{"id":3054,"date":"2010-06-10T10:14:53","date_gmt":"2010-06-10T08:14:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3054"},"modified":"2010-06-10T10:16:07","modified_gmt":"2010-06-10T08:16:07","slug":"blazarea-ca-ferventa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/blazarea-ca-ferventa\/","title":{"rendered":"Blazarea ca ferventa"},"content":{"rendered":"

Lucian Vasilescu e din soiul de poeti care nu poate scrie o poezie dec\u00e2t daca a scris mai \u00eent\u00e2i volumul \u2013 ori baremi ciclul \u2013 din care aceasta face parte. Ansamblul o ia, la el, \u00eenaintea bucatilor, \u00eentregul \u00eenaintea partilor iar coerenta \u201esistemica\u201c sacrifica autonomia pieselor. <\/strong><\/em>
\nEpica obsesiei<\/strong>
\nAcestea vin pe stricta functionalitate integrativa si sunt menite sa acopere modulatiile obsesiei germinative, obsesie care debordeaza, de regula, \u00eentr-o trama \u2013 sau e sistematizata \u00eentr-o falsa epica interioara. Practic, dinamica acestei obsesii structurante e asigurata deopotriva de peripetiile de scenariu si de tensiunea cu care \u2013 si-n care \u2013 ea se descarca. Tema de ciclu (\u00eempinsa la coincidenta cu obsesia) e supusa unui tratament simfonic, \u00een care redundanta ei, ca principiu de unitate, devine pura ritualitate compozitionala. Pusa \u00een sistem si\/sau desfasurata \u00eentr-un story, tema se polifonizeaza iar viziunea se contureaza ca holografie. O tema cu variatiuni sau o obsesie \u00een refractie sta \u00een miezul fiecarui volum de p\u00e2na acum (care, oric\u00e2t ar fi de \u00eentins, poate fi socotit, fiecare \u00een parte, un fel de poem simfonizat); o tema pe care Lucian Vasilescu o poarta prin climate vizionare succesive si tensionate si care \u2013 fie spontan, fie programatic \u2013 unesc ardenta cu deriziunea si caricatura cu pathosul. Aceasta unire de climate si atitudini nu se face prin alaturare sau prin alternanta, ci prin contopire si simultaneizare, astfel \u00eenc\u00e2t Lucian Vasilescu rezulta patetic \u00een plin elan caricatural (ori sarcastic) si fervent \u00een plina deriziune. Primul sau volum \u2013 \u201eEvenimentul zilei\u201c, Editura Nemira, 1995 \u2013 folosea conventia \u201estirilor de senzatie\u201c pentru a provoca erotismul de himera si mai ales pentru a ascunde, sub grotesc, o devotiune ideala. Senzationalismul, parada trivialelor si scriitura dezarticulata erau limbajul de suprafata, violent provocator, al unei febre altfel deloc senzuale. \u201eIngineria poemului de dragoste\u201c (Editura Albatros, 1996) e un volum de gherila intertextuala, \u00een care erotismul tinde sa devina, epopeic, biografism. Afrontul la solemne si bravada caricaturala nu reusesc \u00eensa sa opreasca parodia de la a devia \u00een frison. Sexualizarea scriiturii si frivolizarea ei sunt doar alegoria provocatoare a unui paroxism devotional citit \u00een raspar. Epica \u201epasiunilor\u201c da direct \u00een psihopathia poeticului \u00een \u201eSanatoriul de boli discrete\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1996), unde Lucian Vasilescu coboara \u00een infrapoetic si amenajeaza tocmai spatiile din interiorul febrei creative. Volumul recupereaza, de fapt, conditia maniei poetice originare, oper\u00e2nd \u00een himericul direct si exers\u00e2nd recuperarea unei revelatii; mai sigur, a exploziei revelatorii a unei secvente de banalitate. Glosolalia de aici, reflex al eposului de \u201etratament\u201c si al delirului de \u201ecreativitate\u201c, trece \u00een mai sistematicul limbaj dual din \u201eSpirt. Muzeul \u00eent\u00e2mplarilor de ceara\u201c (Editura Nemira, 2000), unde angoasa existentiala e confruntata direct cu angoasa sacra. Cu aceeasi scriitura de nonsalante, poetul \u00eesi rescrie acum biografia sub presiunea iluminarii, duc\u00e2nd agonia \u00een pragul invocatiei. Trama biografica e pretextul \u2013 un pretext structurant \u2013\u00a0 unui ritual de invocatii. De un epic \u201esituational\u201c, convenit cu Ioan Es. Pop, beneficiaza si \u201eConfort 2 \u00eembunatatit\u201c (USR, 2004), dar \u201edialogul\u201c dintre cei doi poate fi redus la monologuri paralele (sau, poate mai corect, interferente). Formula lui Lucian Vasilescu pare \u00eensa mai stabila, mai devotata unei singure scriituri si mai putin dispusa sa-si joace obsesiile \u00een pura stilistica de contrastare a lor.
\nLirica obsesiei<\/strong>
\nDe aceasta \u201estabilitate\u201c profita si bilingvul (rom\u00e2no-englezesc) \u201eAproape. At\u00e2t de departe\u201c (Editura Vinea, 2009), de la bun \u00eenceput decis sa trateze \u00een oximoron. Lucrurile par aici mai relaxate, mai putin \u201esistematice\u201c dec\u00e2t \u00een volumele de dinainte, dar asta numai din cauza ca pretextul epic a fost, nu neaparat \u00eenlaturat, dar c\u00e2tusi de c\u00e2t sublimat. Nu mai avem o poveste \u201eexterioara,\u201c \u00een saga careia sa se or\u00e2nduiasca starile si pe liniile careia sa se lege \u00eentre ele; confesiunea nu mai are nevoie de droguri, de proptele sau de perdele dupa care sa se prefaca ascunsa. Ea curge direct din stare. Dar, fireste, starea \u00eensasi are epica ei; de aceasta data o epica \u201edinlauntru\u201c, ce rezulta doar din tensiune. E \u00eensa sigur ca verva compozitionala e \u00een domesticire; cumintita e si polifonia; Lucian Vasilescu s-a clasicizat singur, s-a asezat mai linistit la masa propriilor angoase; mai blazat, mai sastisit, mai obosit. Cu atitudinile mai cumpanite, mai economicos investite; mai atent la gramajul lor eficient. Dar nu cu altele, pe fond. Caci scriitura lui tot devotiuni ascunde \u00een caricatura, tot ideale \u00een deriziune; at\u00e2ta doar ca acum a gasit pentru acest comert ilicit un ton amabil al depresiei, un mod confortabil de a-si rastalmaci nostalgiile; asta, fireste, deodata cu limbajele solemne ale poeziei, si ele nonsalant \u2013 si delicat as zice, chiar tandru \u2013 ironizate sau pastisate (cum sunt, aici, bunaoara, cele ale lui Blaga si Cartarescu; cel din urma extrem de prezent ca reper \u00een tot volumul): \u201esoarele apunea rasucind fuioare de lumina.\/ \u00een codrul de termopane fusese \u00eenca o zi.\/ una senina.\/ nori de benzina \u00eenvolburau apusul.\/ ma holbam \u00een abis si asteptam stelele.\/ de neon, neasemuitele, ielele.\/ sa-mi gasesc printre ele pereche.\/ asteptam cu un cercel \u00een ureche si-n cealalta cu o casca blue tooth.\/\/ am \u00eenchis ochii si-am ascultat sipotul tramvaielor pe sine.\/ ma chirceam de fericire si-mi parea ca sunt proprietarul acelei seri\/ sublime.\/ si-al noptii care o sa mi te-aduca pe grozava de tine.\/\/ asa cum te visam \u00een tinerete.\/ \u00eenvesm\u00e2ntata \u00eentr-o sumara si stravezie tristete.\/ pe cap purt\u00e2nd \u00eempletita cununa de cabluri\u201c etc. Modalitatea aceasta de a carica si ironiza simultan cliseele literare si starile, dar cu prezervarea melancoliei, e una ce se trage direct din tineretea lui Adrian Maniu. (Dupa cum nonsalanta \u201erecitativa\u201c a versurilor, cu rime \u00eemprastiate pe unde nu te-astepti, dar la loc sigur, si cu un ritm asigurat \u00een adecvarea la stare, devine oarecum din Minulescu; caci si Lucian Vasilescu are un soi de bravada a versificatiei, oric\u00e2t \u00eentoarsa spre cultul depresiei). Se-ntelege ca cel mai potrivit limbaj al devotiunii e cel al lehamitei si al deriziunii (de sine mai \u00eent\u00e2i); e si limbajul pe care-l foloseste Lucian Vasilescu pentru a ajunge sa-si deconspire febrele de romantic. Un fervent blazat iese, metronomic, de dupa retorica destramarii; caci tot limbajul si toata imagistica decompozitiei caricaturale, par\u00e2nd strategii de afront si profanare, nu sunt dec\u00e2t invocatii detracate; ele duc, oric\u00e2t de derutant, la febra devotionala; ironia, caricatura, sarcasmul, deriziunea etc. sunt doar limbaje de intercesiune, de interpelare. La primul lor colt apare spasmul devotional, febra de invocatie si, desigur, poetica tare a jertfei: \u201eca printr-un ochean, prin fundul paharului lumea-mi apare mai\/ aproape, mai mare.\/ \u00eemi port nemurirea la cingatoare.\/ \u00een ranita \u2013 bastonul de maresal. papuci si pijama albastra \u2013 asa cum\/ am fugit din balamuc,\/ pe fereastra.\/ acum, de pe puntea cea mai \u00eenalta scrutez departarile. cutreier\/ neobosit psihozele, depresiile, nevrozele, marile. pe trup port rani\/ ad\u00e2nci, ramase din lupta\/ cu perfuziile, cu electrosocurile, copilaria, iluziile.\/ echipajul s-a rasculat \u00eentr-o zi si m-a parasit. sunt singur\/ pe oceanul far’de sf\u00e2rsit.\/ am credinta ca voi descoperi odata si-odata cuv\u00e2ntul promis. trup\/ din trupul meu, carne din carnea mea. stiu ca-l voi gasi:\/ voi \u00eengenunchia, si deasupra cerul, \u00eemprejururi apa, voi sapa\/ \u00eentr-\u00e2nsul, cu m\u00e2inile, groapa. apoi m-oi asede si voi astepta\/ p\u00e2n-o sa se-ndure domnul sa ma ia\u201c etc. Dan-Silviu Boerescu zice, \u00een cuv\u00e2ntul \u00eenainte, ca e vorba despre \u201ecartea unei credinte rastalmacite\u201c. Poate ca, stilistic, da. Dar la ce-i bun stilul \u00e0 rebours daca nu la mai mare eficienta \u00een autentificarea starilor?! La ce-s bune ironia, autoironia, caricatura, deriziunea etc. daca nu la a pazi febra devotionala si la a-i ridica gradele?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lucian Vasilescu e din soiul de poeti care nu poate scrie o poezie dec\u00e2t daca a scris mai \u00eent\u00e2i volumul \u2013 ori baremi ciclul \u2013 din care aceasta face parte. Ansamblul o ia, la el, \u00eenaintea bucatilor, \u00eentregul \u00eenaintea partilor iar coerenta \u201esistemica\u201c sacrifica autonomia pieselor. Epica obsesiei Acestea vin pe stricta functionalitate integrativa si… Cite\u0219te mai mult »Blazarea ca ferventa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2443,2441,2444,2442,2445],"class_list":["post-3054","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-blazare","tag-lucian-vasilescu","tag-obsesie","tag-poeti-romani","tag-volumul-evenimentul-zilei"],"views":2219,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3054","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3054"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3054\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3054"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3054"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3054"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}