Aveam vreo unsprezece ani c\u00e2nd am auzit prima data, in casa parinteasca dintr-un sat vr\u00e2ncean, vocile de neuitat in ceea ce ma priveste ale crainicilor Radioului. Mai ascultasem emisiunile acestuia, dar pe la vecini sau la rude. De unde veneau vocile acelea grave, de o maiestuoasa caldura!? De unde si cum venea muzica? Cine si cum erau acei oameni care vorbeau, c\u00e2ntau, r\u00e2deau, pl\u00e2ngeau!? Multa vreme uriasul laborator nevazut de evenimente culturale, spirituale, artistice a ramas pentru mine un univers misterios. Fapt e ca Radioul m-a inarmat cu primele \u2013 si cele mai durabile \u2013 cunostinte de muzica: de la cea populara la cea simfonica, de la cea instrumentala la opera si opereta. Tot el mi-a deschis gustul pentru teatru. Ce dramatizari si adaptari ale marilor opere clasice rom\u00e2nesti si universale, in interpretarea si regia unor monstri sacri ai teatrului rom\u00e2nesc, am ascultat de-a lungul multor ani! Cu c\u00e2ta nerabdare asteptam sa sune gongul Teatrului radiofonic (Teatru la microfon), care, imi dau seama acum mai mult ca oric\u00e2nd, cel putin prin aria de cuprindere, ca sa nu spun rating, era adevaratul Teatru National al Rom\u00e2niei. Vorbim adeseori de vicisitudinile, de dramele si inchiderile de orizont, mai ales cele ale \u201eobsedantului deceniu\u201c, cum l-a definit pentru totdeauna Marin Preda. Si pe buna dreptate. Dar uitam in mod vinovat ca cea dint\u00e2i institutie a tarii care ne-a mai salvat sufletele, intr-o vreme de ideologizare brutala, sterilizanta, a fost Radiodifuziunea Rom\u00e2na. Viata la tara curgea grea, austera, paupera. Darile la stat, cotele, cum li se mai spunea, erau impovaratoare, ucigatoare. Ca si in epoca postdecembrista, ca sa-l citez pe un primar actual dintr-o comuna vasluiana, clopotele bisericilor se inrosisera de at\u00e2ta moarte\u2026 Mama vindea struguri si fasole pentru a str\u00e2nge c\u00e2tiva lei cu care sa-mi cumpere caiete si cerneala. Acum nu le-ar mai putea cumpara. As ram\u00e2ne semianalfabet precum majoritatea copiilor de astazi din satele unei Rom\u00e2nii nu ca atunci practic ocupata, vlaguita de uriase datorii de razboi ori de secete p\u00e2rjolitoare, ci una, nu-i asa?, libera si democratica, dar care abia acum, ca membru al Uniunii Europene (al Eurosovietelor, scria recent un stralucit eseist) isi da masura intreaga a ceea ce zicea Cioran (in corespondenta sa, recent descoperita de germanistul George Gutu, cu scriitorul si editorul austriac \u2013 Wolfgang Kraus) ca ar fi singura ei vocatie: esecul.
\nRadioul m-a conectat at\u00e2t c\u00e2t se putea la lume, la viata culturala, literara, artistica. Unde esti tu, \u201eobsedant deceniu\u201c? Prefer sa citesc din nou carti ca, de pilda, \u201eT\u00e2nara garda\u201c \u2013 care, daca stau si ma g\u00e2ndesc bine, nu era o carte proasta, ci doar tezista \u2013, dar sa nu mai aud manele si sa nu mai asist neputincios si oarecum resemnat la st\u00e2lcirea, terfelirea limbii rom\u00e2ne, inclusiv pe toate undele radiofonice. O limba riguros agramata si cacofonica.
\nAtunci, dar si in anii care au urmat, p\u00e2na aproape de absolvirea facultatii, nu aveam cum sa stiu sau macar sa banuiesc ca eu insumi voi lucra, timp de aproape 17 ani, p\u00e2na in iarna lui 1985, c\u00e2nd cuplul prezidential a desfiintat abuziv o institutie ce-si c\u00e2stigase un binemeritat prestigiu, in laboratorul acela nevazut, plin de taine, de unde se revarsau in eter si de acolo in inimile milioanelor de ascultatori, at\u00e2tea frumuseti literare, teatrale, muzicale\u2026 Vr\u00e2ncenii, intre care familia mea, ascultau cu regularitate Radio Iasi, cel mai important post rom\u00e2nesc dupa Radio Bucuresti, care, fireste nu int\u00e2mplator, dispunea si de un emitator de mare putere ce ne facea auziti p\u00e2na departe in Orient. Eu insumi am \u201eprins\u201c Radio Iasi, in vara lui 1984, tocmai in inima Siberiei\u2026 Imi aduc aminte, iata, de un moment mai mult dec\u00e2t emotionant. C\u00e2tiva tehnicieni brasoveni care, in cadrul unei colaborari economice, lucrasera o perioada de vreo sase luni la Vladivostok, deci la vreo zece-unsprezece fuse orare de Rom\u00e2nia, la intoarcerea in tara au tinut sa vina la Iasi pentru a ne cunoaste si direct si pentru a ne multumi ca le-am fost o punte de legatura cu tara. E de prisos a mai spune ca in acea vreme, c\u00e2nd nu existau satelitii si Internetul ce aveau sa transforme planeta intr-un sat fara c\u00e2ini prin care, cum ar zice Creanga, miseii umbla fara bat, era o adevarata performanta privind tehnologia comunicatiilor.
\nNu puteam percepe atunci pe deplin ecoul emisiunilor noastre de limba, literatura, istorie, folclor, teatru etc. in constiinta rom\u00e2nilor din afara granitelor. Desi primeam o bogata corespondenta. Int\u00e2lnindu-ma in anii de dupa 1990 cu scriitori, cu artisti si ziaristi, cu politicieni si oameni simpli de peste Prut si de peste alte r\u00e2uri rom\u00e2nesti, am putut afla ce a insemnat pentru ei postul nostru de radio, care i-a tinut in legatura cu tara, cu arta, cultura, traditiile si spiritualitatea nationala. Dar, mai inainte de toate, cu limba rom\u00e2na. Or, postula Julien Green \u2013 si subscriu cu sfiala \u2013 \u201eLimba este singura noastra patrie\u201c.
\n*
\nO poveste de dragoste petrecuta in comunitatea tiganeasca din Roman si relatata intr-un ziar local, mi-a amintit de romanul \u201eSatra\u201c al lui Zaharia Stancu, scriere cu accente de Simfonie a Destinului.
\nCe usor ne uitam scriitorii, ce neglijenti suntem cu noi insine ignor\u00e2nd cartile care ne-au umplut existenta cu farmecul si poezia lor.
\nIntr-un moment fast al sf\u00e2rsitului deceniului sapte, pe Champs Elysees, alaturi de o reclama privind premiera unui film antologic cu Jean Paul Belmondo, un banner anunta lansarea, la Paris, a romanului \u201eSatra\u201c (\u201eLa Tribu\u201c) de Zaharia Stancu. E drept, evenimentul literar coincidea \u2013 era poate chiar in legatura directa \u2013 cu unul politic fara precedent in relatiile franco-rom\u00e2ne de p\u00e2na la 1968, ceea ce, la urma urmei, ii sporea importanta si impactul. Foarte t\u00e2nar fiind atunci, m-am simtit european. Fara emfaza, fara trufie, dar si fara complexe. Gratie lui Zaharia Stancu, tiganii nostri calatoreau la Paris, in Occident, si altfel, nu doar pentru a cersi si a ciordi. Un prozator rom\u00e2n surprindea intr-o tulburatoare alegorie destinul tragic al unui neam stravechi. Dupa 1989, locul unei asemenea tulburatoare povesti cu profunde sensuri istorice si existentiale avea sa fie luat de penibile anecdote, intre care cea cu lebedele vieneze, repetata in toate fituicile si pe toate canalele (cele mai multe mereu pline de dejectii), repetata obsesiv, din pacate inclusiv de catre asa zisi lideri de opinie, elitisti intratabili, gazetari apartin\u00e2nd, declarat sau nu, recunoscut sau nu, fabuloasei etnii\u2026 Indeosebi in conditiile actuale \u2013 nationale, europene, globale \u2013 lectura, relectura romanului \u201eSatra\u201c devin si mai convocante, indeosebi din perspectiva mult tr\u00e2mbitatei si ridicolei \u201ecorectitudini politice\u201c. Romanul lui Zaharia Stancu are, din acest punct de vedere, valoarea unui autentic si revelator document istoric, artistic si psihologic.
\nDe vreo douazeci de ani incoace, niste functionari marginiti care freaca scaunele prin diferite sedii europene pe banii nostri, ai contribuabililor, ne dau lectii de toleranta. Si adeseori se erijeaza in dascali si monitori tocmai intolerantii, xenofobii, antisemitii, unii de o ferocitate si un zel mostenite chiar din familiile lor, de la cei care i-au uimit p\u00e2na si pe Hitler sau pe Stalin. Avem destule exemple. Si nu numai in diverse comisii prezidentiale cu titluri pompoase si prolixe. Dar, vorba unui mare scriitor american: \u201eAsa merg lucrurile..\u201c. Dupa razboaie, dupa revolutii si\u2026 dupa \u201erevolutii\u201c\u2026
\nMa g\u00e2ndesc acum la Rabinul Alexandru Safran, pe care l-am ascultat in Sala Senatului Universitatii \u201eAl. I. Cuza\u201c vorbind in fata unei audiente de inalta tinuta intelectuala si morala, o elita adevarata, despre spiritul de toleranta, bunatatea si nobletea sufleteasca a poporului rom\u00e2n, despre marii savanti si umanisti care au fost profesori la cea mai veche universitate a acestei tari. Imi reevoc apoi ceea ce-mi spunea intr-un interviu pe care l-am publicat intr-un volum aparut in 2003 la Editura Polirom romancierul Eginald Schlattner. Rom\u00e2nia, afirma domnia sa, este multiculturala de cu mult inainte de a se inventa termenul si conceptul de multiculturalism.
\nDar cine sa-i ia in seama pe inteleptii lumii, pe legendarii lideri spirituali ori pe scriitorii ale caror carti au cu adevarat anvergura europeana?…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aveam vreo unsprezece ani c\u00e2nd am auzit prima data, in casa parinteasca dintr-un sat vr\u00e2ncean, vocile de neuitat in ceea ce ma priveste ale crainicilor Radioului. Mai ascultasem emisiunile acestuia, dar pe la vecini sau la rude. De unde veneau vocile acelea grave, de o maiestuoasa caldura!? De unde si cum venea muzica? Cine si… Cite\u0219te mai mult »Alte file dintr-un jurnal antinostalgic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-3050","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3050","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3050"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3050\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3050"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3050"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3050"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}