C\u00e2nd deschide ochii e convins ca invie. Pare un moment de sensibilitate subtila si-si simte inima in g\u00e2tlej. Micile zgomote devin concrete si imperative. ae scoala din pat ca din mlastina. Cu dureri de cap. Arunca o privire ceasului de pe noptiera. apre surprinderea lui, constata ca e inca devreme. E buimac si fram\u00e2ntat de o ciudata premonitie, un freamat interior care seamana cu frica. aimte ca miroase a naduseala si strabate cu pasi usori gresia lustruita din hol, de parca s-ar teme sa nu lase amprente de talpi in urma lui. Ajunge in baia str\u00e2mta de bloc si se uita in oglinda. E at\u00e2t de exasperat de ceea ce vede, inc\u00e2t ii vine sa-si arda o palma peste ureche. aimte nevoia sa-si acopere fata pe care ajunsese s-o urasca in asa hal, inc\u00e2t nu poate suporta s-o vada nici macar in oglinda atunci c\u00e2nd se rade. Dupa care ridica capacul de la wc si incepe sa urineze, cu t\u00e2snituri mici. Apa calda nu curge. Un val de injuraturi ii scapa printre buze. ae spala cu furie cu apa rece, de parca s-ar spala de batr\u00e2nete. Isi spala dintii p\u00e2na la s\u00e2nge, de frica ca rasuflarea lui sa nu ofileasca lucrurile care-i ies in cale.\u00a0
\nLiteralmente topaie p\u00e2na in dormitor ca sa se imbrace. Clocotesc in el o mie de g\u00e2nduri si de idei. Buna dispozitie este efectiv molipsitoare. Sotia si copii il privesc cu neincredere. Probabil se intrebau de unde naiba isi insusea maniera asta vesel autoritara pe care o afisa in fiecare dimineata. Isi savureaza cafeaua impreuna cu doua-trei tigari, pune la cale cele mai fanteziste planuri, p\u00e2na constata ca timpul s-a scurs si se afla in int\u00e2rziere.
\nCoboara intr-un suflet zburd\u00e2nd ca un scolar si sarind peste ultimele trepte si o taie pe nerasuflate spre statia de tramvai. atatia e plina de lume iritata din cauza tramvaiului care nu mai vine. Tot in statie isi face veacul si nebuna cartierului. O baba nebuna, cu figura de cotoroanta, o zbugheste pe linia de tramvai si, fac\u00e2nd spume la gura, se porneste sa arunce blesteme at\u00e2t de cr\u00e2ncene, inc\u00e2t toti cei de fata amutesc, simtind cum le ingheata s\u00e2ngele in vine. Pe sub latele de par alb, privirile ii scapara, asemenea ochilor de pisica. Fiind nebuna, nimeni nu cuteaza sa-i infrunte fioroasele imprecatii. Intre timp apare si tramvaiul. Oamenii se agita brusc si se imping la urcare. Un pensionar rubiniu la fata se impinge mai tare, imbr\u00e2ncind pe toata lumea cu placere. Totusi, nimeni nu zice nimic.
\nAlti pensionari se reped la scaune. E o intrecere pe viata si pe moarte, unde concurentii se inv\u00e2rt nervosi unul in jurul celuilalt, caut\u00e2nd locul de unde sa se tina. Nimic nu sta in calea lor. Toti se imping. Barele sunt umede si lipicioase. Hainele put.
\nCalatoreste o bucata de drum cu un tramvai unde mirosul de sudoare statuta se imbina cu cel al spaimei si vinovatiilor nelamurite. Mental isi face bilantul: calcat pe picioare, lovit in coaste si in umar, plus o zg\u00e2rietura zdravana pe coapsa. A scapat ieftin. Coboara din tramvai si urca in metrou. Aici oamenii au un soi de frumusete obscena, par ca plutesc in apa, cu ochii dati peste cap si infundati in capete, cu buzele livide, ca de peste, rasfr\u00e2nte, scot\u00e2nd la iveala siruri de dinti mici, perfecti pentru rozatoare. Cu chiu cu vai se smulge din subteran si ajunge la serviciu. Constata ca iar a int\u00e2rziat si afiseaza o mutra m\u00e2r\u00e2itoare si dispretuitoare. I se cere legitimatia si este urecheat inca de la poarta: \u201eDe ce ai ajuns mai t\u00e2rziu?\u201c \u201eDe prost\u201c si arunca o privire ferita peste umar. Pe birou il asteapta sarcinile zilnice. Rapoarte, statistici si corespondenta curenta. Lucreaza alaturi de alte muste albastre, captive ca intr-o p\u00e2nza de paianjen. Fumeaza o tigara in pauza de pr\u00e2nz si soarbe o cafea cu un aer meditativ, usor amuzat. Exact in acelasi loc si la acelasi ceas al zilei. ae uita cu jind la picioarele subtiri, ca niste foarfeci ale unor colege. Rumega g\u00e2nduri murdare si se infierb\u00e2nta ca un cuptor. af\u00e2r\u00e2ie ca un c\u00e2rnat pe gratar. ae reapuca de lucru de parca ar dezmembra si ar diseca papusi, ca sa le poata apoi arunca pe geam. La avansare si la prime e intotdeauna sarit. Ori nu are vechimea necesara, ori nu s-a nascut intr-o zodie buna. Nu se are bine cu seful. Nu-i spune \u201eGeneralul\u201c, c\u00e2nd se refera la el si nu stie sa sublinieze ca departamentul traieste zile de maretie fara precedent. Povestile despre vremurile de glorie fac parte din ciclul normal al vietii de birou: sunt recitate cu voce tare in timpul pauzelor dintre doua rafale de munca, sau in dupa-amiezile c\u00e2nd vreun mic incident neplacut, ca de pilda defectarea retelei de calculatoare, face imposibila orice alta activitate.
\nA renuntat demult sa mai participe la astfel de reuniuni. Prefera sa citeasca o carte politista sau sa fumeze, singur cu nemultumirile lui inabusitoare. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd mai cerseste cafea si putina atentie din partea colegelor mai tinere. Nu stie cum, dar acestea il fac intotdeauna sa se simta vinovat.
\nProgramul se termina si merge spre casa pe acelasi traseu. ae g\u00e2ndeste cu jind la o bere, in schimb ii ia o ciocolata fetitei. ae g\u00e2ndeste cu gelozie la un joc de strategie pe calculator si constata ca nu are banii sa-i faca cadou unul baiatului. Pe vremea lui nu exista asa ceva. ae inghesuie in metrou cu impresia dezastrului iminent. Pe masura ce temperatura urca vertiginos in vagon si aerul fierbinte il infasoara ca un maieu prea str\u00e2ns pe corp ii rasare un vag sentiment de panica. O cucoana grasa mormaie ceva despre tara asta de cacat si barbatii prost-crescuti. Femeia se sprijinea zdravan de el si parea ca e in pragul colapsului. ae rupe cu greu din metrou si alearga disperat dupa tramvai. Vatmanul ii inchide usile in fata. Injura incetisor. Facuse toate eforturile acelea pentru a descoperi ca mersese in cerc si se inapoiase la locul din care plecase… de c\u00e2ta vreme? O ora? Doua ore? Zece ore? O mie de ore? O groaza de timp irosit. aimultan cu disperarea care-l cuprinsese, insa, ii reveni speranta. Cel putin acum stia unde se afla.
\nIntra in scara blocului car\u00e2nd plase burdusite cu de-ale gurii. Consulta lista de intretinere si un fior de groaza il scutura c\u00e2nd isi da seama ca ziua nu se sf\u00e2rsise inca. Man\u00e2nca un castron cu supa pregatita de nevasta-sa. Fara placere. In seara asta, toate acele sentimente se intorc, incord\u00e2ndu-i nervii la maximum si fac\u00e2nd ca pielea sa-l man\u00e2nce at\u00e2t de tare inc\u00e2t nici un fel de scarpinat nu l-ar fi usurat. apala farfuriile din care a m\u00e2ncat toata familia. Si acele dorinte tenebroase incep inca o data sa capete contur in mintea lui. Nu cedeaza senzatiei: face lectiile cu cei mici. ae intinde pe fotoliu, isi incolaceste bratele in jurul unei pernute si isi ingroapa fata in moliciunea ei. Atipeste la un film stupid de actiune. De categorie B sau C. Viseaza ca el este personajul negativ din film si este fericit. Inchide televizorul si se intinde l\u00e2nga femeia lui. ae intreaba de ce dragostea si banii nu trebuie sa fie puse in aceeasi oala. Isi m\u00e2ng\u00e2ie ca un robot nevasta si adoarme. Ca un mort.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd deschide ochii e convins ca invie. Pare un moment de sensibilitate subtila si-si simte inima in g\u00e2tlej. Micile zgomote devin concrete si imperative. ae scoala din pat ca din mlastina. Cu dureri de cap. Arunca o privire ceasului de pe noptiera. apre surprinderea lui, constata ca e inca devreme. E buimac si fram\u00e2ntat de… Cite\u0219te mai mult »O zi obi\u015fnuit\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[169,172,171,170],"class_list":["post-304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cartier","tag-fumat","tag-pensionari","tag-tramvai"],"views":1887,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=304"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/304\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}