Ce mai inseamna (reprezinta) azi omul de cultura rom\u00e2n? Un portret optimist in haine pesimiste ii face acestui om mic si prizarit bunul poet Adrian Alui Gheorghe in noua revista, \u201eConta\u201c, de la Piatra Neamt. \u201eProst imbracat, cu haine la kil, el insusi om second hand \u2013 scrie poetul nemtean in primul numar al noii reviste \u2013, omul de cultura rom\u00e2n se simte ca un clopot fara limba intr-o tara de surzi\u201c. Portretul e totusi optimist fiindca sub hainele de cersetor ale insului \u201esecond hand\u201c se ascunde si riposteaza un print revoltat; si nu e o revolta muta ori in genunchi ci una din care se naste, iata, inca o revista unde \u201eclopotul fara limba\u201c poate in fine sa se faca auzit. C\u00e2t va tine indignarea, at\u00e2t va trai si revista. O buna forma de re volta a \u201eomului second hand\u201c e chiar ancheta care deschide revista: \u201eLiteratura rom\u00e2na: provincie si provincialism\u201c, cu intrebari provocatoare in plasa carora cad Sorin Antohi din Bucuresti, Constantin Arcu din Suceava, Attila F. Bal\u00e1zs din Slovacia, Dumitru Chiuariu din Sibiu, Nicolae Dabija din Chisinau, Dumitru Augustin Doman din Pitesti, Igor Mocanu din Chisinau, Andrei Moldovan din Bistrita-Nasaud, Adrian Popescu din Cluj Napoca, Ioan S Pop din Bucuresti, Mircea St\u00e2ncel din Alba Iulia, Liviu Ioan Stoiciu din Bucuresti, Nicolae Turtureanu din Iasi, Radu Ulmeanu din Satu Mare, Lucian Vasiliu din Iasi, Ion Zubascu din Bucuresti. Cum raspund acesti \u201eprovinciali\u201c c\u00e2t o tara unita sau reunita provocarii revistei? Ordinea participantilor fiind alfabetica suntem nevoiti sa incepem cu primul, Sorin Antohi. La intrebarea hamletiana: cum putem dezlipi de pe trupul literaturii rom\u00e2ne eticheta pusa de Macedonski (si de alti \u201efrustrati\u201c) potrivit careia avem \u201eliteratura mica, orgolii mari\u201c?, profesorul bucurestean si european raspunde intr-o maniera napoleonian-cioraniana: \u201eNu se poate face nimic. Formula evoca un izomorfism cu autoimagine de ansamblu a rom\u00e2nilor: impreuna, ne consideram mici p\u00e2na la ura-de-sine, p\u00e2na la stigmatul etnic, p\u00e2na la neant; luati in parte, cei mai multi dintre noi sunt orgoliosi p\u00e2na la megalomanie si autism. Combinatia pare stabila: experienta insignifiantei prelungite are cu siguranta efecte durabile. Numai fuga din Rom\u00e2nia, exilul pare sa promita unele exceptii, cum ar fi in ultimul deceniu Norman Manea, Herta M\u00fcller, Mircea Cartarescu…\u201c Trec\u00e2nd peste faptul ca n-am auzit ca Mircea Cartarescu sa fi \u201efugit\u201c din Rom\u00e2nia aleg\u00e2nd exilul, constat ca, modest ca toti rom\u00e2nii orgoliosi, Sorin Antohi se nedreptateste pe sine insusi, el fiind cunoscut ca un globalist inveterat. In ochii acestui stimabil globetrotter cultural toba de carte \u201eliteratura noastra va fi probabil mereu mica\u201c, iar \u201eorgoliile au inceput sa creasca exponential dupa ce unii autori rom\u00e2ni au intrat, adesea marginal, pe piata internationala.\u201c Descalec\u00e2nd de pe… \u201eculmile disperarii\u201c din opinia de mai sus, poetii sunt cei ce par sa raspunda si sa reziste mult mai bine provocarii lansate de ancheta revistei. Astfel, Attila F. Bal\u00e1zs vine cu o judecata de bun-simt care mai scade din ad\u00e2ncimea prapastiei in care ne impinge profesorul Antohi: \u201eNu sunt literaturi mari si mici, numai scriitori mari si mici. M\u00e1rquez e un scriitor mare, literatura tarii sale se poate numi mare? Milan Kundera si Bohumil Hrabal sunt scriitori cunoscuti si iubiti de cititori, dar literatura ceha este o literatura mare? Nu stiu cum sa numesc literatura rom\u00e2na: mare sau mica, insa avem scriitori si poeti de talie mondiala. Si din pacate cu orgolii prea mici. Fara constiinta, fara ambitii mari, in oceanul fara sf\u00e2rsit al literaturii mondiale se pierde fara urme literatura rom\u00e2na.\u201c Un raspuns remarcabil, plin de umor cu t\u00e2lc la intrebarea hamletiana la care raspunse cum raspunse dl profesor Sorin Antohi, da poetul Liviu Ioan Stoiciu: \u201eCe tot aveti, domnule, cu literatura rom\u00e2na? Ce e cu eticheta asta pusa de frustrati, precum Macedonski? Cum adica literatura rom\u00e2na e mica: vreti sa spuneti ca are scriitori de maximum 1 metru si 50 de centimetri inaltime? ( … ) Ce daca suntem literatura mica si orgoliile scriitorilor sunt mari? Sau avem scriitori mici si suntem o literatura orgolioasa? Pe mine, unul, nu ma deranjeaza. Cred ca intr-o literatura mai mare dec\u00e2t aceasta a noastra nu m-as mai vedea nici p\u00e2na la glezne. Eu sunt onorat ca fac parte din aceasta literatura mica (a orgoliilor mari) si chiar \u201ema m\u00e2ndresc cu ea\u201c\u201e! Poetul acesta serios si c\u00e2nd glumeste spune ca \u201eavem cititori plini de prejudecati, care nu cred in steaua literaturii rom\u00e2ne. Azi nu mai citeste nimeni dec\u00e2t fortat de scoala literatura scrisa inainte de 1989 (deoarece apartine \u201etrecutului expirat\u201c, comunist, nu?). Indeosebi dupa Revolutie s-a trecut la stergerea memoriei cititorului de carte originala rom\u00e2neasca. Observati numai revistele conduse de \u201edouamiisti\u201c, care prefera sa recenzeze cartea straina si exclud cu incapat\u00e2nare promovarea cartii scrise in limba rom\u00e2na.\u201c In privinta obsesiei (vechi) a scriitorului rom\u00e2n de a deveni numaidec\u00e2t \u201euniversal\u201c, poetul manifesta aceeasi nepasare ca al lui Marin Preda in raport cu un asemenea subiect obsedant: \u201eAti auzit ca Uniunea Europeana, ai carei membri suntem si noi, cei ce scriem in limba rom\u00e2na, e interesata de \u00abuniversalizarea\u00bb literaturii noastre? Personal, nu-mi bat capul cu \u00abuniversalizarea\u00bb \u2013 ma face sa r\u00e2d, eu nu sunt capabil sa atrag atentia cititorului nici pe plan national.\u201c Parca aud si \u201er\u00e2sul\u201c lui Marin Preda, prea putin preocupat de \u201euniversalitate\u201c si mult mai mult de promovarea scrisului sau printre rom\u00e2ni si, de se poate, printre cititorii straini. Daca nu \u2013 nu! Insa cu problema cititorilor ridicata de Liviu Ioan Stoiciu nu-i de glumit. Educatia lecturii este deficitara, iar punctul vulnerabil de unde incepe curba descendenta a vointei si gustului de a citi se gaseste exact in mediul universitar al profesorului Sorin Antohi, primul \u201eraspunzator\u201c la ancheta revistei de la Piatra Neamt. Profesorul Andrei Moldovan din Bistrita-Nasaud vine, in schimb, cu raspunsul cuvenit: \u201eCea mai mare responsabilitate \u2013 e o evidenta \u2013 o au mediile universitare, care formeaza profesori de literatura pentru invatam\u00e2ntul preuniversitar, cu menirea de formatori la r\u00e2ndul lor. Nu e lipsit de importanta sa stim ca de putina vreme, in 2007, Tzvetan Todorov publica la Flammarion un eseu incendiar: \u00abLa litt\u00e9rature en p\u00e9ril\u00bb, volum in care, pe l\u00e2nga faptul ca isi revizuieste conceptiile anterioare, ridica si problema responsabilitatii pe care o are critica universitara in asa-numita criza a lecturii, cu efecte negative asupra existentei insesi a literaturii. El condamna egotismul, de natura sa ofere iluzia unei autosuficiente, structuralismul exagerat si practica analizelor ce indeparteaza cititorul de esenta comunicarii prin text precum si practica adoptarii prin lectura a ideilor altora, marca a \u00abeducatiei negative\u00bb (Rousseau). Criticul responsabilizeaza mediile universitare si propune o acceptie a lecturii prin care nu trebuie sa cauti cu orice pret adevarul, cunoasterea, ci mai degraba comunicarea cu semenii tai, \u00abiubirea ca forma suprema a raporturilor umane\u00bb\u201c Andrei Moldovan adauga observatiilor esteticianului francez viciile sistemului nostru de educatie, \u201ediluarea la care a ajuns invatam\u00e2ntul nostru universitar\u201c, precum si \u201eincoerenta politicilor educationale\u201c care, cu toate, traduc acea \u201eeducatie negativa\u201c de care vorbea Rousseau si scad p\u00e2na la zero gradul de comunicare directa dintre cititori si text, comunicare inlocuita de perdeaua opaca a intermediarilor infideli transform\u00e2nd textul in pretext si favoriz\u00e2nd, in ultima instanta, asa-numita criza a lecturii. Sa nu se inteleaga, totusi, ca universitarii si criticii prea \u201ecreatori\u201c sunt cauza numitei crize. Cauza e alta, una globala: \u201eCultura \u2013 scrie pe drept cuv\u00e2nt Adrian Alui Gheorghe \u2013 nu e numai in carti si in sala de expozitii sau spectacole, efectele ei se regasesc in societate. Adica: produsul cel mai vizibil al culturii este educatia. Cum arata strada rom\u00e2neasca?\u201c Ne intoarcem asadar la \u201emisiunea educativa\u201c a culturii? N-ar fi rau daca am curata aceasta \u201emisiune\u201c de sarcinile de partid ce i-au fost date si de investirea scriitorilor ca \u201eingineri ai sufletului omenesc\u201c. Excelenta, oportuna ancheta din revista de la Piatra Neamt merita citita si conspectata cu atentie.
\nDintr-un dialog substantial, plin de idei al criticului si istoricului literar Mircea A. Diaconu (\u201eprobabil cel mai serios istoric literar aparut in Rom\u00e2nia dupa 1990\u201c, conform unei opinii a lui Mircea Iorgulescu) cu Adrian Alui Gheorghe, n-as fi de acord cu un singur lucru: desi creativitatea criticului nu poate fi pusa la indoiala ori interzisa, nu cred ca ea poate merge p\u00e2na acolo inc\u00e2t sa aiba pretentia orgolioasa ca prin simplul act al interpretarii sa investeasca textul literar cu un sens altminteri inexistent. Literatura se naste ea insasi cu un sens pe care critica urmeaza a-l descoperi si imbogati: sensul preexista oricarei interpretari. Din aceasta perspectiva, criticul nu joaca rolul unui Ioan Botezatorul: departe de a o inventa, el este in serviciul literaturii careia i se subordoneaza fara teama de a se umili. Critica creatoare despre care at\u00e2ta s-a vorbit e creatoare de sens pe urmele literaturii cu sens.
\nMai semnalez, in fuga, din bogatul sumar al revistei un eseu recuperator al lui Petru Ursache: \u201eMana sau zaristea copilariei la Paul Goma\u201c. Intr-adevar, capodopera absoluta a prolificului Paul Goma ram\u00e2ne \u201eDin calidor\u201c, situata de eseist la egalitate de valoare si semnificatie cu clasicile \u201eAmintiri…\u201c ale lui Creanga si \u201eMedelenii\u201c lui Ionel Teodoreanu. Revista \u201eprovinciala\u201c in sens national, din excelenta publicatie de la Piatra Neamt nu-mi place un singur lucru: titlul. Autorul \u201eteoriei ondulatiunii universale\u201c putea fi omagiat in fel si chip, cu o prezenta vizibila si permanenta intr-o revista nascuta in acelasi tinut cu marele filozof, dar nu devenind, neinspirat, chiar titlul revistei. E o parere. Pe c\u00e2nd o revista \u201eLiiceanu\u201c si alta \u201eManolescu\u201c?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce mai inseamna (reprezinta) azi omul de cultura rom\u00e2n? Un portret optimist in haine pesimiste ii face acestui om mic si prizarit bunul poet Adrian Alui Gheorghe in noua revista, \u201eConta\u201c, de la Piatra Neamt. \u201eProst imbracat, cu haine la kil, el insusi om second hand \u2013 scrie poetul nemtean in primul numar al noii… Cite\u0219te mai mult »Clopotul fara limba din tara surzilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2424,2426,2423,2425],"class_list":["post-3027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-alui-gheorghe","tag-literatura-de-provincie","tag-omul-de-cultura","tag-revista-conta"],"views":2600,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3027"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3027\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}