{"id":3022,"date":"2010-06-10T09:55:37","date_gmt":"2010-06-10T07:55:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3022"},"modified":"2015-01-15T17:26:04","modified_gmt":"2015-01-15T15:26:04","slug":"turistii-care-nu-mai-vin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/turistii-care-nu-mai-vin\/","title":{"rendered":"Turi\u015ftii care nu mai vin"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>D\u00e9j\u00e0 vu. Daca in psihiatrie acesta este un simptom, in limbajul nestiintific, cele doua cuvinte pot exprima cu fidelitate sentimentul care ne incearca vaz\u00e2nd cacealmaua, nesimtirea si aiureala cotidiana ce se desfasoara nestingherite sub ochii nostri. Din pacate, toate au mai fost, pe toate le-am mai vazut, si nu numai o data. Cei de v\u00e2rsta mea le-au\u00a0 trait cu asupra de masura inc\u00e2t ne sunt mult prea familiare anumite clisee obsedante, chinuitoare,\u00a0 pe care le stim aproape pe de rost. Iar in aceasta situatie nu pot exista prea multe nedumeriri in legatura cu viitorul. O tara terorizata de niste ignoranti fuduli, o tara in care nici un strigat nu este auzit, in care frica si foamea sunt iarasi suverane, ce viitor poate avea? <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Deocamdata, in ceea ce ne priveste, exista mai multe raspunsuri dec\u00e2t intrebari.\u00a0 In fata distrugerii tarii, din prea multa prostie, lasitate sau indolenta, nu te poate consola adevarul ca Rom\u00e2nia a mai traversat asemenea situatii, ca ea a fost chiar impartita intre marii altor clipe istorice si, ca p\u00e2na la urma, a reusit sa-si revina. Urmarit de acest d\u00e9j\u00e0 vu, privesc in trecut cu toata luciditatea. Si mi-e imposibil sa uit ca putinul meu vocabular din copilarie s-a imbogatit cu un cuv\u00e2nt nou: razboi. Apoi, in partea noastra de Transilvanie au venit horthystii, iar teama ca se vor razbuna ne-a fugarit in padure cu tot ce aveam, adica tot ce mai scapase nerechizitionat. Am asteptat armata rom\u00e2na cu steaguri si flori, dar au venit rusii. Nu-l voi uita niciodata pe soldatul care, cu automatul sau, a facut tandari icoanele mamii, at\u00e2t de bine pastrate. A urmat foametea din Moldova, pentru ca mai t\u00e2rziu sa str\u00e2ngem ajutoare pentru copiii greci, coreeni, vietnamezi, sa-i trimitem desene lui Stalin, de ziua lui. Am c\u00e2ntat in biserica, de Ziua eroilor, \u201eTraiasca regele in pace si onor\u201c, ca la putin timp sa fim obligati sa-i rupem portretul din cartile de scoala pentru a ram\u00e2ne doar cu al maresalului Stalin, caci generalissim a fost facut mai t\u00e2rziu. Ca pionieri am fost obligati sa combatem misticismul\u00a0 bat\u00e2nd din tobe, l\u00e2nga biserica, in zilele de duminica si, in locul salutului pe care-l stiam din leagan \u2013\u201cLaudam pe Domnul nostru Iisus Hristos!\u201c \u2013\u00a0 sa spunem cu elan tineresc: \u201eTraiasca Republica Populara Rom\u00e2na!\u201c, la care consatenii ne raspundeau invariabil: \u201eBa pe aia a ma-tii!\u201c. Au urmat arestarile, masinile negre ce terorizau satele in miez de noapte, arderea cartilor, mortii din munti, nebunia colectivizarii: \u201eI-am pus pistolul la t\u00e2mpla si el de buna voie s-a inscris in Gospodaria Colectiva!\u201c Activistii cu trei cizme \u2013 doua in picioare si una in fund! \u2013 cum li se spunea, au fost inlocuiti cu cei ce purtau pantofi si palton de piele, fiind insa la fel de intransigenti: \u201eDe nu stii, te invatam; de nu poti, te ajutam; de nu vrei, te obligam!\u201c Dupa aproape sapte decenii, am ramas tot in seama activistilor, dar de asta data imbracati in costume Armani si cu Mercedes in locul traditionalei sarete. Ei sunt produsul cel mai vizibil al Revolutiei: inculti, agresivi si m\u00e2rlani plini de diplome. Secolul nostru are ritmuri diferite, foarte rapide, iar cine se bazeaza pe prosti si diletanti pierde pasul pentru mult timp sau chiar dispare. Oricum, este inspaim\u00e2ntator de trist deoarece se simte aerul unui timp pe care-l crezusem disparut pentru totdeauna, ba mai mult, au inceput sa se potriveasca p\u00e2na si bancurile din neuitata \u201eepoca de aur\u201c. Toti ratatii cu functii si toti diletantii si mitocanii ameninta si, ciudat, amenintarile isi fac efectul. Frica nu st\u00e2rneste deocamdata revolta, ci supunere: omul simplu se teme de si mai rau! Si abia dupa ce pierde tot, dupa ce nu mai are nici o posibilitate de a evita infruntarea, se decide sa faca pasul de care s-a temut dintotdeauna : sa priveasca in fata raul.<br \/>\nDin pacate, nu este numai vina lui. Libertatea a fost dob\u00e2ndita in strada, cu mult s\u00e2nge, dar apoi nu a fost cine sa invete multimile victorioase sa faca si pasul urmator: adica sa le arate cum sa o foloseasca. Intelectualii au devenit foarte repede propagandistii unor partide, iar cei ce nu au disparut o data cu ele, au fost treptat rejectati ca niste corpuri straine si din cele ce au mai ramas. Din pacate, prea putini au inteles ce li s-a int\u00e2mplat, cei mai multi au trecut la ceea ce invatasera bine in or\u00e2nduirea abia apusa: sa laude si sa muste la comanda.<\/p>\n<p>De doua decenii se desfasoara o cruciada a impostorilor si neispravitilor. Si tot de atunci nu se poate discuta nimic serios. Ideile momentului\u00a0 trec pe l\u00e2nga ei\u00a0 precum avioanele deasupra papuasilor ori a triburilor bororo. Visul lui Ceausescu s-a implinit. Raposatul era convins ca scriitorii trebuie sa aspire sa devina activisti, \u201eajutoare de nadejde ale partidului\u201c \u2013 pentru el, profesia cea mai onorabila. Dar ei nu s-au batut in carti, in idei, ci in carnete de partid\u00a0 sau in turniruri penibile purt\u00e2nd pe scuturi semnele heraldice ale altor impostori sau impostoare din politica. Pentru unii, cea mai trista zi a vietii lor a fost c\u00e2nd au descoperit ca nu mai au pe cine sa dea vina \u2013 securitate, cenzura, partid \u2013, ca sunt cu adevarat liberi. Asa se face ca azi nu mai joaca nici un rol, dar se bat mereu in suferinte si in dosare. Cei mai indurerati par a fi cei ce au turnat si cei pe care nu i-a urmarit Securitatea, acestora adaug\u00e2ndu-li-se odraslele de fosti comunisti. Acestia lupta din greu cu comunismul. De la mineri incoace nu a mai strigat nimeni faimoasa: \u201eMoarte intelectualilor!\u201c, caci acestia s-au sinucis prin tacere si supunere. Nu mai au intrebari, nemultumiri, nu revendica nimic, nu reactioneaza in nici un fel la durerile altora. Crimele conducatorilor de azi nu-i preocupa. Caci distrugerea Scolii, starea dezastruoasa a Sanatatii, adica un univers in care nu mai este posibila nici o\u00a0 performanta intelectuala si sportiva, terorizarea neincetata a populatiei, si mai ales a v\u00e2rstnicilor,\u00a0 sunt cu adevarat crime. Sigur, ele nu intra in sfera lor de interes, dar asta nu-i face mai putin vinovati. Prin urmare, traim contabiliz\u00e2nd zilnic\u00a0 roadele lasitatii si prostiei noastre. Altfel, exact ca si pe vremea Raposatului, se arunca diverse cuvinte pe piata, dar nimeni nu le mai baga in seama deoarece ele\u00a0 nu acopera nimic, sunt rasp\u00e2ndite doar cu speranta ca ele ar mai putea induce in eroare pe cineva. Modernizarea face parte din acelasi arsenal precar. Inca nimeni nu a aflat ce ar putea presupune ea si\u00a0 cum ar arata\u00a0 in viziunea celui dint\u00e2i enorias al ei. C\u00e2nd aud acest cuv\u00e2nt rostit de aceeasi gura si repetata apoi cu obstinatie de catre papagalii patriei, imi amintesc de o int\u00e2mplare pe care demult, Titus Popovici, scriitor pe nedrept ignorat, mi-a povestit-o undeva departe de lume, in Muntii Retezat. Cuv\u00e2ntarea despre agricultura socialista pe care urma sa o tina Ceausescu fusese trimisa spre a fi verificata stiintific de un reprezentant de seama al Academiei de Stiinte Agricole. Acesta a descoperit o fraza cu totul nepotrivita. Ceausescu cerea sa se ia masuri impotriva trichinozei, o boala foarte grava datorata unui parazit care facea ravagii in lumea porcina. C\u00e2nd i-a cerut audienta pentru a-i atrage atentia ca o asemenea fraza, rostita de persoana cea mai autorizata a patriei, ar duce, pentru mult timp, la sistarea oricarui export de carne, seful de cabinet a izbucnit in r\u00e2s: \u201eZadarnic, l-am prevenit si noi, insa ii place at\u00e2t de mult cuv\u00e2ntul trichinoza inc\u00e2t nu vrea sa renunte la el. Abia l-a invatat!\u201c Nu stiu c\u00e2t adevar contin\u00a0 cele povestite, dar oricum sunt in spiritul Raposatului. Asadar, ce sa modernizezi c\u00e2nd, de fapt, nici o institutie nu raspunde la comenzi, c\u00e2nd am devenit tara tuturor nulitatilor care au reusit sa se creada foarte importante? C\u00e2nd oamenii, in loc sa infrunte raul, isi pl\u00e2ng de mila si asteapta iarasi o minune din exterior. Numai ca turistii lui Gorbaciov au imbatr\u00e2nit, iar altii nu isi pierd vremea cu pensiile si lasitatile noastre.<br \/>\nSa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>D\u00e9j\u00e0 vu. Daca in psihiatrie acesta este un simptom, in limbajul nestiintific, cele doua cuvinte pot exprima cu fidelitate sentimentul care ne incearca vaz\u00e2nd cacealmaua, nesimtirea si aiureala cotidiana ce se desfasoara nestingherite sub ochii nostri. Din pacate, toate au mai fost, pe toate le-am mai vazut, si nu numai o data. Cei de v\u00e2rsta&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/turistii-care-nu-mai-vin\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Turi\u015ftii care nu mai vin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[185,4,2422,1996,2421],"class_list":["post-3022","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-comunism","tag-editorial","tag-impostori","tag-turism","tag-viitorul-romaniei"],"views":2351,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3022","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3022"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3022\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3022"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3022"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3022"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}