{"id":3016,"date":"2010-06-09T15:40:19","date_gmt":"2010-06-09T13:40:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3016"},"modified":"2011-04-09T15:33:41","modified_gmt":"2011-04-09T13:33:41","slug":"%e2%80%9eder-spiegel%e2%80%9cbatalia-incalzirii-globale-efectele-dezastruoase-ale-afacerii-climategate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eder-spiegel%e2%80%9cbatalia-incalzirii-globale-efectele-dezastruoase-ale-afacerii-climategate\/","title":{"rendered":"\u201eDer Spiegel\u201c:Batalia incalzirii globale. Efectele dezastruoase  ale afacerii Climategate"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Recent, asa-numita afacere Climategate, pornita de niste hackeri necunoscuti care au reusit sa fure peste 1 000 de emailuri scrise de climatologi britanici, a ridicat serioase semne de intrebare, in mass-media, in legatura cu mijloacele folosite de cei care ne avertizeaza asupra pericolului incalzirii globale. Revista \u201eDer Spiegel\u201c analizeaza, intr-un articol amplu, emailurile furate (pe care oricine le poate citi pe Internet); articolul se numeste \u201eCum a fost compromisa stiinta incalzirii globale\u201c, iar Axel Bojanowski de la \u201eDer Spiegel\u201c isi propune sa urmareasca evolutia razboiului dintre climatologi si cei ce contesta incalzirea globala, din anii &#8217;80 si p\u00e2na la afacerea Climategate. <\/strong><\/em><br \/>\nAnaliza porneste de la observatia ca, in ultimii 15 ani, cei mai importanti cercetatori ai schimbarilor climatice \u201eau fost supusi unor atacuri uneori brutale din exterior si s-au intepenit intr-un dureros si intins razboi de transee ce a antrenat si mass-media, organizatiile de mediu si politicienii\u201c. Taberele au fost, inca de la bun inceput, clar definite: pe de o parte, o m\u00e2na de climatologi influenti, ce au incercat sa puna opinia publica in alerta in legatura cu pericolul incalzirii globale; pe de alta parte, o serie de grupuri industriale, sustinute de conservatorii americani si de unii oameni de stiinta, ce au incercat sa trivializeze aceasta amenintare.<br \/>\n\u201eDar aceasta premisa nu ar fi suficienta pentru a-i deosebi, asa de clar, pe baietii buni de cei rai\u201c, scrie \u201eDer Spiegel\u201c. \u201eCei mai multi climatologi s-au aflat undeva intre cele doua extreme. Le-a fost deseori greu sa traga concluzii clare din descoperirile lor. P\u00e2na la urma, faptele stiintifice sunt adesea ambigue. Desi e acceptata ideea ca exista dovezi solide pentru a sustine prognoza incalzirii globale iminente, exista inca un grad mare de improbabilitate in legatura cu consecintele pe care aceasta le-ar putea avea\u201c.<br \/>\nRazboiul a inceput in 1986, c\u00e2nd o serie de fizicieni germani au lansat un apel public dramatic, avertiz\u00e2nd in legatura cu un \u201edezastru climatic\u201c. In 1988, Natiunile Unite au fondat Panelul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice pentru a investiga chestiunea incalzirii globale, iar in acelasi an, in Statele Unite, specialistul NASA James Hansen s-a adresat Senatului, avertiz\u00e2nd asupra schimbarilor climatice provocate de om. Companiile petroliere, organizate intr-un grup de lobby, au pornit o campanie prin care au incercat sa accentueze, in ochii opiniei publice, nesigurantele si elementele indoielnice ale acestor descoperiri. Cercetatorii au ocupat, de aici inainte, pozitii defensive, incerc\u00e2nd sa demonstreze \u201edin nou si din nou ca avertismentele lor porneau intr-adevar de la niste baze solide\u201c.<br \/>\nTem\u00e2ndu-se ca adversarii lor, foarte priceputi la PR, ar putea profita de datele ambigue, arata \u201eDer Spiegel\u201c, multi cercetatori au incercat sa ascunda, in fata opiniei publice, punctele slabe din propriile descoperiri. \u201eGrupul de lobby a cheltuit milioane pe campaniile de PR\u201c, scrie publicatia germana. Una dintre strategii ii tintea pe asa-numitii \u201eoameni mai putin educati\u201c, urmarind \u201esa repozitioneze incalzirea globala ca o teorie (nu ca un fapt stiintific)\u201c. Cu toate acestea, campania scepticilor a avut un succes limitat pe plan international, iar, in 1997, comunitatea internationala a cazut de acord asupra primului tratat pentru protectie climatica: Protocolul de la Kyoto.<br \/>\nInteresele politice nu au ocolit, pe de alta parte, tabara climatologilor. Organizatii precum Greenpeace si World Wildlife Fund au emis petitii catre presa si politicieni, in numele unor cercetatori ai incalzirii globale. Unii oameni de stiinta si-au exprimat rezervele fata de aceste practici, arat\u00e2nd ca ele ar fi \u201eaproape la fel de lipsite de onestitate ca si propaganda scepticilor\u201c si ca \u201eopiniile personale nu ar trebui confundate cu dovezile stiintifice\u201c. Altii, dimpotriva, s-au asociat fara rezerve cu lobby-ul organizatiilor de mediu; o scrisoare din dosarul \u201eClimategate\u201c arata cum un climatolog australian avertiza, in 1999, ca ar fi \u201efoarte ingrijorat\u201c daca literatura de specialitate ar include date ce ar arata ca \u201esuprafete semnificative ale lumii vor suferi schimbari climatice neglijabile\u201c.<br \/>\nDe la mijlocul anilor &#8217;90, batalia s-a purtat aproape integral, observa \u201eDer Spiegel\u201c, pentru controlul mass-media, cu tabara scepticilor, mai vehementa, av\u00e2nd mereu un spatiu mai mare de expunere. In 1997, climatologul Klaus Hasselmann a avertizat, intr-un articol din \u201eDie Zeit\u201c, ca acest razboi mediatic reprezinta o abatere de la fondul problemei: \u201edaca asteptam p\u00e2na c\u00e2nd ni se vor fi spulberat si ultimele dubii, in acel punct va fi prea t\u00e2rziu sa mai actionam\u201c.<br \/>\nEmailurile publicate pe Internet arata cum \u201eunii cercetatori folosesc tactici cu nimic mai prejos, in ceea ce priveste lipsa de scrupule, dec\u00e2t cele ale criticilor din afara comunitatii stiintifice\u201c. Asaltati de scepticii incalzirii globale, \u201eclimatologii s-au inconjurat de baricade\u201c. Intr-adevar, criticile au parut sa intareasca hotar\u00e2rea oamenilor de stiinta, arata \u201eDer Spiegel\u201c, si, \u201eingrijorati ca orice nesiguranta din descoperirile lor ar putea fi exploatata, oamenii de stiinta au incercat cu disperare sa ascunda astfel de date ambigue\u201c.<br \/>\nTotusi, una din frazele cele mai des citate, in legatura cu afacerea \u201eClimategate\u201c, cea in care climatologul britanic Phil Jones spune ca va folosi un \u201etruc\u201c pentru \u201ea ascunde scaderea temperaturilor\u201c, e interpretata cu totul gresit. Jurnalistii de la \u201eDer Spiegel\u201c arata ca \u201etrucul\u201c e, de fapt, un grafic ce ar fi urmat sa corecteze \u2013 \u201esa ascunda scaderea\u201c \u2013 unui model climatic eronat, care contrazicea masuratorile empirice.<br \/>\n\u201eAfacerea Climategate pare sa confirme ideea ca sistemele stiintifice servesc, intotdeauna, unor grupuri de interese\u201c, scrie \u201eDer Spiegel\u201c. Pe de alta parte, Axel Bojanowski avertizeaza ca \u201eactiunile interne ale unui grup nu ar trebui judecate dupa criteriile lumii de afara\u201c. Politizarea conflictului nu a facut dec\u00e2t sa creasca tensiunea dintre partile beligerante. Iar interesul imens al opiniei publice \u201ea facut viata extrem de grea oamenilor de stiinta\u201c.<br \/>\nIn aceasta disputa, multi cercetatori si-au pierdut credibilitatea, pe care ar putea-o rec\u00e2stiga doar prin \u201etransparenta totala\u201c. Iar a aduce dovezi dincolo de orice dubiu, in cercetarea climatica, pare acum o misiune utopica. Politicienii ar trebui sa inteleaga, primii, ca nu exista rezolvari transante si dovezi dincolo de orice dubiu: \u201ePoliticienii ar trebui sa inceteze sa-i mai asculte pe oamenii de stiinta ce promit raspunsuri simple\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Recent, asa-numita afacere Climategate, pornita de niste hackeri necunoscuti care au reusit sa fure peste 1 000 de emailuri scrise de climatologi britanici, a ridicat serioase semne de intrebare, in mass-media, in legatura cu mijloacele folosite de cei care ne avertizeaza asupra pericolului incalzirii globale. Revista \u201eDer Spiegel\u201c analizeaza, intr-un articol amplu, emailurile furate (pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eder-spiegel%e2%80%9cbatalia-incalzirii-globale-efectele-dezastruoase-ale-afacerii-climategate\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eDer Spiegel\u201c:Batalia incalzirii globale. Efectele dezastruoase  ale afacerii Climategate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2416,2419,2417,494,2418,2420],"class_list":["post-3016","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-afacerea-climategate","tag-batalia-incalzirii-globale","tag-climatologi","tag-incalzirea-globala","tag-scandalul-emailurilor-climatologi","tag-scandalul-incalzirii-globale"],"views":4590,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3016","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3016"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3016\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3016"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3016"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3016"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}