{"id":2994,"date":"2010-06-09T15:27:07","date_gmt":"2010-06-09T13:27:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2994"},"modified":"2010-06-09T15:27:45","modified_gmt":"2010-06-09T13:27:45","slug":"%e2%80%9eautobiografia-lui-nicolae-ceausescu%e2%80%9c-de-andrei-ujica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eautobiografia-lui-nicolae-ceausescu%e2%80%9c-de-andrei-ujica\/","title":{"rendered":"\u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c de Andrei Ujica"},"content":{"rendered":"

CANNES 2010. Un documentar de montaj, \u00een afara competitiei<\/strong><\/p>\n

\n

La trecerea timpului personalitatile istorice, cu deosebire acelea asupra carora se focalizeaza la un moment dat perspectiva negativa, motivata de fapte reprobabile sau orientate, \u00eentretinute \u00eentr-o atare directie, \u00eencep sa se lumineze, mai exact sa accepte o conditie a elucidarii. Prima etapa a unui asemenea proces este scoaterea la lumina a\u00a0 documentelor. De la acestea pornind, demersul istoricului sau, si mai la \u00eenceput, al celui decis sa trieze imaginile de arhiva si sa le ordoneze, nu poate fi dec\u00e2t inspirat si necesar.<\/p>\n

Este ceea ce confirma Andrei Ujica prin \u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c. Autorul acestui documentar de lungmetraj face unele marturisiri legate de munca lui. A triat materiale de la Arhiva Nationala de Filme si de la Televiziunea Rom\u00e2na \u00eensum\u00e2nd vreo mie de ore. Apoi s-a oprit la 250, pentru ca \u00een etapa finala sa reduca totul la 180 de minute. Este mult, este putin?, ne putem \u00eentreba. Si mai ales \u00een raport cu ce? Pier Paolo Pasolini (de amintit ca, \u00een 2000, Ujica a semnat un scurtmetraj intitulat \u201e2Pasolini\u201c) considera ca viata unui personaj si deci a \u201efilmului\u201c sau, a unui individ, oricare ar fi el,\u00a0 \u00een fond, nu se poate re-monta dec\u00e2t dupa trecerea \u00een moarte. Ceausescu raspunde acestei exigente de creatie. El nu se mai poate apara \u00een nici un fel. \u201eSubiectiva libera indirecta\u201c, punctul acela unic, al unghiulatiei fixate pe un destin \u00een devenire, se anuleaza prin moarte. Ceea ce pledeaza \u00een instanta istoriei sunt gesturile, faptele, succesele si insuccesele imediate, fara a li se interzice bataia lunga a viziunii transconjuncturale.
\nAu trecut peste doua decenii de la moartea omului Ceausescu. Ujica redeschide acum o prezumtiva cutie cinematografica a Pandorei. O face cu un anumit sentiment al necesarei distante neutre. Nici nu putea altfel at\u00e2ta vreme c\u00e2t se bazeaza pe documente preexistente, fara a filma un metru de celuloid si fara a introduce alti subiecti \u00een afara acelora furnizati de imensul morman de pelicula impresionata. Gestul sau nu este deloc oarecare. A gasit solutia, sa-i spun atitudinala, fireasca. Nu poti realiza un bioptic documentar, initiat de la un material preexistent, prin a exhiba activitatea altora. De aceea, un asemenea produs nu poate fi clasat \u00een nici un fel ca o fictiune, nici macar altoind perspectiva, greu de calificat ca atare, a unui \u201eal treilea ochi\u201c, cum ar putea crede un comentator exaltat. \u201eCitizen Ceausescu\u201c este acela al documentelor de arhiva, dar anume al acelora furnizate de Andrei Ujica si, mai mult, \u00eendeosebi ale modului acestuia de a restructura viziunile precedente. El nu fictionalizeaza o biografie a unui om politic si nici nu o romanteaza sub faldurile generoase ale imaginarului subiectiv. \u201eCeausescul\u201c sau, oric\u00e2t de autobiografic declarat prin titlu, nu este \u201eCarlos-ul\u201c lui Olivier Assayat, alaturi de care a fost introdus \u00een editia din 2010 a festivalului, la aceeasi sectiune (\u201eHors Comp\u00e9tition\u201c), unde au mai figurat alte trei filme relevante semnate de Woody Allen (\u201eYou Will Meet A Tall Dark Stranger\u201c), Stephen Frears (\u201eTamara Drew\u201c) si Oliver Stone (\u201eWall Street \u2013 Money Never Sleeps\u201c). Semn ca nu doar \u201ebanii nu dorm niciodata\u201c, ca sa parafrazam ultimul titlu mentionat, ci nici chiar cineastii si cu at\u00e2t mai putin personajele lor procurate de istoria recenta, asemenea acelora venind oric\u00e2t mai de demult. Uneori timpul lucreaza \u00een serviciul acestora iar alteori fictiunea vine sa adauge o noutate stranie, declansata la periferia genului biografic, catre o cale a fantazarii imperioase.
\nUjica al acestui documentar nu este nicidecum un copiator de metraje. El recreeaza destinul unui individ si o face cu destula maturitate, cu raceala, cu o directete nelinistitoare adesea si, mai ales, cu o intuitie a clipelor tragice sub semnul carora istoria \u00eencepe sa devina o mica sucursala de fapte diverse. Montajul sau este, fara \u00eendoiala, unul\u00a0 \u201einterzis\u201c, \u00een acceptia bazin-eana, a privirii netrucate care, tocmai ea, lasa loc unei serii de ambiguitati. \u00cen acest freiaj se cuvine cautata originalitatea sa, ca si inteligenta artistica, indiscutabile, voind sa nu puna accente false, fie si cu intentia de a construi o viziune post-decembrista personalizata asupra unui individ aruncat \u00een pripa la groapa comuna a istoriei, unde nu i se cuvenea locul.
\nFilmul sau are \u00eensa destule elemente prin care ne asigura de suspensul creatorial. Are \u00een urma si o experienta ce-l recomanda pentru astfel de abordari. A realizat \u201eVideogramele unei revolutii\u201c(1992), un focus televizual asupra evenimentelor din decembrie rom\u00e2nesc al anului 1989, si apoi \u201eOut of The Present\u201c(1995), acest al doilea titlu al sau fiind povestea cosmonautului Serghei Krikaliov, care, la bordul statiei spatiale \u201eMir\u201c, a petrecut zece luni, rastimp \u00een care se destrama Uniunea Sovietica. Formula\u00a0 aceasta, de odisei spatiale si istorice, dar mai cu seama imbricarea lor, pot sugera geneza unui anumit gen de science-fiction pe fundamentul lumii de azi, \u00een demantelarea ei spornica, pe c\u00e2t de amenintatoare pe at\u00e2t de iminenta si pe c\u00e2t de primejdioasa, pe at\u00e2t de inevitabila.
\nAndrei Ujica demonstreaza un presentiment al istoriei ce nu-si mai apartine pe deplin iar acest Ceausescu al sau, deloc autobiografic, ci, mai degraba, hiper si meta-biografic, nu este altceva dec\u00e2t pre-textul unei acolade filmice invit\u00e2nd la reflectie. O meditatie speciala careia nu-i putem refuza subtilitatile, deloc putine si nicidecum oarecare.
\nTema \u00een sine nu poate fi suspectata de o prematura oxidare. Dimpotriva. Ujica nu declara, dar construieste un armistitiu cu istoria. Care ar putea fi linia de demarcatie \u00eentre Ceausestii sai? Fiindca, daca mai trebuie sa o repetam, el avanseaza ipostazieri ale unui personaj, dictatorul, asimilat ca abstractiune \u00een chiar perioada sederii sale la Bucuresti, de la 14 la 29 de ani, c\u00e2nd a parasit Rom\u00e2nia (la care vad ca revine cu obstinatie, asemenea tuturor acelora care au plecat, ca sa se \u00eentoarca, fiecare \u00een felul lui), si resimtit abia acum \u00een abordarile unei imediatitati p\u00e2na la urma protocolare. Ceea ce si recunoaste memorialistul cu manusi de catifea, oper\u00e2nd cu instrumentele unui travestit, prelu\u00e2nd, sine ira et studio, functia documentaristului de serviciu, sublimator si degustator de parfumuri ideologice.
\nC\u00e2nd pornesti la drum cu ambitia alcatuirii unei epopei ceausiste, nu te vei mira daca imaginile de protocol, cu ritualul lor falacios, te vor coplesi la un moment dat. Se simte cu c\u00e2ta dificultate tine cumpana autorul. Faptul ca reuseste nu e deloc oarecare. Desigur, Ujica nu este \u00een situatia prezenteista a unei Leni Riefensthal, ca sa omagieze ceea ce \u00een subconstient pesemne ca detesta, profit\u00e2nd \u00een buna masura de protectia Fuhrerului demiurgizat. Nu se agata dec\u00e2t de solutii de \u201eintitularizare\u201c. Cum afla \u2013 o recunoaste el \u00eensusi \u2013, despre existenta unei carti de genul \u201eAutobiografia lui Fidel Castro\u2026\u201c,\u00a0 preia ideea fara teama acuzatiei de plagiat. Onestitatea sa intelectuala este remarcabila, nu doar \u00een aceasta privinta.
\nCa sa scape de teama abstractului Ceausescu \u00eel prezinta fragmentar, detaliind prestatia sa spre a-i institui c\u00e2teva laitmotive. Este aici razbunarea unui autor fata de un idol dictatorial, mediatic, impus nonstop. Ujica \u2013 asemenea celor care au trait cu Ceausescu la televizor si \u00een ziare \u2013, \u00eel cauta acum dincolo de coaja diplomatica. Este greu sa-l identifici \u00een substanta sa genuina, dar ca imaginea acelui Ceausescu sa devina \u00een primul si \u00een primul r\u00e2nd umana, Ujica depaseste conditia arhivistului de protocol, pe al carui travaliu \u00eesi \u00eentemeiaza el \u00eensusi cercetarea.
\nMai multe v\u00e2rste auctoriale, ale lui Ujica, documentaristul transferat la Jilava (sediul Arhivei Nationale de Filme), se asociaza cu fatetele identitare ale lui Ceausescu. \u00centr-un gest definitiv, el sparge p\u00e2na la urma ecranul protocolului de stat ca sa aduca sub lupa anii c\u00e2nd personajul sau s-a aflat \u00een miezul lucrurilor. Sunt c\u00e2teva poncife pe care cineastul le evita cu inteligenta. Nimic despre \u201eEpoca de Aur\u201c, nimic despre \u201eCel mai iubit fiu\u201c, nimic despre \u201eConducator\u201c. Prevaleaza privirea celui care, pur si simplu, l-a filmat, \u00een situatiile cele mai diverse.
\nUjica descopera tragedia unui om. Destinul sau pare mai presus de orice. \u00cel parcurge si-l asuma, este marcat de o traire la cea mai \u00eenalta temperatura. Destul sa alaturi figura lui Ceausescu la preluarea puterii, imediat dupa disparitia lui Dej, ca sa \u00eentelegi ca soarta succesorului nu se va \u00eendeparta prea mult de a precursorului. Ujica nu formuleaza concluzii discursive, nu impune semnificatii, el doar le ofera sansa de a putea fi distilate de privirea unui spectator inteligent si avizat. Ca sa descifrezi enigma istoriei ce s-ar putea repeta, e destul sa iei seama la gesturile lui Ceausescu de la \u00eent\u00e2lnirea cu Gorbaciov, c\u00e2nd se uita repetitiv la ceasul sau ca la o gura de aer salvator, pregatit \u00een orice moment sa se ridice de pe fotoliu. Avem aici un Ceausescu temator, suspicios, stiind mai mult dec\u00e2t poate spune, marcat de o at\u00e2t de accentuata premonitie. Ceva ne spune ca, stiind bine, el nu putea sa spuna ca va muri \u00eentr-un chip at\u00e2t de nemilos. Parul lui e tot mai rar si mai malaios, departe de coafura tepoasa a flacaului de la tara, asa cum ne apare imediat dupa 1965.
\n\u00cen caietul-program ce a \u00eensotit filmul la Cannes, Ujica subliniaza cu precizie si finete existenta unor \u201emomente naturale\u201c \u00een drumul de la personajul abstract la cel concret. Pe masura ce ura documentaristului se distila, personajul se \u00eencarca de o noua dimensiune, mai aproape de natura sa reala. Dupa un timp, \u00eentr-adevar, nu numai cineastul, dar si noi, ca simpli spectatori, \u00eencepem sa avem acces la procedeul figurarii lui Ceausescu. \u201eMicrogesturile sale, limbajul corpului sau, inflexiunile vocii sale\u201c \u00eel exprima de fiecare data \u00een dinamica interioara a unei psihologii simple, netrucate. Vorbeste poticnit, are o miscare greoaie a trupului. Desi zvelt si bine legat, da \u00eentr-un fel anume, sacadat, din cap si pare totusi a nu prea agrea frazele flatante ale omului de dinaintea sa, se grabeste sa dea, fara succes, mingea peste plasa situata mereu prea sus pentru el. Insistenta pe aceasta ratare pare a amprenta concluzia tragismului caruia \u00eei va cadea victima acest Sisif carpatin plin de ambitii.
\nCeva anume \u00eel st\u00e2njeneste de fiecare data pe Ceausescu. Niciodata nu se arata a fi \u00een apele lui. Nici c\u00e2nd nu stie ce sa spuna \u00een apropierea Reginei Angliei, nici c\u00e2nd nu si-a \u00eensusit pe deplin rigorile protocolului, nici c\u00e2nd nu stie cum s-ar putea \u00eembratisa cu un colos precum \u00eentristatul si resemnatul De Gaulle, nici c\u00e2nd, \u00een S.U.A., i se aduc laude peste asteptari, poate nici chiar atunci c\u00e2nd, purtat de elanul coral al maselor, se dezice de interventia \u00een Cehoslovacia.
\nSunt si c\u00e2teva momente cruciale, de care pare a depinde propria moarte. Declara ca se opune oricarui gest similar ce ar \u00eenregistra patrunderea unor armate straine pe teritoriul rom\u00e2nesc iar aluzia este clara. Este luat pe nepregatite si atunci c\u00e2nd Constantin\u00a0 P\u00e2rvulescu \u00eel \u00eenfrunta de la tribuna Congresului si se simte usor st\u00e2njenit de interventia-tampon, salvatoare doar \u00een aparenta, a lui Ion Popescu-Puturi. \u00cel simtim cum nu este\u00a0 niciodata el \u00eensusi \u00een preajma lui Gorbaciov, nici la vizita acestuia la Bucuresti, nici cu alte ocazii. Pare a fi luat sub aripa de Brejnev, iar groplanul cu cei doi, \u00eentr-un cadru foarte str\u00e2ns, la Helsinki, \u00eentr-o pauza a conferintei europene, indica imaginea unui tandem de jucatori la masa norocului. Este de-a dreptul distrus la ultima sa aparitie \u00een balconul de la CC, cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte de a parasi sediul si a se duce \u00een moarte. Felul sau agitat, linistindu-si consoarta cu putin \u00eenainte ca pustile sa fie \u00eendreptate spre ei, arata limpede unde s-a ajuns. Avem si un Ceausescu al plimbarilor pe munte, m\u00e2ng\u00e2iat de prezenta copiilor, un Ceausescu alaturi de Elena, \u00een apa Marii Negre de la Neptun. \u00cen c\u00e2teva r\u00e2nduri, asistam la vizitele sale matinale, grabite, pe santierul plin de noroaie de la viitoarea Casa a Poporului.
\nAu fost voci care i-au reprosat un anumit atasament acestei priviri documentare \u2013 si fara \u00eendoiala documentata \u2013, despre un om de stat sf\u00e2rsind prin \u00eempuscare. Au fost critici, la noi, ca si \u00een presa internationala, care au gasit incorecta o atare viziune, solicit\u00e2nd un alt film despre \u201eatrocitatile\u201c comise de Ceausescu, uit\u00e2nd ca despre toate acestea s-a tot vorbit de la moartea sa \u00eencoace.
\nUjica a ales calea proprie, catre un Ceausescu al documentelor de arhiva. Deloc muzeal si inert. A fixat fara ezitari contextul \u201eautobiografiei\u201c devenite \u201edocudrama\u201c. Scriind despre film \u00een chiar ambianta prezentarii sale la Cannes, Lee Marshall, criticul de la \u201eScreen International\u201c(20 mai 2010, pag. 10), remarca, \u00eentre altele, etapele distincte ale amplei naratiuni, care porneste de la entuziasmul primilor zece ani, spre a surprinde de-caderea personajului, cu seria de degradeuri ale existentei sale, catre nelinistea din final, c\u00e2nd, cu fata brazdata de riduri, Ceausescu pare a se \u00eentreba cu nevinovatie: \u201eWhat have I done?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CANNES 2010. Un documentar de montaj, \u00een afara competitiei La trecerea timpului personalitatile istorice, cu deosebire acelea asupra carora se focalizeaza la un moment dat perspectiva negativa, motivata de fapte reprobabile sau orientate, \u00eentretinute \u00eentr-o atare directie, \u00eencep sa se lumineze, mai exact sa accepte o conditie a elucidarii. Prima etapa a unui asemenea proces… Cite\u0219te mai mult »\u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c de Andrei Ujica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2337,2338,1081,83],"class_list":["post-2994","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-autobiografia-lui-nicolae-ceausescu","tag-andrei-ujica","tag-documentar","tag-film"],"views":2626,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2994","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2994"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2994\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2994"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2994"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2994"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}