{"id":299,"date":"2009-12-09T17:25:25","date_gmt":"2009-12-09T15:25:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=299"},"modified":"2009-12-09T17:27:56","modified_gmt":"2009-12-09T15:27:56","slug":"incultura-%e2%80%93-costuridecont","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/incultura-%e2%80%93-costuridecont\/","title":{"rendered":"Incultura \u2013 costuri&decont"},"content":{"rendered":"

La periferia Europei<\/strong>
\nIn vreme ce in Uniunea Europeana industria cartii este prima industrie culturala, in Rom\u00e2nia aceasta industrie e ultima, dupa cum arata un sondaj recent. Cauzele sunt multiple si s-au acutizat in ultimele doua decenii. De la subrezirea prestigiului creatorilor de bunuri culturale numite carti si reviste specializate \u2013 prestigiul de creator in domeniu si nu, eventual, de lider de opinie \u2013 p\u00e2na la disparitia unor meserii traditionale care asigura valoarea produselor specifice. Intre ele, acelea de redactor si corector, de tehnoredactor si, nu in cele din urma, de ingrijitor de editii. In cursa pentru profit rapid, aceste indeletniciri, c\u00e2ndva considerate de elita \u2013 cum se int\u00e2mpla si azi in lumea civilizata \u2013 au fost aruncate peste bord. Fara pregatirea necesara, realizata de profesionisti ce se scolesc in timp, viitoarele carti se trimit direct in tipografie, aceasta din urma substituindu-se, nu de putine ori, chiar editurii.
\nae obtin astfel subproduse editoriale usor incadrabile in categoria rebutului, aruncate pe piata cu grabire si indepart\u00e2ndu-i de satisfactia lecturii pe potentialii cititori.
\nPiata rom\u00e2neasca de carte continua sa fie lipsita de retele de distributie eficiente si de librari profesionisti, care sa nu fie doar v\u00e2nzatori de produse. Un titlul nou are, in cel mai bun caz, o difuzare local-zonala, iar valorizarea a devenit cvasiinexistenta, o data cu disparitia criticii de int\u00e2mpinare si cu tirajele confidentiale ale revistelor culturale.
\nCapitala europeana (asa cum se iluzioneaza ca este), Bucurestiul nu are nici acum o Casa a Cartii, cu multiple functionalitati instructiv educative si de marketing editorial. Rolul acesteia a fost preluat, partial si inadecvat, de cele doua t\u00e2rguri de carte, Bookfest si Gaudeamus, care in zece zile pe an devin un fel de vitrina cu v\u00e2nzare a cartilor rom\u00e2nesti de-a valma. Nu exista la noi un t\u00e2rg de carte pentru profesionisti. Acestia, de numarat pe degete, sunt refractari la organizarea unor asociatii de breasla care sa potenteze activitatea industriei de carte autohtone si sa-i corecteze derapajele.
\nDaca in lumea editoriala civilizata se stie ca editorul si librarul fac legea pietei, iar difuzorul e mecanismul acestui proces dinamic, in Rom\u00e2nia, piata de carte ram\u00e2ne supusa hazardului.
\nPe fondul actualei crize economice mondiale, piata autohtona de carte si de manuale, evaluata anul trecut la aproximativ 150 de milioane de euro (de doua ori mai putin dec\u00e2t aceea din Ungaria), s-a redus, in 2009, cu peste 30%. V\u00e2nzarile au scazut dramatic, bugetele de achizitie pentru biblioteci si programul \u201e100 de euro pentru profesori\u201c (fonduri pentru cumpararea de carti) au fost anulate. Editurile, fragilizate de lipsa de capital si de lipsa de perspectiva au disponibilizat peste 20% din personal si si-au diminuat planurile editoriale cu 25-40%. Doar 45% dintre oraseni si mai putin de 25% dintre locuitorii din mediul rural citesc macar o carte pe an. Numai 15% dintre rom\u00e2ni achizitioneaza mai mult de 5 carti pe an si peste 60% dintre\u00a0 elevi nu citesc nici o carte in afara manualelor scolare. Disparitia galopanta a bibliotecilor, librariilor si a publicatiilor culturale face ca numarul zonelor \u201edesert\u201c din punct de vedere al culturii scrise sa creasca ingrijorator in Rom\u00e2nia zilelor noastre.
\nPrincipalele ministere si institutii centrale \u2013 Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii si Administratia Fondului Cultural\u00a0 National \u2013 care ar trebui sa se implice in sustinerea si dinamizarea productiei de carte si a lecturii, ca principal suport pentru educatie si cultura \u2013 aloca bugete simbolice (mai mici dec\u00e2t bugetul aPP-ului!) pentru promovare, proiecte editoriale sau achizitii de carti si publicatii, pe care le gestioneaza defectuos, in lipsa unor strategii coerente si a dialogului cu asociatiile de editori, bibliotecari si difuzori (at\u00e2tea c\u00e2te mai sunt active astazi). Autoritatile locale, in marea majoritate, sustin cu larghete financiara divertismentul kitsch si ocolesc, sistematic, incurajarea proiectelor av\u00e2nd ca \u201eobiect\u201c cultura scrisa.
\nLa 6 ani dupa ce a fost promulgata, Legea Cartii continua sa nu fie aplicata, Legea drepturilor de autor are carente grave din punctul de vedere al reglementarilor Uniunii Europene in domeniu, iar Dreptul de imprumut (PLR) continua sa nu fie colectat in Rom\u00e2nia, chiar daca, pentru nerespectarea acestor norme U.E.\u00a0 in vigoare, penalitatile, din 2007 incoace, sunt de 300.000 de euro pe zi.
\nFebra videns<\/strong>
\natarea de fapt a industriei rom\u00e2nesti de carte si a publicatiilor specializate in domeniu a fost dezbatuta pe larg la a IX-a editie a Galelor APLER de la C\u00e2mpina. Tema reuniunii la care au participat editori, jurnalisti, scriitori, difuzori de tiparituri din Bucuresti si din tara, organizata de Asociatie Publicatiilor Literare si a Editurilor din Rom\u00e2nia (singura asociatie care initiaza asemenea int\u00e2lniri intre profesionisti si care a initiat si proiectul Legii Cartii), a fost \u201eC\u00e2t ne costa incultura ?\u201c
\nFenomenul a fost cartografiat sociologic, din perspectiva mecanismelor educationale in deriva si ca o consecinta a febrei imaginii care se substituie lecturii, duc\u00e2nd la aparitia \u201ecopilului videns\u201c (portretizat dupa o documentata, minutioasa cercetare de catre prof. dr. Christian Craciun). Copilul care are o foarte mare dificultate in a construi, intelege si folosi notiuni abstracte pentru ca \u00eencepe sa faca, din pacate, corp comun cu televizualul si mediul virtual, in care, pentru ca nu sunt utile, aceste notiuni sunt date, discret, la o parte, iar cultura generala devine nomina odiosa. Informatia (conserva) a Internetului tinde sa se substituie selectarii informatiei pentru care e nevoie\u00a0 de cultura, care vine din lectura, din accesul direct la carte si inseamna altceva dec\u00e2t \u201eobezitatea informationala\u201c.
\nPentru o \u201eecologie a informatiei\u201c, pentru o \u201ehrana informationala curata, fara Eurile netului\u201c se duc azi, in lumea civilizata, campanii nationale de promovare a lecturii\u00a0 si a cartilor si se elaboreaza programe sustinute de institutii, asociatii, mass-media, personalitati, vedete. Care interrelationeaza, pe principiul vaselor comunicante, cu sistemul de invatam\u00e2nt, ceea ce nu se int\u00e2mpla la noi. Un singur exemplu: la bacalaureatul rom\u00e2nesc, la sectiunea literatura sunt \u201einscrisi\u201c 13 autori, pe c\u00e2nd in Franta, bibliografia e de 30 de pagini.
\nUn sistem educational fara perspectiva, care se schimba de la guvernare la guvernare, ofensiva in forta a televizualului si a autismului internetistic, pe de o parte, si a divertismentului kitsch, pe de alta, sunt lovituri puternice date propensiunii spre lectura, spre culturalizare. Toate acestea favorizeaza incultura, intoleranta, agresivitatea, infractionalitate, neimplicarea civica.
\nIntr-o societate subreda social si material, cum este cea rom\u00e2neasca, societate care nu-si cunoaste si nu-si cultiva suficient valorile morale, spirituale, de patrimoniu, costul inculturii este enorm si decontul va fi imens in viitor.
\nResurectia lecturii<\/strong>
\nParticipantii la editia a IX-a a Galelor APLER trag un semnal de alarma si cer autoritatilor si societatii rom\u00e2nesti sa reconsidere locul si rolul cartii si lecturii in formarea si educarea populatiei. Practic, se impune o resurectie a cititului in viata rom\u00e2nilor, o revenire la gestul cotidian al lecturii, inceput de la cea mai frageda v\u00e2rsta.
\nPe termen mediu si lung, rezultatul acestei dezbateri ar trebui sa determine, ca solutii de diminuare a fenomenului si costurilor inculturii:\u00a0 o noua strategie a statului si industriei de profil privind cultura scrisa si lectura\/, un pachet legislativ stimulativ privind sprijinirea reala a industriei si pietei de carte, inclusiv la export\/, un nou sistem de management al culturii scrise printr-un organism independent, in care breasla sa aiba rolul hotar\u00e2tor (Centrul National al Culturii acrise)\/, un sistem de campanii si programe de stimulare a lecturii, cu precadere in r\u00e2ndul copiilor si tineretului\/, o implicare sporita a scolii si parintilor in insusirea si practica lecturii, activarea si stimularea profesorilor si bibliotecarilor\/, acordarea, atragerea sau dirijiarea de resurse financiare, materiale si de timp catre carte, reviste, lectura, proportionale cu cele destinate televizorului si computerului\/, reconsiderarea rolului bibliotecilor si librariilor in viata comunitatilor, stabilirea de standarde culturale pentru activitatea autoritatilor si institutiilor\/, un apel catre mass-media de a promova cartea si lectura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La periferia Europei In vreme ce in Uniunea Europeana industria cartii este prima industrie culturala, in Rom\u00e2nia aceasta industrie e ultima, dupa cum arata un sondaj recent. Cauzele sunt multiple si s-au acutizat in ultimele doua decenii. De la subrezirea prestigiului creatorilor de bunuri culturale numite carti si reviste specializate \u2013 prestigiul de creator in… Cite\u0219te mai mult »Incultura \u2013 costuri&decont<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[166,165,168,167],"class_list":["post-299","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-edituri","tag-industria-cartii","tag-legea-cartii","tag-piata-de-carte"],"views":2888,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=299"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/299\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}