La inceputul anului curent, in cadrul unei anchete initiate de un saptam\u00e2nal de cultura, la intrebarea \u201ecare este cartea anului literar 2009?\u201c, raspunsurile cele mai multe au fost identice: \u201eG. Calinescu \u2013 a cincea esenta\u201c(Editura Cartea Rom\u00e2neasca), al carei autor este Andrei Terian, t\u00e2nar universitar la Literele sibiene. Inca de la aparitie, la sf\u00e2rsitul anului trecut, somptuosul volum (759 p., corp de litera mic) a fost int\u00e2mpinat \u2013 de la Nicolae Manolescu si Paul Cornea la Paul Cernat \u2013 cu superlative de genul \u201ecel mai bun produs al criticii noii generatii\u201c. O surprindere prea mare nu este pentru cei care cunosc caratele foiletonistice ale acestui critic deosebit de inzestrat, cu o cultura teoretica riguros asimilata, reperat, inca de la inceputurile lui publicistice din 2002, ca o voce distincta a \u201enoului val\u201c in critica literara. Ceea ce poate fi surprinzator, chiar si pentru admiratori, este ca debutul editorial al lui Andrei Terian, cu un tom ireprosabil configurat academic, este de o anvergura ideatica greu de prevazut, care, mai mult dec\u00e2t sa confirme diversele pronosticuri privind evolutia si pozitionarea autorului in cadrul unei generatii ce inca se mai cauta, certifica o performanta si, in egala masura, consacra o valoare, instituie un reper ferm si un alt criteriu de conduita in critica si istoria noastra literara, in c\u00e2mpul tot mai amorf de la o vreme al cercetarii aferente. Desi carte de debut, ea este una de rascruce in domeniu, menita sa proclame un alt standard si sa inalte stacheta la cote r\u00e2vnite de o critica indreptatita \u2013 cum este cea rom\u00e2neasca \u2013 la alte coordonate de destin si la o conditie dezbarata de \u201ecomplexele\u201c si corvezile provinciei. Daca \u201eIstoria critica…\u201c a lui Nicolae Manolescu rezuma si inchide un traseu, debutul lui Andrei Terian, cu un studiu despre cel mai mare critic rom\u00e2n, ar putea jalona si deschide un nou traseu, cu disponibilitati de inaripate sperante. Asa cum, la inceputul anilor ’30 ai secolului trecut, adevaratul \u201eexamen\u201c pentru un critic era, in opinia lui G. Calinescu, sa probeze capacitatea de a scrie despre cel mai mare poet rom\u00e2n, ceea ce el va si face cu brio, la fel, abia pasit pragul noului secol, un t\u00e2nar, cu aspiratii similare, isi aroga rigorile unui examen dificil, scriind un studiu amplu si substantial despre opera celui mai important si, totodata, mai controversat critic al nostru.
\nCazul G. Calinescu
\nImpulsul originar \u2013 mentinut c\u00e2nd la vedere, c\u00e2nd in subsidiar \u2013 este precumpanitor polemic (\u201ecu o buna parte a traditiei critice autohtone\u201c) si justitiar, iar ceea ce in punctul de plecare e doar o premisa devine cur\u00e2nd o provocare cu o miza ce ritmeaza vivant intregul traseu hermeneutic. Scrutarea atenta a celor patru etape ale receptarii lui Calinescu, din 1927 p\u00e2na azi, il conduce pe exeget la constatarea unei neconcordante intre opera si receptarea ei, imaginea criticului oscil\u00e2nd \u2013 cu c\u00e2teva exceptii \u2013 intre hagiografie si iconoclastie, extreme sustinute, paradoxal, prin manipularea acelorasi prejudecati, insa altfel exploatate. Destinul postum al autorului magnificei \u201eIstorii\u201c a fost definit sintetic si expresiv de urmasul sau cel mai demn, citat consonant de recentul exeget: \u201ePrin urmare, dupa 1990 Calinescu isi pierde treptat statutul \u00abdivin\u00bb si ajunge, potrivit formulei lui Nicolae Manolescu, \u00abhulitul critic\u00bb\u201c (p. 13). Lectura intinsei opere critice l-a convins pe autor de c\u00e2t de fals si neconform cu adevarul este stereotipul criticului \u201eartist\u201c, \u201eimpresionist\u201c, \u201esubiectiv\u201c, \u201ecapricios si, fireste, injust\u201c, fluctuant in judecati, lipsit de sistem, instabil umoral si resentimentar. Sub acest paradox al receptarii, Andrei Terian descopera o grava injustitie critica, un caz de mari proportii, a carui reconsiderare, pe baza unei explorari sistematice in vederea unei adecvate si motivate situari a criticului, si-o asuma autorul exegezei. Ambivalenta receptarii era consecinta unor lecturi superficiale si partiale, fara reconstituirea tuturor traseelor criticii calinesciene. \u201eSi tocmai aceasta reconstructie \u2013 conchide exegetul \u2013 imi propun s-o efectuez in paginile cartii de fata. Adica sa recompun, sa descompun, sa situez si sa evaluez sistemul critic al lui G. Calinescu\u201c (p. 24). Autorul nu si-a propus o monografie a intregii activitati literare a prolificului scriitor (o realizase onorabil D. Micu, inainte\u00a0 cu trei decenii), ci o radiografie, fara precedent ca realizare si patrundere analitica, a\u00a0 operei critice, de la int\u00e2ile articole din 1927 p\u00e2na la \u201ecronicile optimistului\u201c din ultimii ani de viata. Scenariul cartii nu respecta insa criteriul cronologic, cu toate ca acesta nu este exclus din (re)contextualizarea si reconstructia critica.
\nSistem si reprezentare
\nPentru o radicala schimbare de imagine, instrumentarul teoretic si metodologic traditional ii pare autorului insuficient si sclerozat, reclam\u00e2nd o infuzie primenitoare. Daca, la vremea lui si cu mijloacele la indem\u00e2na atunci, G. Calinescu descoperea o \u201estructura\u201c in opera eminesciana, exegetul de acum descopera, tot pe cale inductiva, un \u201esistem\u201c in universul critic calinescian, pentru a carui fundamentare teoretica sunt valorificate sugestii ale filosofiei analitice si ale neopragmatismului american (Richard Rorty, Stanley Fish, W.V. Quine, Hayden White s.a.). \u201eReconstructia\u201c preconizata de exeget mizeaza pe o abordare, in premiera la noi, din perspectiva pragmatista, apta sa reveleze in conglomeratul calinescian, aparent haotic,\u00a0 un sistem configurat \u201eca o retea de noduri multiple si cu legaturi complexe\u201c, care functioneaza prin interactiuni, conexiuni si determinari, prin reciclari si reactivari ale c\u00e2torva nuclee constitutive. Nu e vorba, desigur, de un sistem explicit, g\u00e2ndit deliberat si ilustrat ca atare\u00a0 de critic, ci de unul implicit, contradictoriu, repliat in arborescentele operei, reconstituit minutios de exeget si utilizat ca un construct flexibil. Andrei Terian opereaza cu o ipoteza exterm de productiva, sugerata si sustinuta de vectorii criticii calinesciene, care, asa cum apare in carte, este o reconstituire atent reglata de exeget, al carui propriu sistem utilizat tinde sa cuprinda, intr-o forma \u201eabreviata\u201c, complexul si complicatul sistem al criticii calinesciene. Ambitia exegetului e, de buna seama, temerara si se construieste pe o ipoteza de irezistibila seductie. Motivata clar de la inceput, ideea de sistem ram\u00e2ne instanta veghetoare p\u00e2na la sf\u00e2rsit, conferind studiului nu doar rigoare geometrica, ci si mobilitate de perspective, fluenta a discursului cuceritoare, un inteligent joc de supozitii, de asteptari, de solutii ad\u00e2nc meditate si impecabil formulate. Ca si autorul monografiei dedicate lui Creanga, exegetul ar putea fi indreptatit sa declare ca G. Calinescu, din excelentul sau studiu, este \u201ereprezentarea mea\u201c. De altfel, nu se eschiveaza sa vorbeasca de \u201epropria mea proiectie\u201c asupra discursului critic calinescian. Evident, cele doua sisteme \u2013 al obiectului si al subiectului \u2013 comunica intre ele si, in pofida diferentelor dintre sistemul critic si sistemul de lectura, se conditioneaza reciproc, fara a fi conciliante cu orice pret. Cititorul nu poate face abstractie de unul dintre sisteme si este interesat, in egala masura, de cum functioneaza fiecare, cel calinescian fiind incorporat in regia sistematizatoare si ordonatoare, lucid elaborata, a celuilalt. Ca si Calinescu, caruia i se recunoaste calitatea de \u201ejucator abil\u201c pe tabla de valori a literaturii rom\u00e2ne, exegetul nu-si refuza postura unui factor activ in scenariu: el nu inventariaza monoton, impasibil, ci practica un discurs problematizant, formuleaza intrebari si propune raspunsuri, amendeaza erori de g\u00e2ndire si de interpretare ale criticului cercetat, dar si ale comentatorilor sai, face disociatii si asociatii nu numai in timp, ci si in spatiu, nuanteaza cu delicatete sau respinge ferm opinii lipsite de temei, nu-si reprima dezacordul si nu-si invaluie mestesugit punctul de vedere. Pe scurt spus, desi pare paradoxal intr-un studiu at\u00e2t de riguros, bine cumpanit si auster ca discurs, autorul exceleaza in creatie \u201ecritica\u201c, discret asezata in prelungirea criticii calinesciene, insa fara derapajele de mai t\u00e2rziu ale unor \u201ecalinescieni\u201c cauzate de obsesia originalitatii cu orice pret si a extravagantei interpretative. Spre deosebire de adeptii contrazicerii obstinate a altui punct de vedere, Andrei Terian construieste prin \u201erecontextualizare\u201c (Rorty), ceea ce presupune a descoperi \u201enoi spatii de joc\u201c, chiar \u201esa inventezi jocuri noi\u201c. Un mai vechi ecou calinescian\u00a0 se strecoara in reflectiile si in aplicatiile de azi ale criticului.
\nO teorie implicita
\nPentru o radicala schimbare de imagine, cea dint\u00e2i mare miza a cartii este \u201edescrierea sistemului critic calinescian in nexurile sale cele mai reprezentative\u201c, operatie intreprinsa de autor pe parcursul a patru capitole dense si consistente ideatic (pp. 35-401). In raspar cu numerosii comentatori care, derutati de refuzul lui Calinescu de a-si sistematiza conceptia despre critica si de unele afirmatii de circumstanta, paradoxale, l-au suspectat pe critic de impresionism si arbitrar, Terian exploreaza vastele suprafete ale operei si ajunge la concluzii diametral opuse. \u201eNeg\u00e2nd existenta esteticii, G. Calinescu nu respingea deopotriva si necesitatea reflectiei teoretice…\u201c (p. 44), afirma t\u00e2narul critic, convins \u2013 ceea ce si demonstreaza exemplar, chiar cu verva speculativa \u2013 ca, de la articolele din 1927 p\u00e2na la nu putine \u201ecronici ale optimistului\u201c din ultimii ani, exista implicit o estetica, o teorie integrata actului critic. Urm\u00e2nd dialectica ideilor, Andrei Terian descopera \u201eun corpus de principii, concepte, reguli sau norme\u201c diseminate in multimea de texte, a caror pertinenta e validata \u201ein cadrul sistemului\u201c si care comunica intre ele, indiferent de momentul provenientei lor. Cu o mobilitate asociativa rar int\u00e2lnita in investigatii de acest gen, exegetul deconstruieste si reconstituie datele\u00a0 originare, dezvolta (nu numai in capitolul \u201ePrincipii de estetica\u201c) o supla teorie a criticii, dublata de o critica a teoriei, pentru a dovedi c\u00e2t de eronat au fost percepute si folosite o serie de concepte calinesciene si c\u00e2t de firesc se intersecteaza ele in urzeala de ansamblu a sistemului critic. Oricare au fost mutatiile \u201eidealului artistic\u201c, articole din deceniile interbelice si postbelice se conjuga ideatic si legitimeaza coerenta estetica a intregului. Pare socant sa vezi alaturate doua articole din epoci distincte, \u201eValoare si ideal estetic\u201c (1927) si \u201eIarasi despre maiestrie\u201c (1963), apropiere motivata de reflectia asupra procesului creator, chiar daca in ultimul s-au infiltrat termeni ai discursului oficial. Astfel de exemple sunt numeroase.
\nOpera critica intr-o
\nlectura fara precedent
\nCum arata literatura rom\u00e2na in viziunea lui Calinescu, c\u00e2t de metodic, riguros si temeinic este acesta at\u00e2t intr-un simplu text ocazional, c\u00e2t si in constructiile cu apetit monumental, rezulta din densul capitol \u201eSistematica genurilor\u201c, unde opera de critic si istoric literar este adusa in raza ochiului ciclopic si supusa unei expertize penetrante, prilej pentru autor de a demonstra cum functioneaza concret sistemul critic, aplicat unei materii de un relief variat si, inevitabil, haotice. Mai cu seama in acest stadiu al analizei se vede cum sistemul critic al exegetului ia in stap\u00e2nire sistemul critic radiografiat cu acribie, reconfigur\u00e2ndu-l in datele lui originare si preocupat sa-i releve substanta si pregnanta. Data fiind diversitatea tipurilor de scrieri, o dilema int\u00e2mpinata de exeget a fost aceea a distributiei lor in subcapitole\/ subsisteme structurate in asa fel inc\u00e2t ele insele sa ilustreze principiul sistemic. Criteriul \u201egenurilor\u201c, oarecum exterior, nu-i pare autorului suficient pentru a vizualiza coerenta intregului, in care scop recurge la un truc de regie: in loc sa-i rezerve un spatiu distinct, conform uzului didactic, \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c este defalcata si focalizata din unghiuri multiple, segmente ale ei sunt absorbite in subcapitolele de analiza a receptarii poeziei, prozei, biografiei, teatrului. Capitolul se deschide cu \u201ecritica criticii\u201c si se incheie cu descrierea actului critic ca \u201einterpretare si evaluare\u201c. La sf\u00e2rsitul fiecarui subcapitol sunt incluse \u201estudii de caz\u201c (Maiorescu, Eminescu, Creanga, Goga, Delavrancea, Lovinescu, Arghezi, Rebreanu, Camil Petrescu), apartin\u00e2nd, in speta, \u201eIstoriei…\u201c. Profilul criticului este debarasat de cliseele receptarii si infatisat ca un spirit at\u00e2t de sistemic, inc\u00e2t mecanismul critic e suspectat, de catre cel mai sagace exeget al sau, ca fiind \u201edestul de dogmatic\u201c. E aici, fara indoiala, efectul lecturii acut-sistematizatoare, tentata sa ia in stap\u00e2nire intinsele teritorii ale criticii calinesciene, sa detecteze \u201eproceduri\u201c, \u201estrategii\u201c, \u201etehnici\u201c de lectura, de interpretare si evaluare. Pentru a asigura mobilitatea sistemului critic, G. Calinescu \u201ea avut la indem\u00e2na doua seturi de criterii complementare\u201c: \u201eliturgic\u201c (muzical)\/ \u201ehieroglific\u201c (plastic) \u2013 in poezie, canon narativ \u201e principal\u201c\/ canon narativ \u201esecundar\u201c \u2013 in proza, \u201eprozaic\u201c\/ \u201epoetic\u201c \u2013 in teatru. Autorul studiului nu-l cruta\u00a0 pe critic de limite si erori, de refuzuri sau supralicitari fara temei, eroarea cea mai grava a sistemului sau critic fiind \u201eantiformalismul\u201c, sanctionat drastic ori de c\u00e2te ori i se vad efectele. In pofida acestora, criticului i se recunoaste, pe baza a numeroase probe, meritul de a fi \u201eautorul celor mai inovatoare interpretari din critica noastra\u201c, de a-i fi primenit pe \u201eclasici\u201c, de a fi \u201eoperat rasturnari\u201c chiar in literatura contemporana. Cu o impresionanta forta analitica, aptitudinile \u201epragmatistului\u201c Andrei Terian se desfasoara la cote inalte, discursul critic calinescian fiind surprins si circumscris in toata splendoarea lui, cu impliniri si ratari.
\nOperatia continua, la fel de performant, in urmatorul capitol, \u201eSinteza epica\u201c. In prima parte e rediscutata, cu noi argumente, consubstantialitatea dintre critica si istorie literara; in a doua e centrata problema cea mai spinoasa a sistemului critic al lui Calinescu: tensiunea dintre artisticitate si istoricitate\/ temporalitate, drept \u201estudiu de caz\u201c fiind chiar \u201eIstoria\u201c din 1941. De la criteriile de structurare a materiei la tehnica lecturii si solutiile propuse, instanta Autorului nu cunoaste preget. Refuz\u00e2nd excesele celor grabiti sa exalte ori sa conteste, Andrei Terian scruteaza cu detasare contextul convulsiv al epocii si constata c\u00e2t de decisive au fost circumstantele. Autorul nu a putut ram\u00e2ne impasibil, iar \u201eIstoria\u201c exprima subiacent o atitudine. Optiunea pentru factorul etnic, ca pivot al configurarii si dinamicii literaturii noastre \u201ede la origini p\u00e2na in prezent\u201c, i-a impus sa opereze cu trei criterii (istoric, \u201eestetic\u201c, etnic) si cu antinomiile iscate de asocierea lor. Prin prisma retroactiva a unor reflectii din \u201eIstoria literara ca stiinta inefabila si sinteza epica\u201c (1947) si la sugestia unor afinitati cu mai t\u00e2rzia filosofie analitica a unor g\u00e2nditori contemporani (cum e Hayden White), exegetul conchide ca G. Calinescu, obsedat de ideea organicitatii, a specificitatii si originalitatii, si voind sa demonstreze ca \u201eavem o stralucita literatura\u201c, a recurs la o structura \u201e(meta)narativa\u201c si, totodata, \u201emetaistorica\u201c, de \u201eromant etnocentric\u201c, cum s-a procedat si in alte literaturi est-europene din prima jumatate a secolului trecut. \u201eSinteza epica\u201c din 1941, rod al unei iscusite regii ce mizeaza pe \u201etrucuri\u201c si \u201eartificii\u201c, exemplifica, asadar, \u201efondul autohton\u201c (un \u201efond fara forme\u201c)\u00a0 in \u201emars triumfal\u201c, rezistent la \u201eformele alogene\u201c. Concluzia revine in (sub)capitolul urmator, legat ombilical de cel anterior.
\nFluctuatiile \u201eidealului artistic\u201c
\nCaut\u00e2nd un criteriu, in functie de care sa identifice schimbari pe traseul criticii calinesciene, exegetul considera ca acesta este \u201eidealul artistic\u201c, cu fluctuatii clasate in trei etape: \u201eetnocentrica\u201c (1932-1945\/1946), \u201eclasicista\u201c(1945\/1946-1948\/1949) si \u201erealist-socialista\u201c (1948\/1949-1965). Cea dint\u00e2i s-a finalizat monumental in \u201eproiectul etnocentric\u201c din \u201eIstoria\u2026\u201c, readus in discutie in cadrul analizei spectrale a capitolului final, \u201eSpecificul national\u201c. Intreb\u00e2ndu-se daca scriitorii \u201especifici\u201c sunt si scriitori \u201evalorosi\u201c, t\u00e2narul critic probeaza abundent ca, in realitate, criteriul \u201eestetic\u201c nu a fost intru totul respectat de autor. C\u00e2t priveste situarea \u201enucleului etnic\u201c in Ardeal, Terian invoca argumentul, poate cel mai verosimil, ca \u201eIstoria\u201c a fost puternic marcata conjunctural, ceea ce Calinescu insusi nu s-a eschivat sa recunoasca: \u201eEu sunt ardelean s\u2026t Eu sunt rom\u00e2n.\u201c In etapa imediat postbelica, \u201eidealul artistic\u201c inregistreaza o mutatie radicala: proiectului \u201eetnocentric\u201c ii ia locul proiectul \u201eclasicist\u201c\/ \u201euniversalist\u201c, c\u00e2nd o schema dintr-un articol aparut in 1938 (\u201eDespre notiunea de generatie\u201c), dar abandonata intre timp, e resuscitata si dezvoltata in eseurile \u201eSensul clasicismului\u201c (1946), \u201eDomina bona\u201c(1947) si \u201ePoezia realelor\u201c(1948), ignorate de cercetatori, cu exceptia celui dint\u00e2i, reactualizat de Mircea Martin. Analiz\u00e2ndu-le cu vadita implicare ideatica si cum nu a mai facut nimeni inainte, Andrei Terian ajunge sa vorbeasca, pe temeiul lor, de \u201ecealalta traditie\u201c (de ce ar fi contrara, \u201eimpotriva\u201c celei etnocentrice, si nu complementara?) si chiar deduce, sintetic, o traditie \u201eclasica\u201c in literatura rom\u00e2na. Ultima etapa, cea \u201erealist-socialista\u201c, are parte de o analiza fara crutare, insa judicioasa. Nu i-a fost usor autorului sa defriseze, sa sorteze si sa evalueze amalgamul publicistic din anii imediat postbelici. Cum operatorii folositi sunt interferenti, se recurge la criteriul discursului: \u201epe c\u00e2t de viciate ideologic sunt articolele de atitudine pe care directorul \u00abNatiunii\u00bb le-a publicat intre 1944 si 1949, pe at\u00e2t de \u00abpure\u00bb se prezinta textele propriu-zis critice aparute in primii ani de dupa \u00abEliberare\u00bb\u201c (p. 370). Pe\u00a0 c\u00e2nd \u201ediscursul civic al lui Calinescu ram\u00e2ne, aproape fara exceptie, dezonorant\u201c, \u201ediscursul critic calinescian ram\u00e2ne imun la presiunea ideologicului\u201c. Asadar, criticul a practicat \u201ediscursul dublu\u201c, cu iluzia ca prin \u201ecompromisuri\u201c politice isi va asigura \u201eindependenta\u201c critica. Criticul nu a pregetat sa-si apere ideile tot mai asaltate de agresiva ideologie totalitara, pe care e tentat sa o asimileze in chip personal, inca o iluzie cur\u00e2nd spulberata. \u201ePuritatea\u201c ideilor nu-i impresioneaza pe cerberii oficiali, iar daca incearca sa-i infrunte \u201eideologic\u201c, cel perdant e Calinescu. Urmarile vor fi si mai grave dupa 1949, c\u00e2nd criticul e racolat de Putere, slujita de el cu obedienta, de la derapaje de genul encomionului adus poetului \u201eproletar\u201c A. Toma sau al actualizarii poeziei eminesciene din perspectiva sociologist-vulgara, p\u00e2na la cronicile entuziaste consacrete unor \u201eglorii\u201c literare ale momentului. S-a indepartat, astfel, de principiile sale critice, care, de altfel, nu mai corespundeau imperativelor \u201enoii\u201c critici, cu care a incercat, cu efecte rizibile, sa se acomodeze. Nu el, ci altii erau \u201evoci\u201c autorizate in critica vremii, insa, bon gr\u00e9, mal gr\u00e9, a fost, cum conchide exegetul, \u201eun complice\u201c. Intru totul detestabil. Av\u00e2nd o de necontestat fibra histrionica, sa nu fi incercat, oare, si acum sa practice acelasi \u201ediscurs dublu\u201c, inc\u00e2t din balastul ideologic sa mai t\u00e2sneasca lumini ale autenticului Calinescu? La p. 353, Terian identifica un inventar bogat de idei estetice care \u201ealcatuiesc substanta celor mai pertinente si mai rezistente foiletoane critice pe care Calinescu le-a publicat dupa 1948\u201c. Foarte multe dateaza din 1956 incoace, dar surpriza este ca peste 50 dintre ele sunt valorificate in capitole anterioare ale cartii, in vederea\u00a0 reconfigurarii fundamentelor esteticii calinesciene. Prin acest clivaj metodologic, balanta inclina in sensul demonizarii \u201eultimului\u201c Calinescu, spre satisfactia celor ce si-au facut un titlu de faima din contestarea autorului \u201ecronicilor optimistului\u201c.<\/p>\n
Situare in dublu context:
\n(trans)european…
\nSemnal\u00e2nd de la inceput ca o carenta a receptarii sistemului critic calinescian a fost absenta perspectivei comparatiste, Andrei Terian enunta a doua miza a cartii: sa evalueze \u201eeficienta\u201c acestuia \u201eprin raportare la cele mai importante sisteme critice invecinate, rom\u00e2nesti sau straine\u201c, ceea ce si face in ultimul capitol, cel mai intins (251 p.), cu un titlu de inspiratie calinesciana: \u201eCalinescu in timp si spatiu\u201c. De altfel, lentila comparatista e consubstantiala intregului demers exegetic, iar multiplele fire, corespondente, filiatii, afinitati, apropieri si despartiri detectate pe parcurs converg spre \u201eorizontul critic\u201c, unde criticul rom\u00e2n e descifrat prin surse italiene (De Sanctis, Croce, Gentile), franceze (Sainte-Beuve, Taine, Bruneti\u00e8re, Lanson, Thibaudet), germane (Hegel, Dilthey), carora li se adauga si alte voci in voga. Despre apetenta universalista a lui Calinescu nu putea scrie pertinent dec\u00e2t cine este introdus in ariile transfrontaliere ale teoriei, criticii si istoriei literare din ultimele doua secole. In ansamblu, studiul atesta solida armatura teoretica a g\u00e2ndirii critice a lui Calinescu, beneficiara a unor profunde catalize ca efect al iradierilor din partea altor sisteme critice. Exegetul demoleaza, astfel, mitul \u201eunicatului\u201c Calinescu si releva dimensiunea europeana a formarii criticului rom\u00e2n (\u201ea fost cel mai cultivat critic rom\u00e2n al vremii sale\u201c), care, desi bine introdus in vasta arie de idei si preocupari din perioada 1830-1930, a ramas imun, gratie platformei lui croceene si inflexibilei fobii formaliste, la ceea ce Rorty numea \u201ecotitura lingvistica\u201c. Pentru a dovedi in ce masura \u201evaloarea\u201c criticii calinesciene este de \u201enivel european\u201c, exegetul extinde lectura comparatista dincolo de surse si se refera la directii, scoli, reprezentanti in teoria, critica si istoria literara din secolul trecut. Constatarile sunt dezamagitoare. Din pacate, autorul e nevoit sa afirme, nu fara amaraciune, ca, desi a asimilat importuri at\u00e2t de fertile, Calinescu \u201enu aduce nimic nou\u201c si \u201enu a influentat niciun critic important din afara tarii noastre\u201c. Surprinzator este ca reactia antiprotocronista se dezvolta la Terian\u00a0 intr-un plus de prudenta, inc\u00e2t acesta cenzureaza, cu argumente plauzibile, inovatiile sau anticipatiile ce i s-au atribuit de critici ca Nicolae Manolescu si Mircea Martin, raport\u00e2ndu-l, cel dint\u00e2i, la Wellek, al doilea, la Bachelard, Barthes, Richard. Cel putin doua situatii, altele dec\u00e2t cele semnalate de criticii citati, sunt discutabile. Dupa ce analizeaza (pp. 242-251) cum se manifesta \u201eanxietatea influentei\u201c in critica efectiva a lui Calinescu, exegetul conchide: \u201eDe altfel, dintre criticii nostri probabil ca G. Calinescu a reusit sa practice in modul cel mai concludent ceea ce Harold Bloom numea \u00abcritica antitetica\u00bb\u201c (p. 251). Pentru a nu fi suspectat de suprainterpretare, adauga in paranteza: \u201esau, daca sintagma pare usor protocronica, putem sa o inlocuim cu \u00abcritica prin contradictie principiala\u00bb, asa cum a botezat-o Lovinescu\u201c. Chestiunea e reluata peste c\u00e2teva pagini, c\u00e2nd autorul constata ca, intr-o cronica din 1933, criticul rom\u00e2n \u201eschiteaza o mica, dar foarte actuala teorie a \u00abpotentei creatoare\u00bb, care prefigureaza intr-o oarecare masura conceptul bloomian de \u00abanxietate a influentei\u00bb\u201c (p. 272). La \u201eNote\u201c (p. 703), este reprodus un fragment din cartea lui Bloom, pentru a se proba similitudinea de g\u00e2ndire at\u00e2t de frapanta, citat urmat de aceeasi precautie: \u201ecu toate acestea, relevanta intuitiilor lui Calinescu nu trebuie hiperbolizata\u201c. Exista o situatie c\u00e2nd, eliberat de sindromul protocronist, autorul se relaxeaza si are o alta intelegere a fenomenului semnalat. Raport\u00e2ndu-l pe critic la \u201efilosofia narativista a istoriei\u201c, Terian reafirma un adevar ce ii este clar din capul locului: \u201eNu e greu de observat ca viziunea lui Calinescu asupra istoriei se apropie in mai multe privinte de aceea a filosofului american\u201c (p. 645), adica a lui\u00a0 Hayden White. Int\u00e2lnirea cu acesta este evidenta \u201ein rasturnarea raportului dintre ordinea \u00abevenimentelor\u00bb si ordinea discursului\u201c, in sensul ca ultima o genereaza pe cea dint\u00e2i si ca \u201escenariul narativ\u201c e propulsat, gratie coerentei lui, la rang de \u201ecriteriu privilegiat\u201c. Intuita intr-un articol din 1932, teoria va fi formulata peste 15 ani, iar \u201eIstoria\u201c din 1941 si alte scrieri o ilustreaza cu prisosinta si atesta c\u00e2t de \u201einovator\u201c a fost criticul. Macar de asta data sa recunoastem ca, in pofida limitei lingvistice, criticul rom\u00e2n a g\u00e2ndit (trans)\u201ceuropean\u201c si ca, desi fara ecou in lumea larga, vagi premonitii nu l-au ocolit.
\n…si rom\u00e2nesc
\nDar, pentru a-i stabili adevarata valoare, numai in cadrul criticii rom\u00e2nesti e cu putinta, prin raportare la \u201etraditia critica autohtona\u201c si la critica postbelica. Configuratia de ansamblu a domeniului nu e reductibila la autorul \u201eIstoriei\u201c din 1941, insa, azi, orice tentativa de reconstituire a lui, fara vreun parti-pris, ii recunoaste acestuia un loc central in tablou. Nu altfel procedeaza Andrei Terian. Traditia critica e restr\u00e2nsa la criticii cu aport considerabil la conturarea \u2013 prin convergenta sau prin opozitie \u2013 si la afirmarea personalitatii autorului \u201ePrincipiilor de estetica\u201c. T. Maiorescu, M. Dragomirescu, N. Iorga, G. Ibraileanu, \u201emarele E. Lovinescu\u201c au fost, mai mult ori mai putin, fermenti si oglinzi in care spiritul critic calinescian s-a identificat nu o data pe sine si s-a rasfr\u00e2nt \u201eprin contradictie\u201c. Desi Maiorescu revine frecvent in analiza, deoarece insusi Calinescu s-a intors deseori la el, reactiv\u00e2ndu-l in imprejurari diferite si cu schimbari de perspectiva, cel caruia i se acorda o atentie pe deplin motivata si numarul cel mai mare (40) de pagini, o densa micromonografie!, implicat in discurs da capo al fine, este E. Lovinescu, o \u201eobsesie\u201c, cum s-a mai spus, pentru mai t\u00e2narul critic. De aceea, marturiseste exegetul de acum, \u201econfruntarea dintre G. Calinescu si principalul sau rival\u201c este \u201eunul dintre punctele-cheie ale cartii de fata\u201c (p. 512). O confruntare insa la vedere, ca o fastuoasa desfasurare de probe si argumente. Dupa evolutia raporturilor, nu tocmai cordiale, dintre cei doi critici, in aria expertizei sunt aduse, pentru o testare nemijlocita, sistemele lor critice, examinate fara prejudecatile si erorile din exegeze vadit partizane. Angaj\u00e2ndu-i intr-o competitie directa, pe baza unui probatoriu relevant, Andrei Terian recunoaste ca e vorba de sisteme critice \u201ealternative\u201c sau \u201ecomplementare\u201c si nu urmareste, cu orice pret, sa-l avantajeze pe unul in paguba celuilalt. Cert este ca exegetul nu ram\u00e2ne pasiv, nu-si reprima propriul punct de vedere si se implica in \u201edialog\u201c, imparte bile c\u00e2nd albe, c\u00e2nd negre, incercuieste si amendeaza punctele slabe, ceea ce confera propriului discurs (meta)critic un spor de atractie si de surpriza. Str\u00e2nsa demonstratie conduce la concluzia ca \u201eG. Calinescu ram\u00e2ne cel mai important critic al literaturii rom\u00e2ne\u201c (p. 552).
\nOdata cu epoca postbelica, mai precis dupa 1965, posteritatea lui Calinescu incepe sa se configureze in registre si accente pe c\u00e2t de inflamate, pe at\u00e2t de contradictorii. Este momentul c\u00e2nd in articole si dezbateri din presa vremii se incheaga un \u201ecliseu\u201c \u2013 calinescianismul \u2013 escortat de antonimul sau, cu o evolutie sinuoasa si conflictuala, angaj\u00e2nd atitudini \u201epro\u201c si \u201econtra\u201c. Un concept at\u00e2t de vag si ambiguu, usor de manipulat de adepti si de adversari, este in asa fel reconditionat si resemantizat de la un preopinent la altul, de la o etapa la alta, inc\u00e2t ajunge sa cumuleze sensuri c\u00e2t mai divergente, iar ceea ce incepuse prin a fi un cliseu devine, cu timpul, o formula magica. Andrei Terian investigheaza, cu acribie nedezmintita, fenomenul, de la origini si in desfasurarea lui deloc calma, cu vizualizarea celor implicati mai pregnant in spectacol. Exegetul nu-si propune un examen exhaustiv al posteritatii ideilor critice calinesciene, ci numai focalizarea unor \u201easpecte\u201c ale impactului acestora asupra criticii \u201ede p\u00e2na in jurul anului 1980\u201c. Realitatea il obliga sa ignore data propusa si sa constate prelungiri ale \u201ecalinescianismului catalitic\u201c chiar acolo unde aparent s-a produs o distantare. Cazul cel mai ilustrativ este Nicolae Manolescu, criticul cel mai citat si mai pe larg prezentat (20 p.) dintre contemporani (secondat de admiratia pentru Mircea Martin). Evolutia sa, de la \u201eLecturi infidele\u201c la \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c, e marcata de distantari, despartiri si mutatii ale unghiurilor de lectura, dar dovezile aduse de exeget atesta faptul ca desprinderea sa din siajul calinescian nu este totala. Si cum \u201eIstoria critica…\u201c dateaza din 2008, avem aici un argument peremptoriu ca raportarea la Calinescu continua sa fie un imperativ de neocolit al demersurilor actuale ale criticii si istoriei literare, in sfera careia, oric\u00e2t de radicale ar fi schimbarea de paradigma si primenirea\u00a0 instrumentarului analitic, G. Calinescu ram\u00e2ne un constant reper si un termen de raportare. A face abstractie de el e cu neputinta. Criticul optzecist sau douamiist nu-l poate elimina din ecuatie, dintr-un motiv foarte simplu: pentru toti literatura rom\u00e2na, asa cum e, este acelasi obiect de studiu, configurat, ce-i drept, mereu altfel. Andrei Terian nu face exceptie, cum el insusi recunoaste: \u201econfruntarea cu G. Calinescu e inevitabila pentru orice critic rom\u00e2n\u201c, esential fiind \u201ecum (ar trebui sa) ne raportam la el\u201c (p. 625). In intregul ei, cartea contine raspunsul la aceasta dilema.
\nCeea ce i-a iesit t\u00e2narului critic e comparabil cu sinteza lui E. Lovinescu, \u201eT. Maiorescu si posteritatea lui critica\u201c. Aceasta sectiune a cartii (160 p.), careia i s-ar putea integra frecventele referiri, din celelalte capitole, la diversi critici rom\u00e2ni, reprezinta o veritabila schita a criticii si istoriei noastre literare, realizata prin focalizarea contemporaneitatii si posteritatii lui G. Calinescu. In cartea sa, E. Lovinescu l-a proiectat pe Maiorescu, proiect\u00e2ndu-se, mai mult sau mai putin mascat, pe sine, iar \u201emaiorescianismul\u201c devine, in viziunea lui, \u201elovinescianism\u201c, o posteritate in proprie reprezentare. Comparativ cu scenariul lovinescian, cu un incontestabil accent pro domo, in constructia lui Terian diferentele sunt vizibile, acesta fiind \u201eresponsabil\u201c de cum e raportat Calinescu la precursori (Maiorescu), la contemporani (Dragomirescu, Ibraileanu, Iorga, Lovinescu), la urmasi (calinescieni sau nu), autorul semnal\u00e2nd, de fiecare data, \u201epuncte de contact\u201c si \u201epuncte de difractie\u201c. Dosarul \u201ecalinescianismului\u201c, reconstituit in c\u00e2teva din punctele lui esentiale, cu adeziuni, tradari si contestari, cu sinteze expresive dedicate evolutiei c\u00e2torva protagonisti ai scenei crtice din ultimele decenii, chiar daca nu este complet, contine suficiente probe pentru a-l defini ca replica posibila la volumul lui E. Lovinescu din 1943. Realizarea ei apartine unui t\u00e2nar critic, care, cum el insusi marturiseste, nu-si face un titlu de glorie din a fi sau nu \u201ecalinescian\u201c ori \u201eanticalinescian\u201c. Dar nici indiferent nu este, ceea ce rezulta din gradul implicarii in scenariu. Oare pozitionarea pe creasta a celor trei mari critici din ultimul secol \u2013 Lovinescu, Calinescu. Manolescu \u2013 sa fie int\u00e2mplatoare pentru criticul douamiist, care nu ram\u00e2ne pasiv la o traditie asumata tocmai prin aceasta carte de exceptie si-si legitimeaza, astfel, dreptul la competitie?
\nP\u00e2na acum nimeni nu l-a citit pe G. Calinescu asa cum procedeaza Andrei Terian, cu fervoare stap\u00e2nita si bine dozata, cu detasarea propice perceperii meandrelor spiritului, cu tenacitatea de a-i surprinde complexitatea si ad\u00e2ncimea. Lectura, interpretarea si evaluarea intreprinse asaza opera celui mai important critic rom\u00e2n intr-o alta lumina si produc, pe fagasul convulsiv al posteritatii ei, o mutatie cu efect nu doar asupra directiilor receptarii sale, ci si asupra reg\u00e2ndirii criticii si istoriei noastre literare in perspectiva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La inceputul anului curent, in cadrul unei anchete initiate de un saptam\u00e2nal de cultura, la intrebarea \u201ecare este cartea anului literar 2009?\u201c, raspunsurile cele mai multe au fost identice: \u201eG. Calinescu \u2013 a cincea esenta\u201c(Editura Cartea Rom\u00e2neasca), al carei autor este Andrei Terian, t\u00e2nar universitar la Literele sibiene. Inca de la aparitie, la sf\u00e2rsitul anului… Cite\u0219te mai mult »G. Calinescu in \u201ecartea anului\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2398,30],"class_list":["post-2965","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-anului","tag-g-calinescu"],"views":3449,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2965","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2965"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2965\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2965"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2965"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2965"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}