{"id":2962,"date":"2010-06-09T14:56:45","date_gmt":"2010-06-09T12:56:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2962"},"modified":"2010-06-09T14:57:31","modified_gmt":"2010-06-09T12:57:31","slug":"trecutul-ca-teren-minat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecutul-ca-teren-minat\/","title":{"rendered":"Trecutul ca teren minat"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Bernard Schlink, <em>Weekendul<\/em>, traducere din limba germana si note de Gabriella Eftimie, Editura Polirom, 2010; 228 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>\u201eWeek-end\u201c este al treilea roman remarcabil al lui Bernard Schlink tradus in rom\u00e2neste, dupa \u201eCititorul\u201c si \u201eIntoarcerea acasa\u201c, care-l confirma drept unul dintre autorii simptomatici pentru evolutia romanului in secolul 21, european prin temele si subiectele abordate, modern deja clasicizat prin arta narativa. Un romancier incomod pentru ca isi obliga lectorul la interogatie si reflectie dupa ce a inchis cartea, incitant in felul in care isi adapteaza \u201ela nuanta\u201c de fiecare data formula epica aleasa.<br \/>\n\u201eCititorul\u201c inca declanseaza, ca efecte int\u00e2rziate \u201epostraumatice\u201c de lectura, observatii incisive. Intr-o discutie recenta, o cititoare pasionata si tot at\u00e2t de pasionata profesoara de\u00a0 literatura rom\u00e2na, marturisea ca romanul lui Schlink ii provoaca inca \u201efiori pe sira spinarii\u201c. Si recunosc ca mi-am amintit reactia mea similara, difuza si persistenta, citind&#8230; \u201eCititorul\u201c. De atunci a trecut timp suficient pentru limpezit impresia de neliniste, venita din mai multe puncte ale romanului.<br \/>\nPrimul lucru care contrariaza, desi aparent minor, tinea de un detaliu al personajului feminin, Hanna Schmitz: ascultatoarea fascinata de actul lecturii, care nu stia sa citeasca, provenea din \u2026 Transilvania. Si imediat m-am g\u00e2ndit la comunitatile germane de la noi, in care scoala si biserica aveau rost si rol esential, la scolile germane din Transilvania ce au v\u00e2rste de secole. Detaliul din roman sfida ceea ce stiam, sigur ca acceptam conventia, dar faptul tot mi se parea fortat, daca nu chiar incredibil.<br \/>\nAl doilea aspect tulbure venea din coincidenta a doua situatii frecvent exploatate: schema psihanalitica si ritualul de initiere (si nu doar erotica). Se poate vedea in subiectul cartii strania istorie oedipiana, Michael Berg si Hanna Schmitz aduc in relatia lor complexele binecunoscute, al lui Oedip si al Iocastei: atractia spre femeie mai mare ca ani, substitut al figurii materne, in cazul t\u00e2narului, compensarea unui sentiment matern refulat din partea femeii.<br \/>\nSituatia oedipina se suprapune cu dubla initiere, cea amoroasa, in care adolescentul este invatacel, cea culturala, unde se inverseaza rolul si Hanna isi disimuleaza abil nestiinta, insotita de abila evitare a initierii in teritoriul scrisului. De unde provine refuzul prelungit, daca nu din frica de a pierde ce are si din imensa rusine a inferioritatii? Tot amestecul de sentimente traite de Hanna Schmitz si de Michael Berg, impreuna si separat, se incarca de o insuportabila ambiguitate.<br \/>\nAl treilea fapt cu adevarat inspaim\u00e2ntator este interpretarea vinovatiei. Hanna Schmitz este judecata si condamnata, dar vinovatia ei are ca punct de plecare ignoranta: nu stie citi si se supune ordinelor primite. Unde se plaseaza granita dintre vinovatie si ignoranta (ori poate inocenta)? C\u00e2t trebuie sa platesti pentru contaminare de vinovatia altora (viata lui Michael Berg este marcata de int\u00e2lnirea cu Hanna Schmitz)? Cum isi asuma o generatie intreaga, cea postbelica, vinovatia generatiei anterioare?<br \/>\nNelinistea vine din alta sugestie pe care o induce subliminal romanul: Hanna cea vinovata si nestiutoare in acelasi timp nu este oare simptomatica pentru drama germana, in care se amesteca ignoranta si culpa? Si, in proportii diferite, oare s-a petrecut cu poporul german acelasi proces de ignorare (ori ignoranta?) a ororilor si acceptare tacita a situatiei fara a se g\u00e2ndi la implicatii, consecinte sau iesirea din impas? Si tot prin viata Hannei se pot vedea etapele unei constiinte, ce iese dureros si tragic la lumina ca sa-si plateasca greselile.<br \/>\nCum se poate contabiliza culpa individuala si cea colectiva? Ce efecte produc cele doua vinovatii, pe termen scurt si pe termen lung, in destinele personale? Intrebarile generate de \u201eCititorul\u201c reapar, st\u00e2rnite acum de noul roman, \u201eWeek-end\u201c. Bernard Schlink porneste de la alt fenomen, terorismul ca fenomen al extremismului de st\u00e2nga: RAF (Rote Armes Fraktion) lupta impotriva sistemului corupt al Germaniei din anii &#8217;70 prin atacarea unor banci, sechestrarea de persoane, atentate in care isi aleg victimele la int\u00e2mplare.<br \/>\nSi de data aceasta, Bernard Schlink atinge acelasi punct nevralgic: a ucide conform unui program si a unei ideologii. Actul uciderii semenilor este de neacceptat de legile scrise si nescrise, nejustificat moral de nicio angajare. Cum ajung niste oameni tineri sa ucida in numele unei lupte cu un sistem? Scriitorul propune o situatie in care fenomenul este pus in discutie si judecat cu raceala si detasare v\u00e2rstei mature de cei ce in tinerete au format un astfel de grup terorist. De aici incep intrebarile privind vina si responsabilitate, cauze si efecte.<br \/>\nActiunea se desfasoara intr-un sf\u00e2rsit de saptam\u00e2na, in rastimpul a trei zile c\u00e2t dureaza o revedere a membrilor grupului, c\u00e2nd J\u00f6rg iese din inchisoare dupa o detentie de peste doua decenii, iar sora lui Christina organizeaza int\u00e2lnirea in conacul ei de la tara. Prilej pentru toti sa-si analizeze si sa-si inteleaga faptele trecutului, alegerile ulterioare si viata din prezent. Spatiul inchis, timpul rotund da impresia de tragedie ce se deruleaza in ritm lent, inevitabil, cu usile inchise, cu o intensitate si dramatism rar int\u00e2lnite.<br \/>\nFiecare vine la int\u00e2lnire cu mici spaime si mari asteptari: J\u00f6rg vrea sa afle cine l-a tradat si raspunsul dezvaluie persoana cea mai putin banuita de el, ghicita usor de ceilalti, sora lui Christiane doreste sa-l vada reintegrat si salvat, cele doua femei, Karin si Ilse, ajunse una pastor iar alta profesoara, cauta inteles celor petrecute atunci, Andreas si Ulrich, unul ziarist si altul dentist, au propriile deliberari. Li se alatura prieteni si membri ai familiei, din care se disting tinerii: Marco incerc\u00e2nd sa reinvie si sa legitimeze lupta cu sistemul, Ferdinand nestiutul fiu al lui J\u00f6rg, cel ce isi asuma rechizitoriul sever.<br \/>\nRaportarea la trecut se face prin rememor\u00e3ri si prin problematizare. Fiecare participant are propriul mod de a-si revizita trecutul, cel mai elaborat ar fi evadarea in fictiune: Ilse imagineaza povestea unui teorist. Nu lipseste raportarea la prezent: asculta, transmisa la radio, interventia presedintelui tarii rostita in domul din Berlin prin care justifica gestul de gratierea a ultimilor condamnati pentru acte de terorism. Cel aflat in centrul interesului atunci si acum este J\u00f6rg, el provoaca si la r\u00e2ndul lui are parte de marile revelatii si de acuzatiile cele mai dure, pe care i le aduce propriul fiu.<br \/>\nRomanul contureaza un soi de ciclicitate: tinerii din generatia tatalui au refuzat modul de a fi al parintilor in cursul razboiului si s-au revoltat, initial revolta viza superficialitatea procesului dezanificarii, apoi sistemul capitalist, ajung\u00e2nd la terorism ca forma de protest si de lupta, adica la acele fapte pentru care condamnasera generatia anterioara. Fiul este cel ce observa similitudinile si, pe baza lor, isi acuza tatal. Care, confruntat cu vinovatia, are aceeasi reactie ca a generatiei anterioare, considera ca si-a ispasit vina si ca a obtinut iertarea.<br \/>\nVina si ispasirea, memoria si uitarea, iata cele doua axe ale dezbaterii pe care o propune in romanul sau Bernard Schlink. A ispasit J\u00f6rg pentru crimele comise conform pedepsei cerute de lege, dar a ispasit oare si in ochii celor apropiati de victime si, mai ales, in ochii sai? Fiul sau neaga o asemenea ispasire, fiindca este insotita de uitare, ce arata ca J\u00f6rg a reusit sa se ierte pe sine, sa se impace intr-un fel cu propriul trecut. Mai mult, chiar starea de acum il transforma pe el intr-un fel de victima. Si J\u00f6rg are un secret: a cerut gratierea pentru ca este pe moarte si doreste sa-si traiasca in libertate timpul care i-a mai ramas.<br \/>\nAmbele personaje, Hanna din \u201eCititorul\u201c, si J\u00f6rg din \u201eWeekendul\u201c penduleaza intre \u201eatunci\u201c si \u201eacum\u201c, trecutul nu poate fi nici sters, nici ingropat si ii ajunge mereu din urma, orice pas facut pe un asemenea teren minat declanseaza bombe cu efect int\u00e2rziat in vietile lor si in vietile celorlalti. Din ele isi construieste autorul tensiunea romanului, care se citeste cu sufletul la gura, dar nu pentru suspansul actiunii ci al deliberarii.<br \/>\n\u201eWeekendul\u201c ofera dovada ca romanul isi continua angajarea, intr-un sens superior moral si artistic, iar romancierul iese din granitele unei culturi si devine un scriitor al lumii de azi. Terorismul care a cuprins Germania postbelica in trei valuri succesive, tinde sa cuprinda lumea intreaga. Asa ca romanul scriitorului german se poate citi ca semnal de alarma, nu doar ca reflectie asupra lumii sale. Trecutul apropiat sau indepartat al at\u00e2tor tari poarta in ad\u00e2ncimea lui numeroase bombe stiute sau nestiute, doar g\u00e2ndul la ele este suficient ca sa inspaim\u00e2nte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Bernard Schlink, Weekendul, traducere din limba germana si note de Gabriella Eftimie, Editura Polirom, 2010; 228 pag. \u201eWeek-end\u201c este al treilea roman remarcabil al lui Bernard Schlink tradus in rom\u00e2neste, dupa \u201eCititorul\u201c si \u201eIntoarcerea acasa\u201c, care-l confirma drept unul dintre autorii simptomatici pentru evolutia romanului in secolul 21, european prin temele si subiectele abordate, modern&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecutul-ca-teren-minat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Trecutul ca teren minat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2397,2393,2396,2395,2394],"class_list":["post-2962","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cititorul","tag-bernard-schlink","tag-germania-postbelica","tag-teroris","tag-weekendul"],"views":2106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2962","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2962"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2962\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}