Cine a citit comentariul de saptam\u00e2na trecuta al subsemnatului se va fi intrebat poate: in USA, numai printre emigrantii rom\u00e2ni sunt refuznici \u2013 cum ii numeste Radu Pavel Gheo \u2013 ai limbii materne si chiar ai tarii in care s-au nascut? Nu, desigur. Parvenitii, noncaracterele, lichelele, tradatorii sunt de toate etniile. Numarul lor difera, probabil, de la un neam la altul. Exista, de pilda, scrie autorul in \u201eAdio, adio, patria mea, cu i din i, cu \u00e2 din a\u201c, destui refuznici rusi sau foarte multi unguri \u201ecare, odata ajunsi aici, nu mai vor sa vorbeasca maghiara si nici sa mai aiba de-a face cu conationali\u201c. (Sa se fi debarasat ei si de fantasma Ungariei Mari, a imperiului lui Stefan, de altfel pierdute pentru totdeauna in negurile mistuitoare ale unei istorii de o mie de ani? Aproape ca nu-mi vine sa cred!) Ma mira intruc\u00e2tva rusii, care au \u2013 si pe buna dreptate \u2013 o veche m\u00e2ndrie imperiala, vin dintr-o tara uriasa, chiar si dupa destramarea \u201emaretei Uniuni Sovietice\u201c, dintr-o limba in care s-a scris o mare literatura si dintr-o istorie sigilata de un destin unic. (Doua popoare au destin, zicea Emil Cioran, evreii si rusii, desi aristocratul indoielii si al decaderii si-ar fi dorit, cum se stie, o Rom\u00e2nie cu destinul Frantei si cu populatia Chinei!) Dincolo de aceasta realitate, pe care, la urma urmei, trebuie sa o luam asa cum e, nu lipseste nostalgia radacinilor. Aflu din jurnalul sub forma epistolara (autorul considera ca e un eseu; eu cred ca este un jurnal scris la cald) al lui Radu Pavel Gheo ca e cvasigenerala, si nu doar la prima generatie, de vreme ce \u201e…un numar foarte mare de americani care nu mai au dec\u00e2t o vaga legatura cu trecutul de emigrant al familiei sunt obsedati de originile lor si m\u00e2ndri nu doar de americanitatea implicita, ci si de germanitatea lor, latinitatea lor, de originea lor armeana, rusa, poloneza, jamaicana, etiopiana si asa mai departe. Acea origine reprezinta naratiunea lor, biografia de dupa biografie. Odata, pe c\u00e2nd asteptam autobuzul, am auzit un t\u00e2nar care ii explica unui amic ce aflase el recent: ca bunicii sau strabunicii lui venisera din Lituania. Si t\u00e2narul povestea cu infocare cum o sa-si petreaca el concediul in locurile \u00abnatale\u00bb, fiindca voia intr-adevar sa se duca acolo si sa-si caute locurile de bastina (ale lui sau ale stramosilor lui, nu mai conta). Intre timp, se apucase sa invete lituaniana\u201c.
\nIata ca, se pare, nu totul e pierdut. Mai exista suflet, mai este memorie individuala si colectiva, mai exista sansa propriei naratiuni si, poate, a unui \u201eeu de refugiu\u201c dintr-o lume nebuna, nebuna, nebuna.
\nDar as vrea sa revin pentru o clipa asupra unei \u201enebunii\u201c a lumii americane: munca si, ar fi spus Eminescu, \u201ecorelatul\u201c ei (in cazul de fata profitul, c\u00e2stigul), cel mai mare gazetar rom\u00e2n din toate timpurile, fiind el insusi un propovaduitor al cultului muncii. E drept, si al cultului patriei, astazi, la noi, nu-i asa?, din ce in ce mai desuet, comunist, incorect politic. Intr-o dimineata, la Radio Rom\u00e2nia, o voce saltareata lua in desert cuv\u00e2ntul at\u00e2t de frumos \u2013 tara. Imi permit sa le aduc la cunostinta, colegial, inclusiv ca fost jurnalist radio timp de vreo 16 ani, zglobiului redactor si sefilor sai, mai degraba niste tarabagii cu pretentii de mari manageri, ca, pentru asemenea insolente, in America, ar fi fost dati afara imediat nu doar de la un post de radio public, ci si de la unul privat. Ma mir ca in calatoriile exorbitante in strainatate, pe banii contribuabilului rom\u00e2n, nu au invatat macar acest lucru at\u00e2t de simplu. C\u00e2t priveste America, constata Radu Pavel Gheo, conceptul marxist \u201elibertate ca necesitate inteleasa\u201c, inclusiv libertatea cuv\u00e2ntului, capata cu adevarat continut. Esti liber sa nu vorbesti, dar c\u00e2nd vorbesti (la microfon sau in ziar) esti obligat sa nu lezezi libertatea si sensibilitatea celuilalt si, mai ales, sa nu iei in der\u00e2dere institutii si valori fundamentale ale comunitatii, ale statului. Sa nu batjocoresti miturile nationale. Prostilor, ignorantilor, rau intentionatilor care incalca regulile li se pune urgent pumnul in gura. Nu s-a ajuns la perfectiune nicaieri, nici chiar in S.U.A., din acest punct de vedere, ca si din altele, dar acolo mecanismul functioneaza, se pare, destul de bine.
\nRevenind la munca si eficienta ei, e de retinut, intre altele, obsesia depasirii planului. \u201eSuna familiar?\u201c \u2013 se intreaba si ne intreaba Radu Pavel Gheo. Si noteaza mai departe: \u201eLa fel ca planurile cincinale ale comunistilor, si aici planul e de fiecare data mai mare dec\u00e2t cel de anul trecut, chiar daca rezultatele anului trecut au fost extraordinare. Fiecare an trebuie sa insemne \u00abmai mult\u00bb, nimeni nu se multumeste cu \u00absuficient\u00bb. Fiecare plan anual trebuie depasit in anul care vine, iar cei ce reusesc asta devin, presupun, fruntasi in intrecerea socialista\u201c.
\nCu suficient inteleg sa nu se multumeasca, dar nici cu mult? Cred ca de la mult in sus incepe alienarea, robotizarea fiintei umane, ca sa nu spun golirea de natura si sensul ei esential. Noica observa ca raul vine din mai bine. O intrebare ar fi: ce mai este dincolo de mai mult, de mai bine? Imi amintesc de o observatie a lui Mihai Sora: \u201eUn cod comportamental public generalizat salveaza interesul de lunga durata si bunastare al unei intregi societati, instituind o bunastare medie, in principiu accesibila oricui. Dar planul pragmatic, singur, e departe de a epuiza fiinta omului. Mai exista si savoarea vietuirii in lume (subl. mea). Or, in momentul de fata, Occidentul tocmai sufera teribil de faptul ca fiinta umana \u2013 vorbesc de marea masa \u2013 a fost absorbita total de acest plan; exista un vid launtric care nu se stie cum poate fi compensat, e o deruta, foarte vizibila, hai sa spunem la modul cel mai de jos, in recursul la consumul de droguri, pentru a reconstitui un surogat al plinatatii launtrice care a fost pierduta\u201c.
\nIn S.U.A., scrie Pavel Geo \u2013 \u201emunca a devenit inlocuitorul vietii adevarate, cu familia sau cu prietenii\u201c, fiindca: \u201eNu mai ai timp liber \u2013 timpul apartine muncii\u201c sau, altfel spus, cu formula sa, apartine \u201etravaliului prostitor\u201c.
\nLa un moment dat, scriitorul noteaza ca i s-a reprosat ca textele sale\u00a0 (volumul se constituie din peste 41 de corespondente trimise, de-a lungul unui an, unor reviste culturale din tara) sunt \u201eprea pesimiste, prea intunecate\u201c. Recunoaste ca reprosul este intemeiat, dar crede ca ele au si o parte buna: \u201edemitizeaza o lume prea des asimilata de rom\u00e2ni paradisului terestru si constituie astfel contragreutatea necesara pe celalalt talger al balantei cu care c\u00e2ntarim America\u201c.
\nDincolo de habitudinile, de miturile unei civilizatii mult diferite nu numai de cea a rom\u00e2nilor, dar si de cea a batr\u00e2nei Europe, scriitorul nostru cauta umanitatea acelei lumi, biografiile de dupa biografii, ca sa-i preiau o formula inspirata, destinele care o definesc, personajele de roman in nuce.
\nSi eu le-am cautat, la r\u00e2ndul meu, in cartea lui Radu Pavel Gheo. Unul dintre ele este al mexicanului cu \u201ez\u00e2mbetul lui duios-incurcat, care ii imbl\u00e2nzea fata turtita, taiata parca in piatra intunecata si batuta de v\u00e2nturi aspre\u201c. Fusese marinar timp de doua decenii in Peninsula Yucat\u00e1n, unde v\u00e2na tiborones, adica rechini. Acum \u201eprea batr\u00e2n pentru asta, prajea pui in America si str\u00e2ngea bani pentru intoarcerea acasa, ca at\u00e2tia alti mexicani\u201c. Era \u201eun maya autentic, urmas al maretei civilizatii\u201c. Numele lui: Gaspar Keb Uicab. In limba maya, pe care o vorbea acasa la el, Uicab inseamna miere. Stia ca \u201estramosii lui au dominat c\u00e2ndva o buna bucata a continentului si a istoriei americane\u201c. Cuvintele maya pe care i le-a spus, ca sa-si dea seama cum suna graiul acela stravechi, l-au tulburat pe autorul de proza SF, venit dintr-o tara de la capatul celalalt al Pamintului si \u201epentru c\u00e2teva minute am avut senzatia ca un trecut straniu cobor\u00e2se in banalitatea lumii din jur…\u201c
\nO posibila imagine a unei Americi adevarate, profunde…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cine a citit comentariul de saptam\u00e2na trecuta al subsemnatului se va fi intrebat poate: in USA, numai printre emigrantii rom\u00e2ni sunt refuznici \u2013 cum ii numeste Radu Pavel Gheo \u2013 ai limbii materne si chiar ai tarii in care s-au nascut? Nu, desigur. Parvenitii, noncaracterele, lichelele, tradatorii sunt de toate etniile. Numarul lor difera, probabil,… Cite\u0219te mai mult »Mierea din ad\u00e2ncuri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2386,2303,2385],"class_list":["post-2953","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emigranti-romani","tag-radu-pavel-gheo","tag-usa"],"views":2080,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2953","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2953"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2953\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2953"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2953"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2953"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}