Dificila, capricioasa si, s-o recunoastem, putin prizata de gustul sau lipsa de gust a noilor generatii de cititori \u2013 recuperarea operei unuia dintre marii scriitori rom\u00e2ni cu care orice literatura s-ar m\u00e2ndri inainteaza in salturi si asalturi critice contra receptivitatii pierdute a cititorului rom\u00e2n de azi. E vorba despre emulul si rivalul permanent si mereu intrigant din grupul celor trei singuri mari scriitori rom\u00e2ni din a doua jumatate a secolului trecut: Petru Dumitriu. Sinusoida recuperarii fiecaruia dintre cei trei \u2013 Petru Dumitriu, Marin Preda si Eugen Barbu \u2013 ne arata ca \u201efugarul\u201c int\u00e2mpina si azi cam acelasi tip de opozitie ca si ceilalti doi, ramasi acasa ca sa se lupte cu \u201ebalaurul\u201c comunist al cenzurii cu mai multe capete din acea vreme: \u201ecolaborationism\u201c, reflexe reziduale de \u201erealism socialist\u201c, \u201epactul cu diavolul\u201c si \u201edubla constiinta\u201c a acestor \u201ecameleoni\u201c literari. In cazul special al lui Petru Dumitriu actioneaza ca factor de respingere, uneori violenta, si valul puternic de nostalgie a \u201ev\u00e2rstei de aur\u201c interbelice pe care literati ce n-au apucat defel interbelicul o cultiva pe seama cartolinelor unui trecut care, ca orice trecut, nu se intoarce niciodata dec\u00e2t, inventat, in marile carti ce-i sunt dedicate. Acesti nostalgici de stampe idilice interbelice nu-i iarta lui Petru Dumitriu \u201ebataia de joc\u201c la adresa boierimii si aristocratiei urmarite in inevitabila lor decadere in acea saga inegalabila care este \u201eCronica de familie\u201c. Ca si lui G. Calinescu, i se reproseaza lui Petru Dumitriu viziunea caricaturala si tonurile sarcastice in care a invaluit, dezvaluind-o, Familia aristocratiei rom\u00e2nesti de s\u00e2nge. Realismul fundamental al unor asemenea mari opere este simplist etichetat drept calomnie si denigrare a Familiei. Evoc\u00e2ndu-i decaderea scriitorul ar fi raspuns cu maxima obedienta comenzii sociale a regimului comunist. Printre putinii cititori de elita care s-au impotrivit acestei idei si viziuni primitive cu privire la capodopera lui Petru Dumitriu este criticul Ion Vartic, autorul subtil si foarte bine informat al unor recuperari spectaculoase. In \u201eDictionarul esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c (Albatros, 2000), I. Vartic propune c\u00e2teva piste de lectura si cai de intelegere a felului de scriitor care este Petru Dumitriu: acesta ar fi \u201ede departe cel mai cult prozator rom\u00e2n modern\u201c si \u201ese naste ca scriitor gata format, stap\u00e2nind armele marii arte\u201c. Nenorocul lui Dumitriu, scrie criticul, consta in faptul ca el atinge prea cur\u00e2nd plenitudinea artistica, adica intr-o epoca total defavorabila creatiei si, \u201etrec\u00e2nd la subliteratura proletcultista, da impresia ca a devenit un colaborator devotat regimului si ca raspunde tuturor comenzilor sociale\u201c. Insa oric\u00e2t ar fi voit scriitorul, dupa \u201890, sa-si \u201etaie\u201c m\u00e2na cu care a scris \u201eDrum fara pulbere\u201c, despre un asemenea mare prozator nu se poate vorbi (si scrie) ca despre un simplu si marunt colaborationist: \u201eCitit astazi fara rea credinta \u2013 arata I. Vartic \u2013 \u00abDrum fara pulbere\u00bb apare ca un palimpsest in care textul autentic iese adeseori la iveala si surclaseaza pseudotextul suprapus. Orizontalitatea imensa, nemarginita, a peisajului dobrogean se releva ca un topos simbolic si concret al mortii si al eternitatii descarnate, romanul e circular, caci incepe cu un prolog, \u00abLa inceput a fost pustiul\u00bb, si se incheie cu un epilog, \u00abCa niciodata sa nu mai fie pustiul\u00bb, al carui mesaj secret rastoarna pseudomesajul declarativ din acest titlu: construind si inalt\u00e2nd, oamenii doar st\u00e2rnesc un \u00abnor de praf\u00bb si, dinamit\u00e2nd locurile, transforma peisajul intr-un \u00abmorman de pietrarie sfar\u00e2mata, amestecata cu lut\u00bb. Din acest ultim text, asediat de un imens moloz proletcultist, iese la suprafata un mare poet al stepei, iar imaginea emblematica pe care i-o dezvaluie D. se inrudeste cu \u00abnestatornicul ocean\u00bb cu valuri de iarba al lui Odobescu, c\u00e2t si cu \u00ababsoluta neistoricitate\u00bb a pustietatii scitice de la G. Calinescu.\u201c Intr-un numar relativ recent din \u201eApostrof\u201c (10\/2009), Ion Vartic publica un amplu fragment dintr-o \u201emonografie inedita\u201c (1993!) in care isi continua lectura \u201epalimpsestica\u201c a \u201eCronicii de familie\u201c, ea insasi opera intesata de mesaje secrete pe care \u201ecel mai cult prozator rom\u00e2n modern\u201c le propune inteligentei si spiritului critic superior. Descifrarea acestor mesaje este preocuparea principala a criticului. Fragmentul din \u201eApostrof\u201c se intituleaza \u201eUn veac de singuratate boiereasca\u201c (poate chiar titlul \u201emonografiei inedite\u201c) si, scutit de ghilimele, atrage atentia cititorului grabit sau de rea credinta ca autorul face in \u201eCronica de familie\u201c opera de reconstruire arheologica si proiectie filozofica. Iesita din comun, cultura filozofica si literara a scriitorului nu ram\u00e2ne, ca in destule alte cazuri, epatanta si sterila, ci iriga si imbogateste universul operei cu \u201eo retea intertextuala considerabila (care) inveleste circular materia epica at\u00e2t de densa a \u00abCronicii…\u00bb (aparuta in 1957 si av\u00e2nd XXIV de parti, reeditata in 1958, prin care misuna 335 de personaje, conform Indexului cu excelente rezumate biografice realizat de Geo Serban). Uriasul roman reprezinta un fel de \u201eCien a\u00f1os de Soledad\u201c(…) Actiunea romanesca se concentreaza in special pe mosiile boierimii din preajma oraselului N., circumscriind un spatiu real si imaginar in egala masura, precum comitatul Yoknapatawpha al lui Faulkner… E urmarita, pas cu pas, traiectoria seculara a Familiei (nu int\u00e2mplator in varianta din 1955, pe coperta, ea este in titlu majusculata), adica \u00abneamului unor Cozieni\u00bb atestati in documente pe vremea lui Br\u00e2ncoveanu\u201c. Cronica fiind o Comedie umana, scriitorul generalizeaza aici \u2013 noteaza I. Vartic \u2013 \u201etehnica si metoda balzaciana introduc\u00e2nd in cele XXIV de parti datari foarte pedante… Tot la modul balzacian are loc continuu anamorfozarea fizionomiilor si corpurilor umane in figuri animaliere, fapt pentru care Cronica se transforma intr-un imens bestiariu. E un procedeu programatic al carui sens e preluat din Cuv\u00e2ntul-inainte al lui Balzac la \u00abComedia umana\u00bb, paralela dintre \u00abspeciile sociale\u00bb si \u00abspeciile animale\u00bb urm\u00e2nd sa revele cum \u00abl\u2019Animalit\u00e9 se transborde dans l’Humanit\u00e9 par un immense courant de vie\u00bb. Cum creierul scriitorului este o biblioteca vie, \u00abcare se rasfoieste singura\u00bb, Cronica constituie reteaua nenumaratelor intersectari de hipotexte si hipertexte, cu mentiunea insa ca forta epica extraordinara face ca imaginarul sau livresc sa fie remodelat intr-un mod foarte personal si pregnant, asa inc\u00e2t adeseori modelele ilustre sunt impinse in zona uitarii. Revine totusi in memoria cititorului Dostoievski, prin karamazovismul filozofului Fanica Niculescu, alias Nae Ionescu (cu propriul sau \u00abTotul e permis\u00bb); apoi Tolstoi, caci moartea lui Ivan Ilici asistata doar de un mujic, se metamorfozeaza in aceea a lui Bonifaciu Cozianu, in prezenta unui simplu taran; dupa cum obsesia personajelor de a vedea pe cer reflectarea transcendentei trimite la faimoasele secvente similare in care e implicat printul Andrei Bolkonski. Sunt, de asemenea, prezenti Flaubert si Thomas Mann: esecul doamnei Bovary transpare in bovarismul tragic al Elvirei Vorvoreanu, dupa cum moartea ur\u00e2ta a lui Thomas Buddenbrook, in aceea oribila a printului Ghighi Duca, iar Pius Dabija polemizeaza simfonic cu Adrian Leverk\u00fchn…\u201c Mai apar in admirabila lectura palimpsestica si descifratoare a lui Ion Vartic: Turgheniev, fratii Goncourt, Proust, cardinalul de Retz si Schiller, dar si I. L. Caragiale (\u201ecu bietul Edgar Bostandaki metamorfozat tragicomic in Michel Ipsilanti\u201c), \u201emateina\u201c Pena Corcodusa, \u201ecraii\u201c lui Mateiu devenind \u201eleoparzii\u201c lui Dumitriu. Nu lipseste, in fine, Nicolae Filimon: \u201eciocoilor noi si vechi le corespund aici \u201eboierii vechi\u201c si \u00abboierii noi\u00bb, adica \u00aboamenii de neam\u00bb ai Cronicii si \u00abboierii de moda noua, boieriti de revolutie\u00bb, aici abia creionati, care insa vor fi protagonistii ulterioarei sale cronici, adica ai \u201eColectiei de Biografii, Autobiografii si Memorii contemporane\u201c. In fine, aristocratia pauperizata si grotesca, si tragica, o evoca pe aceea din \u00abBietul Ioanide\u00bb.\u201c Pe Petru Dumitriu l-a \u201ealungat\u201c din tara dorinta invincibila a scriitorului de a-si implini destinul fugind de efectele succesului pe care acest \u201eHarun-al-Rasid cu trufii de Cezar al literaturii\u201c (apud Radu Cosasu) il inregistrase cu prima parte a \u201eCronicii de familie\u201c. Urma o alta, dedicata \u201eboierilor de moda noua, boieriti de revolutie\u201c, a carei aparitie nu mai era posibila in tara ce intrase in stap\u00e2nirea lor. A ales sa fuga, nu insa fara a-si lasa in \u201eCronica de familie\u201c numeroase \u201emesaje secrete\u201c pe care, acum, cu o mare inteligenta critica si abilitate culturala (postmoderna!) le descifreaza Ion Vartic. Ca sa at\u00e2t curiozitatea obosita a cititorului voi semnala, pe scurt, doar mesajul secret din \u201eTineretea lui Pius Dabija\u201c: acolo si atunci, iar nu dupa ’90, spune Ion Vartic, o sa gasim, spre onoarea scriitorului, marturisirea adevarului despre \u201epactul cu diavolul\u201c. Aceasta marturisire are loc si este notata la vedere chiar sub dictatura si in plina glorie a scriitorului in Rom\u00e2nia comunista: \u201eCapitularea scriitorului si semnalarea ei se afla inregistrate in ultima parte, a XXIV-a, a \u00abCronicii de familie\u00bb, dedicata \u00abTineretii lui Pius Dabija\u00bb, adica artistului t\u00e2nar din perioada obsedantului deceniu (initialele personajului, P. D., sunt chiar cele ale prozatorului). Similitudinea intre scriitor si personaj este perfecta. Astfel, Pius Dabija \u00abm\u00e2nca putin si prost, n-avea bani …; c\u00e2nd ii era foame si n-avea ce m\u00e2nca bea la pahare de apa, trei, patru, cinci, si iar incepea sa lucreze … si daca iar il apuca somnul isi aprindea o pipa si incepea sa traga din ea, desi pe stomacul gol si infometat ii dadea greturi a doua zi …\u00bb\u201c In acest climat psihosocial survine (intervine) Ispititorul, Rafael, ingerul cu chip de diavol ce-l impinge catre compromis: \u201eHai, Puiule, trebuie sa vorbesti cu el; nu vezi ca crapi de foame?\u201c Ispititorul din \u201eCronica\u201c este, in viata reala, un important si eminent critic literar, ulterior prozator remarcabil: Paul Georgescu. Marturisirea scriitorului \u2013 imbracat in hainele personajului sau, t\u00e2narul scriitor Pius Dabija \u2013 este tulburatoare: marturisirea unui scriitor \u2013 cum spune I. Vartic \u2013 \u201eprins in menghina totalitara\u201c. Unora, aceasta confesiune a scriitorului facuta cu gura personajului sau, li s-ar putea parea cinica: in ce opera scriitorul nu vorbeste si cu vocea eroului sau? Ca si Flaubert, Petru Dumitriu ne spune si el ca \u201ePius Dabija sunt eu\u201c. E mesajul sau secret.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dificila, capricioasa si, s-o recunoastem, putin prizata de gustul sau lipsa de gust a noilor generatii de cititori \u2013 recuperarea operei unuia dintre marii scriitori rom\u00e2ni cu care orice literatura s-ar m\u00e2ndri inainteaza in salturi si asalturi critice contra receptivitatii pierdute a cititorului rom\u00e2n de azi. E vorba despre emulul si rivalul permanent si mereu… Cite\u0219te mai mult »Mesajul secret al lui Pius Dabija<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-2930","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3779,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2930","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2930"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2930\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2930"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2930"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2930"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}