{"id":2925,"date":"2010-06-09T14:31:34","date_gmt":"2010-06-09T12:31:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2925"},"modified":"2015-01-15T17:26:12","modified_gmt":"2015-01-15T15:26:12","slug":"canaliile-si-tara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/canaliile-si-tara\/","title":{"rendered":"Canaliile \u015fi tara"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cenainte de Revolutie, \u00een zeci sau chiar sute de texte, ma revoltasem \u00eempotriva golirii cuvintelor vitale de continut. Libertatea de g\u00e2ndire si de exprimare, demnitatea individuala si colectiva, dar nu numai acestea, circulau fara acoperire \u00een fapte, \u00eenc\u00e2t, c\u00e2nd venea vorba despre ele, \u00eendeosebi \u00een discursurile oficiale, nu \u00eemi puteam retine z\u00e2mbetul, mai ales ca eram atent nu numai la ce se spune, ci si la cel ce le spunea. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>De obicei, \u00een asemenea situatii, nimic nu era imprevizibil, nici gesturile oratorului si nici macar vreun cuv\u00e2nt nou, scapat din pura \u00eent\u00e2mplare. Traiam \u00een interiorul unei imense minciuni cu care lumea se obisnuise, iar ca scriitor sau gazetar, pentru a exprima adevarul aveai nevoie de numeroase proteze, de multe fraze de camuflaj. Si, \u00een special, de o rezistenta nervoasa iesita din comun pentru a \u00eenfrunta cenzurile sau, fac\u00e2nd apel la \u00eentelepciunea biblica, pentru a trece camila prin urechile acului. Datorita acestor \u00eenclestari surde din care frica, amenintarile si umilintele nu puteau lipsi, am aflat cum este sa raspunzi de fiecare cuv\u00e2nt scris, chiar si de fiecare virgula, si c\u00e2t de scump se plateste adevarul rostit atunci c\u00e2nd standardele de exprimare sunt stabilite de lichele sau de cretini. \u00cen acele \u00eemprejurari am mai \u00eenteles ca nu au importanta dificultatile \u00een care ai trait si scris, ci textul, adica ceea ce a ramas dupa ce ai reusit sa le depasesti. Oric\u00e2t ar parea de ciudat, \u00een vremuri de dictatura sau de libertate, scrisul te obliga la aceleasi sacrificii, iar cuvintele vitale cer, chiar si \u00een deplina democratie, foarte mult efort pentru ca sensul lor sa nu fie deturnat. Caci nimic nu este c\u00e2stigat pentru totdeauna, iar drumul de la o dictatura crispata, cu aer funebru, la o alta, relativ vesela, pe ritm de manele, este mai scurt si mai perfid dec\u00e2t ne-am putea imagina, dat fiindca multi se fac a nu baga de seama, spre a nu se complica, spre a nu-si asuma nici o raspundere nici chiar atunci c\u00e2nd ajung si ei sa \u00eenteleag\u00e3 ca e prea t\u00e2rziu. Astazi, \u00eenca se mai poate spune adevarul, desi tot mai multi se feresc sa-l rosteasca \u00eenc\u00e2t s-a ajuns ca, de multe ori, sa ti se para ca niciunul dintre cuvintele unui \u00eentreg dictionar nu este \u00een masura sa acopere \u00eentru totul dimensiunile, culorile, fatetele si profunzimile noului cosmar \u00een care ne este dat sa traim. Am citit romane despre tari conduse de maimute, de cai, de vrajitori malefici, de dictatori care s-au autosanctificat, de dictatori brutali sau ridicoli de genul celui ce a provocat durerea mamei prezidentiale a lui M\u00e1rquez: Daca stiam ca o sa ajungi presedinte, te trimiteam la scoala! Dar exemple mai brutale ori mai ridicole dec\u00e2t cele oferite de literatura ni le-a servit cu prea multa generozitate viata. Viata \u00een aceasta margine de lume, \u00een acest spatiu al tuturor experientelor esuate. Poate si pentru ca n-am \u00eenvatat mare lucru din ceea ce ni s-a \u00eent\u00e2mplat. Din nefericire, generatia mea a fost obligata sa cunoasca nemijlocit asemenea dictatori, adica sa traiasca si sa-si cladeasca o opera \u00een interiorul universului conceput de ei. De aceea, niste simturi speciale formate \u00een timp ne avertizeaza asupra oricaror pericole, deoarece nimic nu este mai fara imaginatie dec\u00e2t o dictatura. \u00cen ceea ce ma priveste, mi-e greu sa gasesc cuv\u00e2ntul \u00een masura sa exprime \u00eentocmai ceea ce se petrece \u00een spatiul nostru \u00een care absurdul, smecheria si m\u00e2rlania tin locul Constitutiei. Ce sa spui, ce cuv\u00e2nt ar putea sa \u00eenchida \u00een sine disperarea, durerea si deruta, c\u00e2nd toate c\u00e2te se petrec aici si acum dovedesc cu prisosinta ca, de fapt, nu mai avem tara?<\/p>\n<p>Treptat, de la Revolutie \u00eencoace, toate institutiile statului si-au pierdut credibilitatea, reperele au fost defaimate, anulate, iar ceea ce s-a pus \u00een loc este refuzat de cetateni mai mult din instinct dec\u00e2t din ratiune. Si, logic, ce tara este asta, ce conducere care-si distruge cu cinism batr\u00e2nii, pe tineri si pe profesionisti \u00eei fugareste din tara, iar studentilor li se reduc p\u00e2na si maruntele lor burse? Ce tara din Europa, \u00een ciuda tuturor crizelor, a mai facut asa ceva? Si cum poate sa arate viitorul Rom\u00e2niei, c\u00e2nd verbul cel mai des rostit nu este a g\u00e2ndi, ci a fura, c\u00e2nd idiotii si analfabetii dau tonul \u00een toate? Oamenii acestui spatiu au \u00eenvatat foarte bine legile supravietuirii, asa ca vor face exact ceea ce \u00eei obliga guvernantii: vor fura, vor minti, vor fi violenti. \u00cen ziua mitingului, c\u00e2nd \u00een Piata Victoriei peste cincizeci de mii de nedreptatiti \u00eesi strigau durerea asa cum se pricepeau, alesii natiei votau Legea lustratiei! Aceeasi legatura ca \u00eentre nu spun ce si prefectura! \u00cen loc sa le multumeasca celor condamnati cu at\u00e2ta vehementa ca le-au lasat ce sa v\u00e2nda: fabrici, pam\u00e2nt, petrol, paduri si ce am mai avut, \u00eenc\u00e2t tara ameninta sa devina un fel de insula a piratilor: doar hotii \u00eentre ei, cu averile lor, cu ierarhiile dob\u00e2ndite prin santaj si hotie. Mai mult, lipsiti de demnitate, cultura si obraz, prin trocul cu ungurii, actualii conducatori au v\u00e2ndut p\u00e2na si limba rom\u00e2na, permit\u00e2nd sa existe un bantustan chiar \u00een inima tarii, \u00een acest an de gratie, si \u00eentr-o Europa unita \u00een interiorul careia hotarele si-au pierdut importanta. Cunosc destul de bine istoria si cultura vecinilor nostri unguri si le respect. Le stiu aerele imperiale. Mi-as dori \u00eensa ca si ei sa ne respecte la fel, mai ales ca nu toti suntem prosti si lichele \u00een tara aceasta. Nu toti, pentru niste rahaturi de voturi, suntem dispusi sa renuntam la simbolurile nationale si la limba, asa cum a facut acest guvern penibil. \u00cemi este imposibil sa trec peste un amanunt aparent lipsit de importanta si anume ca, imediat dupa \u00eentelegere, \u00een Sf\u00e2ntu Gheorghe, printre altele, numele strazii \u201eHorea, Closca si Crisan\u201c a fost schimbat \u00een \u201eAtilla\u201c. \u201eVa place, nu va place, 75% dintre locuitori vorbesc limba maghiara\u201c, s-a explicat primarul, neglij\u00e2nd un detaliu: ca restul, de peste 93% dintre locuitorii acestei tari sunt rom\u00e2ni, vorbitori de limba rom\u00e2na. Spun acestea \u00eengrijorat de faptul ca o exagerare o st\u00e2rneste pe alta, un nationalism provoaca un alt nationalism. C\u00e2t despre intelectuali&#8230; Pentru unii, a tacea \u00eenseamna a fi de acord. Altii, mai iuti de minte, repeta exact ceea ce stia foarte bine marea majoritate a breslei \u00eenca \u00eenainte de Revolutie, ba chiar si din timpul dictaturii carliste: drumul cel mai scurt \u00eentre m\u00e2na si gura. De la Soros la Cotroceni nu a fost dec\u00e2t un pas!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cenainte de Revolutie, \u00een zeci sau chiar sute de texte, ma revoltasem \u00eempotriva golirii cuvintelor vitale de continut. Libertatea de g\u00e2ndire si de exprimare, demnitatea individuala si colectiva, dar nu numai acestea, circulau fara acoperire \u00een fapte, \u00eenc\u00e2t, c\u00e2nd venea vorba despre ele, \u00eendeosebi \u00een discursurile oficiale, nu \u00eemi puteam retine z\u00e2mbetul, mai ales ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/canaliile-si-tara\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Canaliile \u015fi tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[14953,2366,4,732,2367,912],"class_list":["post-2925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-politica","tag-discursuri-oficiale","tag-editorial","tag-jurnalisti","tag-munciuni","tag-presa"],"views":3003,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2925"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2925\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}