Un celebru comentator de tenis, Bud Collins, unul dintre biografii marelui Rodney Laver, a spus despre Agassi, rezum\u00e2ndu-i perfect cariera, ca \u201ea trecut de la statutul de rebel la cel de model\u201c. Formula, exceptionala \u00een sine si deosebit de sonora, este punctual exacta. Diagnostic\u00e2ndu-l precis pe Las Vegas Kid, Collins nu i-a facut \u00eensa si viata mai usoara. Andre, supravietuitor la extrem, probabil ultimul mare longeviv al istoriei tenisului, s-a vazut constr\u00e2ns sa lupte \u00een ultimii ani ai carierei sale cu tot felul de lupi tineri care se revendicau explicit de la modelul pe care el l-a oferit. Si e cumplit de greu sa lupti contra propriei tale umbre revigorate si actualizate \u00eentr-un corp atletic cu zece-douazeci de ani mai t\u00e2nar…
\n\u00cenaintea unui meci pe zgura \u00een sferturi de finala, la Roland Garros, Paris, din 2003, contra argentinianului Guillermo Coria, Agassi a replicat, pornind de la declaratia delfinului: \u201ePentru ca tot zice despre mine ca i-am fost idol, as fi preferat sa-l \u00eenfrunt nu pe terre battue, ci pe un hard cinstit si rapid, \u00een c\u00e2t mai putine minute petrecute pe teren…\u201c. Anii trec si p\u00e2na si geniile se resimt de urma acestei pe-treceri extrem de crono\u2013 si energo-fage. Agassi nu face exceptie. Cu \u00eentelepciunea cuvenita v\u00e2rstei, el mediteaza solidar asupra pragului pe care marele lui rival si dominator, Pete Sampras, l-a trecut \u00eenaintea sa: \u201eOdata cu debutul US Open, editia 2003, Pete \u00eesi anunta retragerea. El se \u00eentrerupe de c\u00e2teva ori \u00een cursul conferintei de presa, ca sa-si revina din nauceala. La r\u00e2ndu-mi, ma simt teribil de afectat. Rivalitatea dintre noi a fost unul dintre motoarele carierei mele. Am suferit enorm ori de c\u00e2te ori am pierdut \u00een fata lui, dar una peste alta aceste \u00eenfr\u00e2ngeri m-au facut mai rezistent. Desigur, daca as fi c\u00e2stigat \u00een fata lui de mai multe ori dec\u00e2t a facut-o el cu mine sau daca ar fi facut parte dintr-o alta generatie, recordurile mele ar fi fost mai ridicate, as fi avut o reputatie superioara, dar as fi fost mai putin complet dec\u00e2t sunt astazi. La c\u00e2teva ore dupa conferinta de presa a lui Pete \u00eenca ma simt invadat de un sentiment de extrema singuratate. Sunt ultimul supravietuitor. Sunt cel din urma c\u00e2stigator american al unui turneu de Mare Slem \u00eenca \u00een activitate. Asa ca le spun jurnalistilor: \u201eMulti se asteapta sa parasim dansul \u00eempreuna cu partenerii nostri\u201c. Pe urma realizez ca analogia este falsa: nu eu parasesc scena de dans, ci tenismanii generatiei mele. Eu \u00eenca sunt acolo, astept\u00e2nd diezul orchestrei\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 459-460).
\nMarcat de melancolic este si momentul c\u00e2nd bunul sau prieten, antrenor si mentor, Brad Gilbert, \u00eel anunta ca a venit clipa sa se desparta. Redau integral r\u00e2ndurile lui Agassi \u2013 pentru ca merita:
\n\u201eC\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu sdupa abandonul de la Australian Open, 2002, n.m., V.P.t, Brad \u00eemi spune ca avem de vorbit. Ne vedem la o cafea si el \u00eemi vorbeste deschis.
\n\u2013 Am strabatut un drum extraordinar \u00eempreuna, Andre, dar el se apropie de sf\u00e2rsit. Am \u00eenceput sa batem pasul pe loc. Sacul meu cu ironie e aproape gol, batr\u00e2ne.
\n\u2013 Dar…
\n\u2013 Se \u00eemplinesc opt ani de c\u00e2nd colaboram, am mai putea s-o facem alti c\u00e2tiva ani, \u00eensa tu ai treizeci si doi de ani. Ai o noua familie, te preocupa alte lucruri, alte prioritati. Poate ca n-ar fi tocmai o idee rea sa cauti o alta cale pentru ultima linie dreapta. Adica pe cineva capabil sa te remotiveze.
\nBrad se \u00eentrerupe, se uita \u00een ochii mei, apoi \u00eentoarce privirea.
\n\u2013 Teama mea cea mai mare, reia el, este sa nu ajungem sa ne certam si, mai rau, sa ram\u00e2nem fara cale de \u00eempacare.
\n\u00cemi spun: e imposibil sa se \u00eent\u00e2mple asa ceva, dar e mai bine sa prevenim dec\u00e2t sa vindecam.
\nNe str\u00e2ngem \u00een brate.
\nC\u00e2nd Brad iese pe usa, ma cuprinde o melancolie asemanatoare cu cea de duminica seara, dupa un week-end perfect. Stiu ca Brad simte la fel. Poate ca nu este cea mai potrivita modalitate de a pune capat aventurii noastre comune, dar stiu ca este cea mai sanatoasa modalitate de a ne desparti\u201c (op. cit., pp. 440-442).
\nDe la melancolie, tema predilecta marilor nostalgici si martorilor unei epoci revolute, la activism si gesturi necugetate. Adica: salt de la \u00eentelepciunea maturitatii t\u00e2rzii la virilitatea obraznica a tineretii rebele. \u00cen 2001, deja sarit de treizeci de ani, dar \u00eenca flusturatic la minte, Agassi \u00eel \u00eenfrunta pe australianul Pat Rafter la Wimbledon, \u00een faza semifinalelor. Cu un an \u00een urma, \u00een aceeasi etapa, cei doi oferisera posteritatii una dintre cele mai spectaculoase si frumoase meciuri pe gazonul londonez din istorie. C\u00e2stigase atunci Rafter, dupa cinci seturi pe muchie de cutit. Se ciocnisera atunci apetitul ofensiv, adica serviciul si voleul de killer ale tipului de la Antipozi, si desav\u00e2rsita arta a defensivei, cu retururi si passing shot-uri tarioase, la limita fileului si a tuselor, marca Agassi. Acum, un meci tot de cinci seturi, cu un 8-6 \u00een decisiv pentru Patrick, \u00eensa Andre conducea cu un ghem, avea 30-0 si servea, fiind la doua mingi de victorie \u00een setul final. Americanul trimite o dreapta ezitanta \u00een fileu. Pe urma rateaza un rever facil. Pat face la r\u00e2ndu-i break. Rolurile se inverseaza. Andre spune printre dinti: \u201eCe chestie de cacat!\u201c. Un mizerabil de arbitru de tusa \u00eel aude si-l p\u00e2raste arbitrului de scaun, cel principal. Americanul primeste avertisment pentru obscenitate. E suficient ca mintea sa-i zboare de la meci la acest deus ex machina gratuit si ostil. Partida e pierduta usor, cu largul concurs al acelui mediocru si obscur britanic \u00eendragostit de excesul de zel. Rafter joaca a doua finala la r\u00e2nd, pe care o pierde la Goran Ivanisevici. Pe Ivanisevici Agassi \u00eel \u00eenvinsese \u00een 1992, \u00een singura lui finala la Wimbledon c\u00e2stigata, iar acum putea reedita acel meci, caci jocul lui era mult mai complet dec\u00e2t \u00een urma cu noua ani… Dar asa se scrie istoria!
\nIata \u00eensa si un alt incident cu arbitrii, unul autentic si mult mai grav, consumat pe c\u00e2nd Andre era cu-adevarat un rebel haotic si refractar la reguli. Locul? San Jose, turneu din gama 250. Fosta minune blonda abia iesise din relatia cu Brooke Shields, depresia se instalase de putin timp, lucrurile erau instabile \u00een capul tenismanului din desert. Asa ca spiritul \u00eei vagabonda te miri unde, Andre nefiind deloc prezent \u00een meci. Iata contextul:
\n\u201ePe teren, \u00een plin meci, ma g\u00e2ndesc la orice, numai la adversar nu. Ma \u00eentreb: Daca ai jurat de maritis, \u00een fata lui Dumnezeu si a familiei, daca ai spus da, iar acum spui nu, ce \u00eenseamna ca esti?
\nUn ratat.
\nMa rasucesc \u00een loc, \u00eemi vine sa ma iau la \u00eenjuraturi. Arbitrul de linie, care ma aude cum ma pizduiesc de unul singur, traverseaza terenul p\u00e2na la arbitrul de scaun si ma p\u00e2raste.
\nPrincipalul \u00eemi acorda un avertisment.
\nIata-l pe tusier cum se \u00eentoarce, travers\u00e2nd terenul, \u00eemi trece prin fata si-si reia pozitia. \u00cei arunc o privire m\u00e2nioasa. Turnator ipocrit. P\u00e2r\u00e2cios de rahat. Stiu ca n-ar trebui sa spun asta, stiu ca o sa-mi para rau, dar zau daca ma pot opri.
\n\u2013 Futut \u00een cur ce esti!
\nTipul se opreste, se \u00eentoarce, reface drumul p\u00e2na la arbitrul de scaun si ma denunta din nou.
\nDe data asta sunt penalizat cu un punct.
\nArbitrul de tusa revine, \u00eemi trece prin fata, \u00eesi reia pozitia.
\n\u00cei scuip printre dinti:
\n\u2013 Dar chiar ca esti futut \u00een cur!
\nIndividul se opreste, face jur-\u00eemprejur, ajunge la principal, care suspina si coboara din scaun. \u00cel cheama pe arbitrul-judecator, care ofteaza si el, \u00eenainte de a-mi face semn sa ma apropii.
\n\u2013 Andre, l-ai facut pe tusier futut \u00een cur?
\n\u2013 Ce doresti, o minciuna sau adevarul?
\n\u2013 Vreau sa stiu daca e adevarat.
\n\u2013 E adevarat. \u00cen plus, sa stii ca este un futut \u00een cur de prima clasa!
\nM-a eliminat din turneu\u201c (op. cit., pp. 369-370).
\nNo comment.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un celebru comentator de tenis, Bud Collins, unul dintre biografii marelui Rodney Laver, a spus despre Agassi, rezum\u00e2ndu-i perfect cariera, ca \u201ea trecut de la statutul de rebel la cel de model\u201c. Formula, exceptionala \u00een sine si deosebit de sonora, este punctual exacta. Diagnostic\u00e2ndu-l precis pe Las Vegas Kid, Collins nu i-a facut \u00eensa si… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (15)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2362],"class_list":["post-2917","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-agassi-autobiografie"],"views":2149,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2917","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2917"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2917\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2917"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2917"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2917"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}