{"id":2896,"date":"2010-05-27T07:31:15","date_gmt":"2010-05-27T05:31:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2896"},"modified":"2010-05-27T07:31:33","modified_gmt":"2010-05-27T05:31:33","slug":"despre-disciplina-in-absenta-%e2%80%9ekynodontas%e2%80%9c-de-giorgios-lanthimos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-disciplina-in-absenta-%e2%80%9ekynodontas%e2%80%9c-de-giorgios-lanthimos\/","title":{"rendered":"Despre disciplina, \u00een absenta: \u201eKynodontas\u201c de Giorgios Lanthimos"},"content":{"rendered":"<p>Cu destula indulgenta, c\u00e2stigatorul \u201eUn certain regard\u201c de la Cannes din 2009 poate fi privit si interpretat \u00een cheie alegorica.<br \/>\nPrecum \u00eentr-o dictatura, temele care nu sunt pe placul celor ce detin puterea sunt deturnate sau ocultate \u00een \u00eentregime. Daca \u00een \u201e1984\u201c istoria era rescrisa permanent, \u00een \u201eKynodontas\u201c al lui Giorgios Lanthimos istoria nu exista. Nu exista viata \u00een afara zidurilor casei \u00een care se petrece actiunea; mai exact, copiilor familiei nu le este permis s-o \u00eenfrunte. Singura modalitate de deformare a realitatii tine de prezent. Evenimentele de zi cu zi le sunt explicate copiilor \u00een cele mai diverse moduri. Unicul scop al acestor naratiuni \u2013 obtinerea obedientei.<br \/>\nInexistent, trecutul nu trebuie reinterpretat: doar dictionarul trebuie rescris.<br \/>\n<em><strong>Big Father is watching you!<\/strong><\/em><br \/>\nPrecum \u00eentr-o dictatura, libertatea de miscare este restr\u00e2nsa. Din curte se iese doar cu masina, iar masina o poate conduce doar tatal (Christos Stergioglou). Chiar si \u00een cadrul restrictiv al curtii, toate miscarile copiilor sunt atent coregrafiate: cei trei se duc doar acolo unde au voie sa se duca, atunci c\u00e2nd li se da voie sa o faca.<br \/>\nPrecum \u00eentr-o dictatura, comunicarea cu exteriorul este normata de lideri. Mai exact, ea lipseste cu desav\u00e2rsire. Singura modalitate a copiilor de a \u00eencerca sa interactioneze cu ceilalti e sa arunce diverse obiecte peste gard. \u00cen casa exista un telefon, dar la el doar parintii vorbesc: copiii nu stiu de existenta acestuia si nici macar nu stiu ce e acela un telefon.<br \/>\nPrecum \u00eentr-o dictatura, viata privata e privata doar cu numele. \u00cendaratul perdelelor, parintii supravegheaza fiecare actiune a copiilor. Nici macar viata sexuala nu se sustrage acestei supravegheri: \u00een functie de criterii numai de ei stiute, parintii dicteaza cine primeste sex, c\u00e2nd si \u00een compania cui.<br \/>\nDesi interpretarile sunt multiple, acest filon alegoric nu e suficient de viguros pentru a putea fi receptat de toata lumea si cu aceeasi intensitate. Aceste asocieri necesita macar c\u00e2teva notiuni si experiente despre ce presupune o dictatura, pe care nu toata lumea le are. \u00cenca si mai important, sunt at\u00e2t de putin explicite \u00eenc\u00e2t depind de disponibilitatea fiecaruia de a le face.<br \/>\n<strong>Lanthimos l-a facut,<br \/>\nLanthimos \u00eel omoara<\/strong><br \/>\nReceptata ca metafora, \u201eKynodontas\u201c e o experienta care nu pierde din intensitate pe parcurs. Admit\u00e2nd ca fiecare abuz la care copiii sunt supusi are c\u00e2te un corespondent \u00een istoria totalitara recenta, a gasi aceste perechi e o \u00eendeletnicire suficient de antrenanta pentru a ne mentine atentia treaza din primul p\u00e2na \u00een ultimul minut.<br \/>\nDaca nu putem sau nu avem chef sa facem aceste asocieri, filmul ram\u00e2ne povestea sadica a unor parinti care \u00eesi tortureaza, fizic si psihic, copiii, iar fiecare noua tortura nu \u00eenseamna altceva dec\u00e2t si mai mult sadism.<br \/>\nApetitul parintilor pentru rebotezarea obiectelor prilejuieste cel putin un interludiu comic memorabil, atunci c\u00e2nd fiul, interpretat de Hristos Passalis, priveste uimit niste floricele albe si crede ca sunt zombie sau c\u00e2nd denumirea organului sexual feminin e utilizata pentru a desemna o lampa. Un alt moment reusit este acela \u00een care copiii \u00eenvata ca pisica e cel mai periculos pradator de pe fata pam\u00e2ntului, asa ca acest sadism e din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd amuzant.<br \/>\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si numai pentru o anumita parte a publicului, el este acoperit de un stimul \u00eenca si mai puternic (\u00een orice caz mai evident): erotismul. Scenele de sex, lungi si inutile din punct de vedere cinematografic, devin cel putin \u00eendoielnice \u00een contextul incestului, e ca si cum intentia dint\u00e2i a fost de a surprinde (cei trei adolescenti nu sufera de vreun retard mental, ci sunt tinuti, din motive pe care nu le aflam niciodata, \u00een aceasta stare de catre parintii lor), aceasta prima surpriza a fost dezvaluita din pripa (\u00eenainte de jumatatea filmului) si, pentru a pastra ritmul, singura solutie gasita a fost a dezvoltarilor progresiv socante. Copiii sunt tratati ca niste animale si \u00een cele din urma sunt pusi sa se \u00eemperecheze ca niste animale, gradatia asta se impune de la sine, nu ea e gresita, ci optiunea initiala.<br \/>\nFinalul e indecis, dar e astfel pentru ca asa trebuie, e o reparatie t\u00e2rzie si care nu mai convinge pe nimeni. Dupa m\u00e2ini taiate cu cutitul, pisici omor\u00e2te cu foarfeca, dinti extrasi cu gantera, nuditate totala si scene de sex fratern, daca fiica cea mare izbuteste sa scape conteaza mai putin. Am vazut tot ce se putea vedea, si totusi nu am vazut nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cu destula indulgenta, c\u00e2stigatorul \u201eUn certain regard\u201c de la Cannes din 2009 poate fi privit si interpretat \u00een cheie alegorica. Precum \u00eentr-o dictatura, temele care nu sunt pe placul celor ce detin puterea sunt deturnate sau ocultate \u00een \u00eentregime. Daca \u00een \u201e1984\u201c istoria era rescrisa permanent, \u00een \u201eKynodontas\u201c al lui Giorgios Lanthimos istoria nu exista.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-disciplina-in-absenta-%e2%80%9ekynodontas%e2%80%9c-de-giorgios-lanthimos\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre disciplina, \u00een absenta: \u201eKynodontas\u201c de Giorgios Lanthimos<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2339,83,2341,2340],"class_list":["post-2896","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-kynodontas","tag-film","tag-film-metafora","tag-giorgios-lanthimos"],"views":2527,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2896","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2896"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2896\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2896"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2896"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2896"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}