{"id":2890,"date":"2010-05-27T07:22:32","date_gmt":"2010-05-27T05:22:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2890"},"modified":"2010-05-27T07:26:20","modified_gmt":"2010-05-27T05:26:20","slug":"la-cannes-in-sectiunea-un-certain-regard","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-cannes-in-sectiunea-un-certain-regard\/","title":{"rendered":"La Cannes, in sectiunea UN CERTAIN REGARD"},"content":{"rendered":"

Doua filme rom\u00e2nesti \u2013 inca necunoscute publicului de acasa -, au fost proiectate la editia din 2010 (12-23 mai) a Festivalului de la Cannes: \u201eMarti, dupa Craciun\u201c, de Radu Muntean si \u201eAurora\u201c, de Cristi Puiu. Ambele au fost incluse in programul de la \u201eUn Certain Regard\u201c.
\nIn afara competitiei a\u00a0 fost prezentat documentarul \u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c\u00a0 de Andrei Ujica. De asemenea, la Quinzaine de R\u00e9alisateurs a fost proiectat scurtmetrajul \u201eCautare\u201c de Ionut Piturescu. Daca mentionam si includerea celor treisprezece scurte si mediumetraje de la Short Film Corner, vom avea tabloul complet al participarii cinematografiei rom\u00e2nesti la editia din acest an a marelui festival.
\nIn numarul de astazi al revistei prezentam filmul lui Radu Muntean, \u201eMarti, dupa Craciun\u201c, urm\u00e2nd sa le acordam si celorlalte atentia cuvenita.
\nO aventura interioara<\/strong>
\nDaca \u201eBoogie\u201c recurgea la neutralizarea temporalitatii, fiind totusi un film al v\u00e2rstei consumate, ce-si vede compromis propriul reloaded, \u201eMarti, dupa Craciun\u201c da o sugestie mai lesne utilizabila asupra parantezei temporale. Titlul trimite la o metafora stilistica, la r\u00e2ndul ei supusa tensiunii calendaristice. O alegorie a raului se asociaza cu sentimentul binelui etern. O fantasma existentiala pare a b\u00e2ntui intre acest \u201eMarti\u201c, un deadline cronologic saptam\u00e2nal, cu conotatii tin\u00e2nd de o mitologie a zilei negre, si \u201eCraciun\u201c, indicativul religios sub care se instaleaza un freamat incet-incet temperat, acceptat dupa faza de taifun in cuplul in prag de divort. Ilizibila cu ochii celorlalti (socrii, parintii, bunicii, copilul), carora nu li se spune inca nimic despre momentul de ruptura traversat de\u00a0 cei doi soti, Paul si Adriana Hanganu, criza joaca rolul unui revelator general. Daca e marti nu poate fi dec\u00e2t dupa Craciun. Raluca, iubita lui Paul a plecat la mama ei la Constanta, unde nu a mai fost din toamna, octombrie sau noiembrie si a stat doar doua zile, asasinata de telefoanele iubitului ei. Acum el face drumul, in s\u00e2mbata de dinainte de Craciun, pentru o impacare, urmata de clipa decizionala c\u00e2nd va fi obligat sa aleaga intre sotie si amanta. C\u00e2nd revine la Bucuresti, marturiseste totul, ca intr-o spovedanie inevitabila, asum\u00e2ndu-si intregul cortegiu de consecinte.
\nCeea ce filmul lui Radu Muntean reuseste admirabil este caligrafia fina a contextului familiei de dinaintea unui ceremonial (cadouri, vizite, schimb de urari) si bumerangul anuntarii adulterului. Se trece aparent usor, in orice caz cu un surprinzator respect de sine al fiecaruia, de clipa exploziva, chiar daca Adriana izbucneste cu o violenta verbala si corporala uluitoare. Reprosurile ei pornesc de la imaginarea m\u00e2inii dentistei care umbla in gura copilului lor, Mara, preocupata sa fixeze in timp inceputul relatiei si sa declanseze procedura de divort, cu conditia rapid exprimata ca fetita sa ram\u00e2na la ea. Femeie si apoi mama, Adriana parcurge etapele cu aviditate, asociind curiozitatea spectatorului, desi, in linii mari, cazul este al unui fapt divers oarecare.
\nFelul in care Radu Bogdan construieste tensiunea afectiva a acestui teritoriu scindat nu tine doar de ceea ce unii critici au plasat in zona voeyurismului. Munteanu reinventeza nevoia de a vedea prin gaura cheii, careia ii gaseste coeficientul adecvat al de-dramatizarii, in masura in care abordeaza evenimentul din perspectiva culminatiei tragice. A privi inseamna la el a vedea dincolo de aparentul joc erotic sau sentimental. Ca intregul ansamblul de semne al filmului, fiecare moment este motivat superior. O\u00a0 aventura a spiritului liber anima astfel personajele. Daca, pentru moment cel putin, se vede depasita de masura fara de masura a celui care a facut primul pas, sotul, Adriana isi recapata repede echilibrul interior. Are bine instalata balanta morala si afectiva, exersata ca om al legii care trebuie sa g\u00e2ndeasca repede, corect, eficient. Nimic din ceea ce ar putea fi taxat din unghiul minimalizator al unei escapade nu se intrevede aici, desi barbatul redescopera placerea jocului erotic, inregistrat ca fatalitate.
\nSecvente, personaje si actori<\/strong>
\nFilmul se deschide cu o scena in patul Ralucai. Este momentul post-coitum, cu starea lejeritatii, a regasirii tonului ironic si placid. Paul ar trebui sa se lase de fumat, parca asa promisese la momentului curatarii tartrului, iar stomatoloaga isi intra in rol. Ea cum a putut sa se lase? Iata o prima acrosare a barbatului sub interdictiile potentialei sotii. Scena are c\u00e2teva calitati ce tin de optiunea pentru imaginea \u201escopala\u201c, cu seria de groplanuri (gura femeii, distinctii, barbia, s\u00e2nii, dosul, gambele, toracele barbatului, detaliile dintilor lui etc.). Altminteri, imaginea semnata de Tudor Lucaciu este in totul adecvata acestei conceptii intimiste ce-si\u00a0 transgreseaza conditia spre a oferi climatul unei aventuri a spiritului interior, asumat ca atare, dincolo de orice ingerinte ale acrosarii epidermice. Personajele respira aerul starii lor de confort-disconfort, iar directorul de imagine\u00a0 alterneaza instrumentatia, fara a pierde perspectiva regizorala a distantei de p\u00e2na la finalul povestirii.
\nO secventa intimista este urmata, in tandem, de o alta, extrem de accidentata: a disputei dintre soti. Un joc fizic, agonal, terminat cu calmarea celor doi, in perspectiva despartirii de neevitat. Raluca ia de la Maria Popistasu in primul r\u00e2nd bl\u00e2ndetea ludica. Cealalta femeie, Adriana, mama si sotie, are beneficiul unei interpretari (Mirela Oprisor) de asemenea remarcabile. C\u00e2nd distorsionat, c\u00e2nd de o resemnare lucida, personajul acesteia rezuma forta morala a unui nou inceput, incarcat, desigur, de raspunderea cresterii si educarii copilului.
\nNimic retoric in dialogurile scrise de cei trei tineri maestri ai dramaturgiei de film. Lui Alexandru Baciu si Razvan Radulescu li se adauga regizorul Radu Muntean.
\nPovestirea potenteaza ambiguitatea, cu functionalitatea unui posibil final deschis. Dat afara de Adriana, Paul merge la Raluca in lipsa acesteia, aflata inca la Constanta, la mama ei. O elipsa nelinistitoare reperam aici, prin refuzul de a indica tronsonul temporal al imediatei schimbari altfel dec\u00e2t prin absenta amantei pe cale de a deveni sotie.
\nCine si-l reaminteste pe Mimi Branescu cel din \u201eBoogie\u201c va avea aici surpriza unui joc aproape la antipod: sobru, egal cu sine, atasat unei conditii ce incumba nu doar alta ipostaza sociala, ci si forta interioara de a o lua din nou de la capat, stiind ca a pierdut totul (casa, masina, copil) de dragul altei femei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doua filme rom\u00e2nesti \u2013 inca necunoscute publicului de acasa -, au fost proiectate la editia din 2010 (12-23 mai) a Festivalului de la Cannes: \u201eMarti, dupa Craciun\u201c, de Radu Muntean si \u201eAurora\u201c, de Cristi Puiu. Ambele au fost incluse in programul de la \u201eUn Certain Regard\u201c. In afara competitiei a\u00a0 fost prezentat documentarul \u201eAutobiografia lui… Cite\u0219te mai mult »La Cannes, in sectiunea UN CERTAIN REGARD<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2335,2337,2332,2338,2328,2336,2333,2331,83,2330,2334,2329],"class_list":["post-2890","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-aurora","tag-autobiografia-lui-nicolae-ceausescu","tag-marti","tag-andrei-ujica","tag-cannes","tag-cristi-puiu","tag-dupa-craciun","tag-festivalul-de-la-cannes","tag-film","tag-filme-romanesti","tag-radu-muntean","tag-sectiunea-un-certain-regard"],"views":2373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2890","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2890"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2890\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2890"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2890"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2890"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}