{"id":2882,"date":"2010-05-27T07:17:20","date_gmt":"2010-05-27T05:17:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2882"},"modified":"2010-05-27T07:18:38","modified_gmt":"2010-05-27T05:18:38","slug":"proprietatile-lui-george-enescu-din-liveni-si-dorohoi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proprietatile-lui-george-enescu-din-liveni-si-dorohoi\/","title":{"rendered":"Proprietatile lui George Enescu din Liveni si Dorohoi"},"content":{"rendered":"<p>George Enescu a mostenit de la parintii sai o casa taraneasca, inconjurata de o gradina cu pomi fructiferi si o livada de c\u00e2teva hectare, teren arabil, in comuna Liveni, nume caruia i se adauga \u2013 in documente administrative din arhive \u2013 si \u201eV\u00e2rnav\u201c, precum si o casa, cu terenul aferent, din t\u00e2rgul Dorohoi, situata pe str. Republicii sasa se numea in noiembrie 1953t, \u201881.<br \/>\nMuzicologul Viorel Cosma si alti cercetatori au comunicat, pornind de la documente de arhiva, date concrete despre proprietatea din Liveni. Tatal compozitorului \u2013 Costache sConstantint Enescu \u2013 a detinut, in tinerete, la Liveni, vreo 87 ha de pam\u00e2nt si a luat in arenda si o mosie de la Cracalia. S-a casatorit cu Maria Cozmovici, absolventa a unei scoli secundare din Cernauti \u2013 atunci sub stap\u00e2nire Habsburgica \u2013 cu inclinatii muzicale certe. C\u00e2nta \u201ebine din chitara si luase si lectii de pian si chitara\u201c\u2013 scrie N. Hodoroaba. Viorel Cosma a relevat tragicul din viata acestei bucovinence. Sotii Maria si Constantin Enescu \u201ese pare ca dupa o serie de 4 copii, nascuti morti, o alta serie de 7 copii se prapadesc \u2013 la scurt interval \u2013 inainte de a implini 12 ani, rapusi \u2013 doi de meningita, iar cinci de o molima!\u201c sViorel Cosma, \u201eEnescu azi\u201c, 1981, p. 37t. Nefericitii soti Enescu decid sa se mute din localitatea Vorniceni, in tintirimul careia strajuiau crucile copiilor pierduti prematur, in satul Liveni-V\u00e2rnav, la noua proprietate a lui Costache Enescu, in speranta salvarii casniciei si cunoasterii bucuriei de parinte.<br \/>\nAici, in casa taraneasca din Liveni, se naste, la 19 august sstil nout 1881, al 12-lea copil, GEORGE, al sotilor Maria si Costache Enescu. Viitorul muzician \u2013 genialul George Enescu \u2013 nu va uita niciodata acest loc rom\u00e2nesc in care a vazut lumina zilei si a simtit caldura fericirii mamei sale, Maria&#8230; Mai t\u00e2rziu, Maria s-a instrainat de sotul ei, a preferat sa traiasca in Mihaileni, cu parintii ei. A decedat in 1909, fiind inmorm\u00e2ntata in cimitirul din Mihaileni.<br \/>\nViorel Cosma a dovedit cu acte faptul ca tatal compozitorului, Costache Enescu a cumparat in 1910 o casa la Dorohoi, fara insa a renunta la casa si livada din Liveni-V\u00e2rnav. Reputatul muzicolog nu uita sa arate ca Liveni era \u2013 in deceniile de la inceputul sec. XX \u2013 un sat (un catun), ba al comunei Cordareni, apoi al comunei Cracalia, din 1914 apartinea de comuna Dumeni etc. Abia dupa al doilea razboi mondial, localitatea a devenit comuna.<br \/>\nGeorge Enescu si sotia sa \u2013 Maria Cantacuzino \u2013 au pastrat proprietatile mostenite de maestru: casa din Liveni, in care acesta s-a nascut, precum si casa din Dorohoi, in care a luat contact cu lumea scolita a acestui t\u00e2rg moldovenesc. La sf\u00e2rsitul anului 1953, Romeo Draghici \u2013 avocat, \u201esecretar si reprezentant personal\u201c al lui George Enecu \u2013 a comunicat Ministerului Culturii ca proprietatea din Liveni a fost administrata, p\u00e2na in anul 1946, de niste \u201earendasi locali\u201c, iar casa din Dorohoi a fost inchiriata unor salariati din urbe. In perioada martie-august 1944, c\u00e2nd armata sovietica a ocupat si administrat nordul Moldovei, locatarii din Liveni si Dorohoi n-au fost evacuati, iar proprietatile n-au avut de suferit. R. Draghici a restabilit legatura cu chiriasii din Dorohoi si Liveni abia in iarna 1944\/&#8217;45. Evident, Enescu a fost informat \u2013 de Romeo Draghici \u2013 despre stiuatia celor doua proprietati.<br \/>\nIn vara lui 1946, c\u00e2nd maestrul a decis \u2013 probabil, in urma consultarii cu unii academicieni, precum Mihail Sadoveanu si C. I. Parhon si cu lideri politici ai Blocului Partidelor Democrate (BPD), P. Groza, Gh. Tatarascu \u2013 sa candideze, \u201epersonal\u201c snefiind membru al unui partidt, pe listele BPD ssemn electoral \u201eSoarele\u201ct, a anuntat ca se va deplasa la Dorohoi, pentru a stabili, cu autoritatile locale (Prefectura, Tribunal, Primarii si lideri locali ai partidelor din BPD), conditiile si aspectele procedurale de inscriere a candidaturii pentru un loc de deputat in Circumscriptia electorala \u2013 judetul Dorohoi. Discutiile la fata locului erau necesare si pentru ca maestrul contractase un turneu artistic in SUA si, ca atare, absenta din tara in lunile campaniei electorale (octombrie-noiembrie) si in ziua alegerilor, 19.XI.1946.<br \/>\nInainte de a se deplasa la Dorohoi, George Enescu a depus la Consiliul de Ministri \u2013 presedintelui Petru Groza si vicepresedintelui Gh. Tatarascu \u2013 un Act de donatie catre Statul Rom\u00e2n a proprietatilor sale de la Liveni-V\u00e2rnav si casa parinteasca din Dorohoi, str. Republicii, nr. 81, in conformitate cu legea. sLegea din 1924, cu unele amendari operate in anii 1932 si 1942.t Consiliul de Ministri \u2013 in sedinta din iulie 1946 \u2013 a acceptat donatia lui George Enescu si a hotar\u00e2t, totodata, ca proprietatea din Liveni sa fie preluata in folosinta de catre primaria comunala, in numele statului, iar casa si terenul din Dorohoi, preluate de Primaria Dorohoi, tot in folosinta, ca proprietate publica. sAceste proprietati apar in documente ca dob\u00e2ndite prin mostenire de G. Enescu.t<br \/>\nGeorge Enescu a luat cu sine \u2013 la Dorohoi \u2013 si aceste hotar\u00e2ri ale Consiliului de Ministri referitoare la aplicarea administrativa a \u201eActului de donatie\u201c ce-l facuse. Unii biografi ai marelui muzician ocolesc, din motive cel putin suspecte \u2013 ce trebuie apriori condamnate, pentru ca stirbesc profilul civic-moral al muzicianului \u2013 preocuparea maestrului de a figura pe listele BPD pentru alegerile de deputati. Plecat fiind in S.U.A., lideri politici ai BPD \u2013 intre care si Gheorghiu-Dej \u2013 roaga pe Mihai Ralea (ambasadorul nostru la Washington) sa-l intrebe pe Enescu daca isi mentine \u201ecandidatura de deputat\u201c, pe lista BPD in circumscriptia Dorohoi. Raspunsul a fost neechivoc: \u201eEu nu sunt om politic, dar daca credeti ca este de folos, primesc cu placere\u201c. s\u201eMuzica\u201c, nr. 4 \/ 1999, p. 138, stenograma consfatuirii organizata de Petru Groza, in ziua de 6 mai 1955, publicata de Oct. L. Cosma.t Am asistat la acea consfatuire si, in plus, avusesem privilegiul ca \u2013 in octombrie 1946 \u2013 sa asist si la mitingul popular din Dorohoi, unde s-a citit declaratia candidatului George Enescu adresata celor aproape 6000 de cetateni, cu privire la programul sau electoral&#8230; s\u201eMuzica\u201c, nr. 2 \/ 2003, p. 90-91.t<\/p>\n<p>Pe parcursul anilor 1948-1953, autoritatile de stat si politice din fostul judet Dorohoi au administrat cele doua proprietati ale lui George Enescu, in colaborare si pe baza recomandarilor lui Romeo Draghici, prezent adesea la Liveni si in Dorohoi.<br \/>\nIn anul 1953 intervin unele evenimente administrative ce vor schimba statutul celor doua proprietati din raionul Dorohoi, donate de George Enescu statului. Primul eveniment \u2013 cu implicatii imediate \u2013 l-a constituit aparitia \u201eHotar\u00e2rii Consiliului de Ministri nr. 968 pentru inventarierea monumentelor culturii nationale de pe teritoriul Rom\u00e2niei\u201c, din aprilie 1953. S-au organizat Comisia Centrala de Inventariere (de recensam\u00e2nt), comisii regionale, raionale, orasenesti si comunale, formate din specialisti \u2013 profesori de istorie, arhitecti etc. Actiunea a fost subventionata de guvern si a durat p\u00e2na in primavara anului 1954. Al doilea eveniment politic \u2013 cu urmari in activitatea de stat \u2013 a fost infiintarea, in octombrie 1953, a Ministerului Culturii, institutie centrala careia ii reveneau obligatii decisive in dezvoltarea retelei de muzee, ocrotirea si restaurarea monumentelor de cultura, conservarea Patrimoniului national al Statului Rom\u00e2n. S-a int\u00e2mplat ca semnatarul acestor r\u00e2nduri sa fie numit sef al Departamentului Artelor din noul minister, iar intre principalele obiective ale activitatii departamentului figurau muzeele, casele memoriale, monumentele artistice si istorice etc. In calitate de ministru adj. si gestionar legal al acestui patrimoniu am fost numit si membru in Comisia Stiintifica a Monumentelor Istorice si Artistice, ca reprezentant al Ministerului Culturii. Acestea au fost structurile statului care au favorizat preocuparile pentru mostenirea spiritual-artistica, dar si materiala a lui George Enescu si a sotiei sale, Maria Cantacuzino.<br \/>\nLa mijlocul lui noiembrie 1953 m-am deplasat la Suceava. Aici am aflat ca membrii comisiei regionale de inventariere a monumentelor de cultura au inregistrat, intre numeroasele obiective din zona nordica a Moldovei si casele lui Enescu din Liveni si Dorohoi. M-am deplasat la Dorohoi, de acolo la Liveni, insotit de cunostinte ale maestrului si un fotograf profesionist. Asa am obtinut fotografia casei in care s-a nascut George Enescu, datata \u201e1953\u201c, document ce l-am prezentat, in primavara lui 1954, membrilor Comisiei Stiintifice a Monumentelor Istorice si Artistice care au aprobat selectarea si includerea casei (lui Enescu) din Liveni, pe lista obiectivelor retinute ca prioritare pentru restaurare si reparatii, publicata in \u201eLista Monumentelor de Cultura de pe Teritoriul R.P.R.\u201c sAcademia RPR, Comisia Stiintifica a Muzeelor, Monumentelor Istorice si Artistice, Bucuresti, 1956t. La capitolul \u201eMonumente istorice\u201c\u2013 Regiunea Suceava, sp. 187t, pozitia 439, Raionul Dorohoi, Comuna George Enescu, Strada George Enescu \u2013 apare: \u201eCASA IN CARE S-A NASCUT SI A COPILARIT GEORGE ENESCU\u201c. Comisia Stiintifica&#8230; n-a aprobat includerea pe \u201eLista&#8230;\u201c a casei din Dorohoi, deoarece nu \u201emarca\u201c un eveniment istoric \u201ememorabil\u201c si nici nu avea valoare arhitecturala. In toamna anului 1954, gestionarii institutiilor muzeale din Ministerul Culturii au hotar\u00e2t transformarea Casei Enescu din Liveni in \u201eCasa Memoriala George Enescu\u201c smuzeut, solicit\u00e2ndu-i lui Romeo Draghici sa ceara maestrului George Enescu, la Paris, aprobarea cuvenita, pentru ca in Actul de donatie nu se prevedea infiintarea, la Liveni, a unui \u201emuzeu memorial\u201c. Romeo Draghici a prezentat Ministerului Culturii acceptul pentru infiintarea muzeului memorial (Liveni) si, totodata si eventuala organizare a unui \u201eMuzeu al muzicii\u201c in casa din Dorohoi, ambele ca institutii de stat. R. Draghici s-a oferit sa ajute ministerul in organizarea celor doua institutii muzeale dedicate muzicii, inedite, inexistente p\u00e2na atunci in spatiul rom\u00e2nesc.<br \/>\nLa aflarea stingerii din viata a genialului artist, Prezidiul MAN si Consiliul de Ministri au publicat hotar\u00e2rea privind eternizarea memoriei marelui disparut, din care retinem:<br \/>\n\u201e(&#8230;) 4) Comuna Liveni, din regiunea Suceava, in care s-a nascut compozitorul, se va numi comuna George Enescu s1t<br \/>\n5) Casa din Liveni, in care s-a nascut compozitorul va fi restaurata si transformata in casa memoriala s2t (&#8230;)\u201c<br \/>\nMinisterul Culturii a obtinut fondurile necesare restaurarii casei de la Liveni, proiectul fiind elaborat de arhitectii Horia Teodoru si Emil Costescu. Lucrarile au inceput in anul 1956, sub conducerea \u2013 la fata locului \u2013 t\u00e2narului arhitect Andrei Panoiu, participant activ la restaurarea unor case memoriale in deceniile sase si sapte.<br \/>\nCasa Memoriala \u201eGeorge Enescu\u201c\u2013 restaurata fara modificarea formei initiale \u2013 a fost inaugurata, ca muzeu memorial, in anul 1957, la doi ani de la moartea lui George Enescu. Muzeul \u201eGeorge Enescu\u201c din Dorohoi a fost inaugurat in 1958, cu prilejul Primului Festival si Concurs International \u201eGeorge Enescu\u201c. Aparitia acestor institutii muzeale, inchinate muzicii rom\u00e2nesti, fondatorului Scolii Muzicale Nationale \u2013 George Enescu \u2013 a fost posibila si datorita stradaniei lui Romeo Draghici, ajutat de maestrii Ion Dumitrescu, Zeno Vancea, Alfred Mendelsohn, Mihail Andricu, Andrei Tudor, din conducerea Uniunii Compozitorilor.<\/p>\n<blockquote><p><strong>Note<\/strong><br \/>\n1 Intr-un articol din \u201eJurnalul national\u201c din 14 iulie 2009 (\u201eCopilul minune de la Liveni\u201c), autoarea \u2013 Miruna Munteanu \u2013 scrie: \u201eNu cautati pe harta localitatea Liveni; nu o veti gasi. In 1968 s?!t satul a fost rebotezat \u201eGeorge Enescu\u201c, in cinstea marelui muzician care s-a nascut aici.\u201c Decretul de \u201erebotezare\u201c a satului Liveni a aparut in \u201eBuletinul Oficial al RPR\u201c din 5 mai 1955, nr. 148. Tot prin acest \u201eDecret\u201c \u2013 din 1955 \u2013 se atribuie numele \u201eGeorge Enescu\u201c Filarmonicii de Stat din Bucuresti si se prevede, pe l\u00e2nga altele, organizarea periodica a celei mai ample manifestari muzicale internationale din Rom\u00e2nia (prima editie in 1958), Festivalul si Concursul International \u201eGeorge Enescu\u201c, ce dainuie si azi&#8230;<br \/>\n2 Av\u00e2nd in vedere tinuta, rasp\u00e2ndirea si numarul mare de cititori ai \u201eJurnalului national\u201c ar fi fost binevenita o succinta prezentare a demersurilor preliminare (restaurarea din anii 1956-&#8217;57) si inaugurarea primului muzeu memorial din Rom\u00e2nia dedicat genialului muzician sin plin regim \u201ecomunist\u201c!t. Iubitorii muzicii rom\u00e2nesti, de atunci si de acum, memoria celor care nu mai sunt printre noi, merita un memento, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t faptele lor au faurit un patrimoniu material si spiritual care dainuie si astazi. Faptele si contextul care le-a generat \u2013 in anii regimului totalitar \u2013 cer restitutio in integrum, nu eludari ori blamari straine probitatii si verticalitatii civice si morale&#8230;<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>George Enescu a mostenit de la parintii sai o casa taraneasca, inconjurata de o gradina cu pomi fructiferi si o livada de c\u00e2teva hectare, teren arabil, in comuna Liveni, nume caruia i se adauga \u2013 in documente administrative din arhive \u2013 si \u201eV\u00e2rnav\u201c, precum si o casa, cu terenul aferent, din t\u00e2rgul Dorohoi, situata pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proprietatile-lui-george-enescu-din-liveni-si-dorohoi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Proprietatile lui George Enescu din Liveni si Dorohoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2319,2321,2320,2318],"class_list":["post-2882","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-case-george-enescu","tag-cracalia","tag-liveni-si-dorohoi","tag-proprietatile-lui-george-enescu"],"views":4615,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2882","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2882"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2882\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2882"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2882"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2882"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}