{"id":2877,"date":"2010-05-27T07:12:34","date_gmt":"2010-05-27T05:12:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2877"},"modified":"2010-05-27T07:15:01","modified_gmt":"2010-05-27T05:15:01","slug":"lucian-blaga-omul-ca-fiinta-istorica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lucian-blaga-omul-ca-fiinta-istorica\/","title":{"rendered":"Lucian Blaga. Omul ca fiinta istorica"},"content":{"rendered":"

Lucian Blaga intra in cultura rom\u00e2neasca, asa cum singur a marturisit, cu \u201eo viziune metafizica despre totalitatea existentei\u201c (\u201eSchita unei autoprezentari filosofice\u201c \u20131938). Ideile metafizice sunt concentrate in si in jurul unui \u201ecentru\u201c de dincolo de granitele lumii. A unui Dumnezeu adica: \u201eNu putem vorbi despre o geneza a lumii, fara\u00a0 de a admite existenta unui centru metafizic, care este altceva dec\u00e2t lumea… Caut\u00e2nd o denumire pentru acel centru coplesitor, dar de-abia adulmecat, am gasit ca trebuie sa facem uz de un termen menit in primul r\u00e2nd sa tina treaza capacitatea noastra de nedumerire si ghicire. Am pornit la drum, spun\u00e2ndu-i: Marele anonim\u201c (\u201eMarele anonim, generatorul-1940). Termenul, explica in continuare filozoful, contine in sine \u201etot ce sufletul nostru poate sa dea acestei existente presimtite, dincolo de orice lumina si de orice neguri, adica toata supunerea si toata uimirea\u201c.<\/strong><\/em>
\nGeneratii dupa generatii l-au cunoscut pe Blaga prin prisma acestei conceptii pe care singur a asezat-o, ca cheie, pe pragul operei sale, dincolo de care ne ram\u00e2n fascinatia, uimirea si neintelesul sau nepatrunsul, dupa cum ne convine. Oricum, poetul-filozof ne avertizeaza: \u201eeu nu strivesc corola de minuni a lumi\u201c. Este o precautie doctrinara care trimite la interdictia accesului credinciosilor in altarul bisericii (ortodoxe, cel putin). Totusi, ram\u00e2nem cuceriti de exercitiul speculativ al lui Blaga. Tudor Vianu sesiza jocul dualitatii: \u201eCiudat lucru! Cine studiaza poezia lui Blaga in impletirile ei tematice gaseste cum peste putin timp se da motivului luminii o intrebuintare cu totul deosebita. Lumina raiului, adica aceea pe care a facut-o Dumnezeu sa rasara peste prima zi a lumii, nu este cumva rasfr\u00e2ngerea flacarilor nestinse ale iadului? Farmecul curat al iubitei nu este oare fram\u00e2ntat din substanta pacatului?\u201c (\u201eScriitorii rom\u00e2ni\u201c, vol. III).
\nCine se apropie de opera lui Blaga pe o alta cale dec\u00e2t cea oferita de poezie sau filozofie va descoperi preocupari (nu neaparat optionale) in care apare ispita istoriei, mai degraba a istoriei ideilor, cu totul indepartata de speculatia filozofica. Este cazul eseului \u201eG\u00e2ndirea rom\u00e2neasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea\u201c. Ceva mai multa \u201eistorie\u201c dec\u00e2t in \u201eAvram Iancu\u201c, dar nu istorie. Cel care a exersat permanent misterul si care scria \u201eEste oare ceva mai plin de inteles ca neintelesul?\u201c cerceteaza iluminismul din Transilvania si ne ofera prilejul sa descoperim ca traditia\/continuitatea\u00a0 (obsedanta pentru ardeleni, mai ales) s-a(u) salvat nu prin izolare ci prin contact cu alte lumi. Eseul este scris intre 1943-1950, (apare postum, de altfel) si, in final, trebuie socotit ca parte a contributiei lui Blaga la redactarea \u201eIstoriei filozofiei rom\u00e2nesti\u201c din programul Institutului de istorie si filozofie din Cluj, condus de C. Daicoviciu, institut la care scriitorul functiona ca \u201eprofesor\u201c dupa ce fusese inlaturat de la Universitate, in 1948. \u201eIau cu placere cunostinta, ii scrie el lui C. Daicoviciu, de faptul ca subsemnatul am fost insarcinat cu redactarea a doua din capitolele programate, ambele privind epoci din istoria g\u00e2ndirii rom\u00e2nesti din Ardeal (sec. XVI-XVII, sec. XVIII)\u201c (rev. Tribuna, nr.10, 1975). Este, deci, un studiu comandat privit initial de Blaga ca o cazna: \u201esunt nevoit sa studiez materialul de la inceput ca un nespecialist…\u201c scrie el intr-unul din rapoartele (pe care le inainta constiincios, de altfel) lui C. Daicoviciu dar care il va cuceri p\u00e2na la urma. Studiul ram\u00e2ne important, fara sa fie esential, pentru care trebuie sa consulte lucrarile Scolii Ardelene cu prioritate. O intreprindere pe care Blaga o trateaza cu acribie de cercetator.
\nIn \u201eMit si magie\u201c el\u00a0 avansa ipoteza ca cel care ar fi interesat sa caute influente asupra filozofiei lui Platon le-ar descoperi in mitologia mesopotamiana. Filozoful grec era \u201eun om foarte umblat pentru vremea sa, ceea ce-i inlesnise atingerea cu alte lumi spirituale, si fapt e ca mitologiile l-au influentat mai din ad\u00e2nc dec\u00e2t orice alt mare g\u00e2nditor al Antichitatii\u201c. Observatia intereseaza nu materia filozofica sau poetica a operei lui Blaga ci, cred, substantele adiacente care au patruns in creatia lui prin intermediul contactului cu alte lumi. Cu lumea ideilor. Chestiune comuna la orice creator, de altfel. Religiile populatiilor din Transilvania secolului al XVIII-lea, obiectivele politice ale acestor religii, de ex., devin pentru filozoful de la Lancram obiect de studiu in eseul de care vorbesc. Interesul cu care se apropie de datele istoriei pentru a descoperi mobilele miscarilor politice releva, in final, o preocupare mai larga pentru cautarea ob\u00e2rsiei ideilor care l-au fram\u00e2ntat in alcatuirea lucrarilor despre lumea rom\u00e2neasca. O lume care nu a fost \u2013 nici nu putea fi \u2013 incremenita in istorie.
\nC\u00e2nd scrie \u201eG\u00e2ndirea rom\u00e2neasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea\u201c Lucian Blaga, ca si Platon, era suficient de \u201eumblat\u201c si, probabil, simtea nevoia definirii, cautarii originii unora dintre ideile care il acaparasera p\u00e2na atunci. Studiul lasa impresia unui intermezzo in contextul operei\u00a0 lui filozofice, poetice si dramaturgice publicate p\u00e2na atunci dar intreprinderea nu este lipsita de scop. Partea cea mai mare a\u00a0 operei fusese oarecum incheiata caci, p\u00e2na atunci, aparusera: \u201ePoemele luminii\u201c (1919), \u201eCultura si cunoastere\u201c (1920), \u201ePasii profetului\u201c (1921) \u201eTulburarea apelor\u201c si \u201eZamolxe\u201c (1922), \u201eIn marea trecere\u201c si \u201eFilozofia stilului\u201c 1924, \u201eFenomenul originar\u201c si \u201eFetele unui veac\u201c (1925), \u201eMesterul Manole\u201c (1927), \u201eLauda somnului\u201c (1929), \u201eCruciada copiilor\u201c si \u201eDaimonion\u201c (1930), \u201eEonul dogmatic\u201c (1931) \u201eLa cumpana apelor\u201c si \u201eCunoasterea luciferica\u201c (1933), \u201eAvram Iancu\u201c si \u201eCensura transcendenta\u201c (1934), \u201eOrizont si stil\u201c si \u201eSpatiul mioritic\u201c (1936), \u201eGeneza metaforei si sensul culturii\u201c (1937). Simpla enumerarea ne convinge ca Blaga a realizat un capitol fundamental al culturii rom\u00e2nesti. O contributie recompensata de elogierea poetului de catre critica literara inca de la primele aparitii si de entuziasmul cu care mediului academic l-a manifestat la primirea lui in Academia Rom\u00e2na. La 5 iunie 1937, Blaga pronunta discursul de receptie \u201eElogiul satului rom\u00e2nesc\u201c. Avea numai 42 de ani.
\nIn privinta calatoriei ca initiere intelectuala, a \u201eumblatului\u201c cum spunea despre Platon, filozoful ardelean descoperise deja direct si cunoscuse lumea cea reala si cea spirituala. Ca elev al Liceului Andrei Saguna din Brasov, facuse o calatorie cu profesorii si colegii lui in Turcia, Grecia si Italia in timpul careia vizitase Istanbulul, Atena, Catania, Messina, Neapole, Roma, Florenta, Venetia (vezi \u201eDimensiunea metafizica a operei lui Lucian Blaga, Ed. Stiintifica, 1996). Isi facuse studiile universitare la Viena. Ca diplomat la Varsovia, Praga, Berna si Lisabona strabatuse Europa si cunoscuse nu numai lumea politicii ci si pe cea a ideilor. Face apoi calatorii in Italia si Austria, in Franta, Elvetia si Germania. Va intra in contact cu personalitati europene si va deveni cunoscut in cercuri intelectuale si artistice. M-am intrebat in multe r\u00e2nduri c\u00e2t de mult a dat Blaga diplomatiei si mi-am ingaduit sa-mi raspund ca exista (si) un merit al diplomatiei rom\u00e2nesti ca i-a oferit scriitorului posibilitatea de a intra in contact cu o Europa care se primenea intr-un alt ritm dec\u00e2t cel din provinciile rom\u00e2nesti. \u201eDatorie\u201c rascumparata cu prisosinta prin opera lui, proba esentiala a capacitatii de sincronizare a culturii rom\u00e2nesti. Timpul petrecut in lumea occidentala inspira scriitorului tentatia unei reintoarceri. Traind intr-o alta cultura dec\u00e2t cea in care se nascuse, contemporana lui, Martha Bibescu, nu resimtise oare, la r\u00e2ndul ei, aceeasi nevoie atunci c\u00e2nd a scris \u201eTara salciilor\u201c?<\/p>\n

Cea mai mare parte a eseului \u201eG\u00e2ndirea rom\u00e2neasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea\u201c este consacrata Scolii ardelene. Blaga fixeaza cadrul istoric, porneste de la expansiunea si consolidarea dominatiei habsburgice, examineaza situatia politica si religioasa din provincie asa cum se prezenta in secolul al XVIII-lea in plina epoca dominata de \u201ejosefinism\u201c. Imparatul Iosif al II-lea (1741-1790) este cel care a abolit iobagia si a initiat reforme curajoase. Taranii au primit pam\u00e2nt si imparatul se arata preocupat de iluminarea lor, adica de educarea lor. Iosif al II-lea, muscat el insusi de morbul filozofie, simtea, de fapt, nevoia sa puna stavila in calea puterii Bisericii, atotputernica in provinciile imperiului. Ce ne intereseaza aici este edictul de toleranta dat la 13 octombrie 1781 prin care se acorda libertate protestantilor si ortodocsilor, edict care va influenta substantial viata religioasa in Ardeal, mai ales pe cea a rom\u00e2nilor ortodocsi. Ceea ce a st\u00e2rnit vigilenta (si adversitatea) Vaticanului care pastorea marea comunitate de catolici din imperiu. Rom\u00e2nii ortodocsi din Ardeal devin subiect de disputa intre Vatican si Viena si, in final, pe cai oculte, imparatul favorizeaza unirea rom\u00e2nilor cu Roma. Calea a fost insidioasa dar va ram\u00e2ne, in parte, profitabila pentru patrunderea ideilor \u201ejosefiniste\u201c de libertate, de drepturi politice si religioase in r\u00e2ndurile ortodocsilor. Este si un teren favorabil pentru o seama de fram\u00e2ntari sociale care vor culmina cu rascoala lui Horea din 1784-85. In investigatia lui, Blaga, improvizatul istoric, foloseste o metoda moderna de cercetare: o realitate \u2013 o idee, in acest caz \u2013 nu este abordata in sine, nici macar evolutiv in sine, ci ca un fenomen, intr-o viziune panoramica.
\nRascoala lui Horea este vazuta in conexiune cu ideile \u201ejosefiniste\u201c care c\u00e2stigau teren in imperiu. \u201eRascoala lui Horea a avut un foarte puternic rasunet, s-ar putea spune fara nici o exagerare, un rasunet european, intruc\u00e2t ea a avut darul de a pune in miscare nu numai imaginatia tuturor amatorilor de senzatii tari de pe continent (trimitere la pacatele presei, n.n.), ci uneori si constiinta publica\u201c. Blaga il aduce in discutie pe Jean Pierre Brissot, un girondin cu un anume rol in Revolutia franceze din 1789, personaj care era la curent cu rascoala lui Horea! In \u201eDictionnaire encyclopedique d’histoire\u201c (Ed. Bordas, Paris, 1978) acest Brissot este prezentat ca om politic, fondator al unei gazete si al unui partid politic, membru al Adunarii legislative si apoi al Conventiei. Implicat in Revolutie de partea girondinilor si\u00a0 acuzat de Robespierre, el a sf\u00e2rsit pe esafod.\u00a0 Brissot a scris doua lucrari despre Transilvania pe care le-a publicat \u2013 atentie! \u2013 cu patru ani inaintea Revolutiei franceze, adica in timpul sau imediat dupa revolutia lui Horea. Cele doua lucrari sunt: \u201eUn d\u00e9fenseur du people \u2013 l’Empereur Joseph II sur son r\u00e8glement concernant l’\u00e9migration, ses diverses reformes etc.\u201c si \u201eSeconde lettre d’un d\u00e9fenseur du people \u00e0 l’Empereur Joseph II sur son r\u00e8glement concernant l’\u00e9migration et principalement sur la r\u00e9volte des Valaques, ou l’on discute \u00e0 fond le droit de r\u00e9volte du peuple \u201e. Interzise in Franta si Belgia, circulatia acestora in Transilvania va fi tolerata de Iosif al II-lea pentru anihilarea sau limitarea puterii politice a bisericii. El se va folosi de ideile lui Brissot in lupta pe care o ducea cu biserica. Terenul fusese pregatit. ..Imparatul\u00a0 Leopold I a emis doua diplome intru int\u00e2mpinarea cererilor ce le formulau rom\u00e2nii, int\u00e2ia in 1699, preciz\u00e2nd drepturile ce se acorda preotimii rom\u00e2ne\u00a0 care va primi unirea (de exemplu, eliberarea de sarcini iobagesti), a doua in 1701. preciz\u00e2nd drepturile ce se acorda tuturor rom\u00e2nilor care primesc unirea\u201c (Lucian Blaga \u201eG\u00e2ndirea rom\u00e2measca….\u201c). Iosif nu urmarea sa faca dreptate rom\u00e2nilor de dragul principiilor (le vom vedea imediat). Prin Blaga sa-l urmarim, insa, pe revolutionarul francez: \u201eIn prima scriere Brissot arata ca imparatul Iosif, public\u00e2nd edictul contra emigratiei, a dovedit ca nu cunoaste drepturile poporului. Un asemenea edict, sustine Brissot, este un edict al sclaviei, nedemn de un monarh, care se pretinde un aparator al poporului. Asemenea oprelisti sunt absurde si pacatuiesc impotriva Naturii si a Contractului social. Datoria unui imparat este sa-si fereasca supusii pentru ca acestia sa nu fie niciodata ispititi de g\u00e2ndul emigrarii. Singurul mijloc de a-ti pastra supusii este acela de a le acorda libertate deplina\u201c. Imparatul va aboli iobagia in 1781-85. Sa ne aducem aminte ca Horea s-a dus la Viena cu credinta ca imparatul este cel care trebuie sa acorde rom\u00e2nilor drepturile pe care le reclamau. Sa vedem in continuare comentariile lui Blaga: \u201eIn a doua scriere Brissot se ocupa mai de aproape de rascoala lui Horea si de sentinta care a dus la decapitarea acestuia. Toti cei ce au scris despre rascoala valahilor par a se fi conjurat impotriva acestui popor nefericit, scrie Brissot. Unii si-au facut chiar glume cu tragerea\u00a0 pe roata a \u201edemagogului\u201c Horea. In timp ce acesti oameni lipsiti de demnitate tam\u00e2iaza pe demagogul Washington (presedintele George Washington, 1732-1799, n.n.), pentru ca acesta a \u201ereusit\u201c, ei trimit la esafod pe celalalt aparator al poporului\u201c. Sintetiz\u00e2nd, ideile lui Brissot, extrase din comentariile lui Blaga, ar fi: nu din nestiinta s-a rasculat poporul valah ci, din contra, nestiinta a fost cauza rabdarii asupririlor; rascoala este rodul iluminarii, a capatarii constiintei de sine; poporul valah credea ca Dumnezeu insusi i-a impus aceasta soarta iar rezolvarea vointei divine vine prin puterea absoluta si iluminata a imparatului. Brissot: daca un popor stap\u00e2nit de at\u00e2tea prejudecati ajunge totusi sa se rascoale ca sa-si rupa lanturile, a trebuit, evident, sa aiba motivele cele mai legitime pentru asemenea actiune; dezideratele rasculatilor sunt indreptatite; abolirea claselor privilegiate, datoria generala de a plati impozite, exproprierea marilor latifundii si\u00a0 improprietarirea taranilor, conchide Blaga, sunt indicate de Brissot drept punctele esentiale ale programului lui Horea. \u201eIdeologul francez gaseste ca aceste postulate sunt o expresie a bunului-simt si intemeiate pe legile naturii\u201c. Acestea sunt idele care fram\u00e2ntau nu numai pe rom\u00e2nii din Transilvania. \u201eRascoala valahilor din Transilvania constituie pentru Brissot si un prilej bine venit de a schita in c\u00e2teva linii doctrina dreptului la revolta al poporului in general. Ideologul francez mobilizeaza in acest scop idei din Bouchanan, Languet, Althusius, argumente din Locke sau David Hume, din Hutchson, pentru a recurge apoi la Montesquieu si Rousseau.\u201c Putem, deci, fi recunoscatori lui Brissot pentru o astfel de interpretare si lui Blaga pentru ca ne-a oferit-o in studiul lui. Publicistul francez invita pe aceasta cale pe cei mai inaintati g\u00e2nditori ai epocii, oarecum ca martori si avocati, sa pledeze pentru dreptatea actiunii lui Horea. \u201eDat fiind ca Brissot insusi a jucat mai t\u00e2rziu un important rol in Revolutia franceza de la 1789, nu ne putem sustrage, scrie Blaga, impresiei ca unele idei din scrierile ce i le-a inspirat rascoala lui Horea au ajuns in Declaratia prin care Adunarea Nationala franceza (din timpul Revolutiei de la 1789, n.n.) proclama drepturile omului\u201c. (ibid.).
\nSa luam cu seninatate remarcile lui Blaga. Sa spunem, totusi, ca\u00a0 ideile legate de \u201edrepturile omului\u201c au circulat in Transilvania dupa Revolutia franceza si este posibil ca ele sa fi fost cunoscute \u2013 nu indraznesc sa spun mai mult \u2013 de reprezentantii Scolii ardelene \u2013 Clain, Sincai, Maior \u2013\u00a0 care au redactat \u201eSupplex Libellus Valachorum\u201c. Adrian Marino plaseaza momentul \u201econtributiei\u201c rom\u00e2nilor la Ion Budai-Deleanu in \u201ePrimii \u201eteoreticieni\u201c rom\u00e2ni ai drepturilor omului\u201c (Lumea, nr. 45 din 5 noiembrie1964).
\nA nu se vedea in ceea ce spun o obsesie protocronista.<\/p>\n

Prin aceasta perspectiva sa urmarim succint evolutiile din Transilvania in momentul aparitiei iluminismului. Pe Blaga il intereseaza ideologia rascoalei lui Horea in paralel cu evenimentul istoric. Ceva mai mult, el vede filozofia iluminista europeana ca un ferment al constituirii si consolidarii constiintei identitare, nationale. Iluminismul rom\u00e2nesc promovat de \u201eScoala ardeleana\u201c a gasit un teren fertil pentru idei politice nationale. Aceasta il preocupa pe Blaga, cel care scrisese deja \u201eApriorismul rom\u00e2nesc\u201c si \u201eSpatiul mioritic\u201c. Mediul in care s-a nascut miscarea iluminista in Transilvania este unul intelectual, cu incercari si reusite de organizare intelectuala si de creatie carturareasca: \u201eIn anul 1795 \u2013 Blaga se va naste exact peste un secol, in 1895 \u2013 o seama de intelectuali rom\u00e2ni din Transilvania s-au hotar\u00e2t sa alcatuiasca o \u201esocietate filosofeasca… Rostul acestei societati inchipuite dupa modelul unei \u201eAcademii\u201c trebuia sa fie, in primul r\u00e2nd, publicarea unui periodic sub titlul \u201eVestiri filosoficesti si moralicesti\u201c, planuit sa apara de doua ori pe saptam\u00e2na, pentru \u201einimile iubitoare de Muze filosofesti\u201c. Istoria asigura materie eseului at\u00e2t c\u00e2t sa mearga spre izvorul\u00a0 ideilor iluministe, ceea ce il interesa, de altfel. Blaga urmareste originea experientei, originea ideilor, originea creatiei. Ideile iluminismului european patrundeau greu intr-un pam\u00e2nt al disputelor religioase si al tentatiilor puterii dar patrundeau. \u201eInvatatii Scolii ardelene, indeosebi cei trei corifei: Samoil Clain, Gheorghe Sincai, Petru Maior, erau fram\u00e2ntati de cugetul foarte lucid ca trebuiau in rastimpul unei vieti sa ridice la inaltimea unui \u201eveac prealuminat\u201c un popor ramas cu secole in urma. Ei se simt chemati sa implineasca navalnic ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de ani. Ei aveau constiinta ca pun p\u00e2rghia ca sa inalte la nivelul de lumina al secolului un masiv de munti cufundat in tenebre. O intreaga lume a spiritului trebuia cladita, la repezeala, ca sa se rascumpere istoria pierduta. \u201eCartea\u201c si \u201einvatatura\u201c erau pentru ei mijloacele unui salt istoric, ce trebuia grabit si stimulat pe toate caile\u201c. Surpriza! Entuziasmul lui Blaga pentru meritele reprezentantilor \u201eScolii ardelene\u201c se topeste sub constatarea ca acestia nu au inteles rostul rascoalei lui Horea. Este al doilea, dupa Maiorescu, care nu ezita sa iasa din adoratia pentru Scoala ardeleana si recurge la raceala judecatii. Rezervele lui Titu Maiorescu, altele dec\u00e2t cele ale lui Blaga, se refereau la eroarea facuta de ardeleni, de dragul latinismului, de a accepta teza exterminarii dacilor. Pe Blaga il nemultumeste faptul ca liderii Scolii ardelene isi confectionasera ascendente nobiliare parasindu-si formal conditia sociala. Ii mai critica si pentru ca in \u201eSuplex…\u201c nu au cerut anularea privilegiilor feudale ci doar egalitatea in drepturi cu natiunile privilegiate din Transilvania. Filozoful este revoltat: \u201eSi iata-i pe invatatii Scolii ardelene, uneori, in anumite situatii, url\u00e2nd ca lupii. Spuneau ca pentru rascoala taraneasca, de pronuntat accent social, a lui Horea, ei n-au avut nici un cuv\u00e2nt de intelegere, dar suficiente cuvinte de condamnare. In orice caz ei tineau sa se desolidarizeze de o miscare, prin care cei mai impilati dintre fratii lor cautau sa-si faca singuri dreptate si a caror aparare, singura de altfel, o luau doar unii protagonisti de mai t\u00e2rziu ai \u201erevolutiei\u201c, tocmai din Franta\u201c
\nSi astfel ne reintoarcem la cele doua scrieri ale lui Jean Pierre Brissot, din 1784-1785. Chiar daca nu si-a propus o intreprindere filozofica, Blaga nu a privit \u201econstructia\u201c Scolii ardelene intr-un determinism strict istoric. Reprezentantii acestei scoli erau, in buna masura, oameni politici, se luptau cu autoritatile asa cum se luptau cu greutatile de a scrie si de a publica. Formarea unei idei politice poate sa se realizeze cu anumita spontaneitate, dar crearea unui om politic este o intreprindere mai complicata sustine Blaga in \u201eFiinta istorica\u201c.
\nAsa cum am spus, \u201eG\u00e2ndirea critica in Transilvania in secolul al XVIII-lea\u201c este o lucrare speciala in creatia lui Blaga care se vede in situatia de a cerceta fondul civilizatiei autohtone prim prisma istoriei ideilor. D. Panaitescu-Perpessicius il aseamana in aceasta privinta cu Vasile P\u00e2rvan. In poezie, Blaga este pe urmele miturilor indepartate, de dincolo de fondul latin asezat\u00a0 in cultura noastra prin cucerirea romana. Eseul la care m-am oprit intra in marea si originala lui opera cu un interes special pe problema nationala. Ceea ce este de un real folos. El scoate problematica \u201eScolii ardelene\u201c din incidenta mitului sau a misterului, at\u00e2t de frecvente in \u201eTrilogia cunoasterii\u201c,\u00a0 \u201eTrilogia culturii\u201c\u00a0 si \u201eTrilogia valorilor\u201c, opera care aduce in cultura rom\u00e2neasca un sistem filozofic original. Accept\u00e2nd stoic conditiile si motivul scrierii eseului despre g\u00e2ndirea rom\u00e2neasca, Blaga nu renunta la preocuparile firesti de creatie si continua sa traiasca in sfera ideilor. \u201eIntre 15-31 martie 1950, redacteaza 50 de fise, citeste 200 pagini din Logica lui Samuil Micu, 200 pagini din revista maghiara Sz\u00e0zadak (1941) etc. Isi redacteaza referatele de activitate disciplinat si silitor. Spre a fi \u201ela zi\u201c cu ratia de fise, in acesti ani sotia sa (dupa propria-i marturisire facuta noua in 1967) conspecteaza si fiseaza parte din materiale pentru ca Blaga sa c\u00e2stige timp pentru filozofia sa si mai cu seama pentru poezie\u201c (Mircea Vaida \u201ePe urmele lui Lucian Blaga\u201c).
\nDocumentarea il ajuta sa plaseze faptele in spatiu si timp: \u201eLocuiau aici impreuna, pe acelasi teritoriu, populatii diverse, ce se deosebeau unele de celelalte sub at\u00e2tea din aspectele vietii lor. Populatia cea mai numeroasa, constituind majoritatea fata de toate celelalte impreuna, era cea rom\u00e2neasca. Pun\u00e2ndu-si problema convertirii la catolicism, ca mijloc de consolidare a puterii lor, Habsburgii aveau sa-si gradeze prozelitismul, tin\u00e2nd seama de infatisarea si pozitia fiecaruia dintre neamurile supuse in ansamblul intereselor de dominatie ale casei imperiale. Sasii luterani formau acum un bloc de neclintit uluitor de constient c\u00e2nd era vorba sa-si apere interesele. Anevoie se vor lasa ei induplecati sa se intoarca la catolicism. Va gasi oare catolicismul mai multe sanse pentru desfasurarea prozelitismului sau printre unguri si secui?\u201c. Maghiarii, secuii si sasii constituiau in vremea aceea in Transilvania \u201enatiunile politice\u201c adica cele care exercitau puterea politica prin intermediul nobilimii si se bucurau de libertati si de drepturi. Cele trei etnii nu erau interesate in consolidarea casei austriece ci a propriei puteri. Pentru revigorarea catolicismului in Transilvania, Vienei nu-i mai ram\u00e2nea dec\u00e2t speranta in atragerea rom\u00e2nilor. Putea sa reuseasca daca le sustinea drepturile, macar in parte sau macar formal dar pentru aceasta era nevoie de o unire pe linia bisericii. Si s-a facut. O unire construita pe compromis si, de aceea, incompleta si neconvingatoare: \u201eCaptarea clerului si a poporului in favoarea unirii nu s-a ridicat niciodata p\u00e2na la mijlocul convingerii prin dispute dogmatice; ea si-a facut p\u00e2rtie, scrie Lucian Blaga, in primul r\u00e2nd prin fluturarea unor fagaduinte menite sa excite apetiturile politice, economice, sociale ale preotimii, ale mirenilor si asa intr-o doara ale iobagimii. Un tratament egal cu al catolicilor, si aceasta potrivit rangului, pe care credinciosii il ocupa in ierarhia sociala a timpului, era mirajul pus in fata rom\u00e2nilor uniti. Dar de la fagaduinte p\u00e2na la efectiva lor realizare era o distanta, ce niciodata nu avea sa fie parcursa de politica habsburgica si de politica colaboratorilor ei locali, c\u00e2nd mai concesivi, c\u00e2nd mai recalcitranti, din Transilvania\u201c.
\nFondul \u201econstructiei\u201c noi in Transilvania \u2013 biserica unita cu Roma \u2013 , urmarita de Viena\u00a0 in scop politic,\u00a0 l-a asigurat atragerea unora dintre ortodocsii rom\u00e2ni la catolicism. Biserica ortodoxa va resimti manevra ca o lovitura; o alta\u00a0 analiza conduce la ideea ca unirea a oferit posibilitatea consolidarii constiintei latinitatii rom\u00e2nilor si unitatii lor in cele trei provincii. Pe aceste directii isi vor dezvolta opera corifeii \u201eScolii ardelene\u201c. Citatele si ideile sintetizate din G\u00e2ndirea rom\u00e2neasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea trebuie puse in corelare cu conceptul lui Blaga privind \u201eomul ca fiinta istorica\u201c. Pe filozof il intereseaza \u201eevenimentul\u201c mai putin dec\u00e2t \u201ereactia\u201c la eveniment pentru ca: \u201eomul exista in orizontul misterului si in vederea relevarii. Rezultatele acestui mod existential sunt creatiile, plasmuirile revelatorii ale culturii. Orice creatie de cultura, de la o poezie la o idee metafizica, de la un g\u00e2nd etic la un mit religios, este in sine o mica lume, un univers\u201c. (\u201eFiinta istorica\u201c, Opere filozofice Ed. Minerva, 1988).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lucian Blaga intra in cultura rom\u00e2neasca, asa cum singur a marturisit, cu \u201eo viziune metafizica despre totalitatea existentei\u201c (\u201eSchita unei autoprezentari filosofice\u201c \u20131938). Ideile metafizice sunt concentrate in si in jurul unui \u201ecentru\u201c de dincolo de granitele lumii. A unui Dumnezeu adica: \u201eNu putem vorbi despre o geneza a lumii, fara\u00a0 de a admite existenta… Cite\u0219te mai mult »Lucian Blaga. Omul ca fiinta istorica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2315,2317,915,2316,2314],"class_list":["post-2877","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-centru-metafizic","tag-generatorul","tag-lucian-blaga","tag-marele-anonim","tag-omul-ca-fiinta-istorica"],"views":10561,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2877","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2877"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2877\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2877"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2877"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2877"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}