{"id":2869,"date":"2010-05-27T07:05:21","date_gmt":"2010-05-27T05:05:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2869"},"modified":"2010-05-27T07:07:52","modified_gmt":"2010-05-27T05:07:52","slug":"cu-talent-si-sinceritate-despre-america","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-talent-si-sinceritate-despre-america\/","title":{"rendered":"Cu talent si sinceritate, despre America"},"content":{"rendered":"


\nIn pregatirea unui nou volum consacrat literaturii subiective, deci si jurnalelor, am revazut o serie de insemnari si comentarii pe care le-am facut la lectura multor scrieri de acest gen, unul bine reprezentat la noi, cel putin cantitativ, in perioada postdecembrista.<\/strong><\/em>
\nCartea asupra careia revin acum e un fel de jurnal despre America, scris la cald. Autorul este unul dintre prozatorii (inca tineri) importanti ai generatiei lui, dar si un jurnalist care, asa cum ar spune Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, are glanda ziaristicii. Pe scurt, este vorba de Radu Pavel Gheo si de volumul sau, cu un titlu lung, acrosant, melodios ca un distih si poate, dupa gustul unora, cam frivol: \u201eAdio, adio, patria mea, cu i din i, cu a din a\u201c, aparut la Editura Polirom, in anul in care autorul, care mai publicase p\u00e2na atunci doua carti \u2013 una de proza (\u201eValea Cerului senin\u201c) si alta de teorie si critica literara (\u201eDespre science fiction\u201c) -, devenea membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia. Cu \u00e2 din a.
\nL-am cunoscut cu mai multi ani in urma in redactia culturala a\u00a0 postului de radio Iasi, unde avea o colaborare permanenta si substantiala ca realizator de emisiuni literare. Intr-o zi a anului 2001, mi-a spus ca pleaca in America. Imi amintesc ca l-am intrebat, glumind si nu prea, in care America? Asta pentru ca toti \u2013 politicieni, oameni de r\u00e2nd, dar si noi, uvrierii cu pixul sau cu mouse-ul, truditorii cuv\u00e2ntului, rom\u00e2ni sau europeni de alte natii, facem cel putin o greseala de geografie ori, ma rog, de toponimie. Reducem, din comoditate, din inertie, uneori din ignoranta, America la S.U.A. Or, America (Americile, de fapt) e, veti fi de acord, mult mai diversa, mai vasta si, foarte important, mult mai veche, mai profunda dec\u00e2t U.S.A. Pentru mine, de pilda, ea este, in primul r\u00e2nd, America Latina, continentul fabulos, paradisiac, descoperit de Cristofor Columb, odata cu debarcarea sa in Antile, in octombrie 1492. (M\u00e1rquez sustine ca atunci s-a produs, de fapt, nu o descoperire, ci o… acoperire a Americii). Oricum, at\u00e2t aventura inaugurala a lui Columb, c\u00e2t si ceea ce a urmat au ramas neegalate p\u00e2na astazi, in proportiile si magia lor, nici chiar de calatoria si descinderea pe Luna, daca acestea se vor fi produs cu adevarat!
\nFericiti c\u00e2stigatori la \u201eloteria vizelor\u201c, Radu Pavel Gheo si sotia sa Alina au zburat peste Ocean, devenind rezidenti americani si prest\u00e2nd acolo diverse munci, alaturi de cetateni (sau unii pe cale de a se impam\u00e2nteni in \u201etara fagaduintei si a tuturor posibilitatilor\u201c) de diverse etnii \u2013 chinezi, rusi, polonezi, unguri, ucrainieni, mexicani etc.: lucrator intr-o librarie, v\u00e2nzator intr-un fast-food, interpret pentru rom\u00e2nii necunoscatori ai limbii engleze s.a. Munci aproape umile, s-ar putea spune av\u00e2nd in vedere mentalitatea noastra si gradul de instructie al tinerilor soti veniti tocmai din Rom\u00e2nia. Dar in U.S.A. nu exista munci umile, ci numai munci utile. Si grele, solicitante, de dimineata p\u00e2na seara. T\u00e2narul nostru confrate imi reconfirma, in aceasta carte-marturie, ca acolo cultul muncii atinge zonele alienarii. Mai ales in unele zone, precum cea in care a stat familia Gheo \u2013 Seattle \u2013 unde, colac peste pupaza \u2013 chiar si in putinul timp liber care iti mai ramine nu prea ai ce face. \u201eUn salariu de v\u00e2nzator abia acopera chiria pentru o garsoniera de genul celor de la Corabia Nebunilor din Iasi\u201c- noteaza Radu Gheo si, in directa legatura cu asta, marturiseste: \u201e… abia aici am simtit pe pielea mea \u201esarbatoarea muncii\u201c. Nu exista s\u00e2mbete si duminici dec\u00e2t (uneori) pentru cei ce muncesc in birouri. Spre deosebire de Europa, unde multe magazine se inchid in weekend, aici totul e deschis mai ales s\u00e2mbata si duminica, p\u00e2na la cele mai t\u00e2rzii ore\u201c, inc\u00e2t \u201epierzi sirul zilelor si nu mai deosebesti ziua de odihna de cea lucratoare\u201c.
\nExperienta americana l-a marcat, am impresia, at\u00e2t c\u00e2t trebuie pe un t\u00e2nar intelectual demn, pe deasupra scriitor veritabil si ziarist talentat. Ma asteptam, cunosc\u00e2nd oarecum psihologia celor din generatia lui, dintr-o Rom\u00e2nie \u201ein genunchi\u201c si aflata intr-o interminabila tranzitie, sa citesc fie un reportaj cu accente si inflexiuni de oratoriu eroic, fie un eseu (cine nu scrie astazi eseu?!) partizan, dintre cele cu care ne-au obisnuit cohortele de bursieri si analisti. Rom\u00e2nia e plina de analisti, in cautare disperata de obiect al muncii (in lumina?!) \u201ecorectitudinii politice\u201c, acest surogat ideologic, corespondent si inlocuitor al \u201einternationalismului proletar\u201c, dintr-o alta perspectiva. Nimic din toate acestea, asa cum observa Liviu Antonesei in prefata cartii \u2013 \u201eNu despre propaganda, pro ori antiamericana, este vorba aici, ci pur si simplu despre intelegere. Cine are urechi de auzit, acela va auzi!\u201c.
\nAvem, asadar, o imagine realista a vietii americane, o imagine nu at\u00e2t de luminoasa si de tonifianta pe c\u00e2t isi inchipuie cei ce au cunoscut-o doar din filme si din literatura de proasta calitate, comerciala. Exista acolo si destula tristete, multe nedreptati, ignoranta, drame, iluzionism, egoism c\u00e2t incape, frica si chiar frica de frica, nesiguranta, saracie, ca peste tot unde se nasc, traiesc, muncesc, iubesc, sufera si mor oameni. Una dintre marile probleme, daca am inteles bine, o constituie, dincolo de aparentele si gesticulatia ce pot insela, criza de identitate. Americanul din USA este, in masura in care este (Radu Pavel Gheo constata ca si in aceasta privinta sunt deosebiri importante de la zona la zona, de la stat la stat), \u201ecorect politic\u201c. Iar asta si pentru a-si confirma sie insusi americanitatea. Nostalgia radacinilor adeseori intra fatalmente in contradictie, poate chiar in conflict, cu dorinta de rupere totala cu trecutul, mai indepartat sau mai apropiat, dar petrecut, desigur, geografic, moral, psiho-cultural in alta parte. De pilda, in Est. Reiese din cartea la care ma refer ca esticii si parca mai ales rom\u00e2nii sunt ridicoli campioni ai \u201eruperilor\u201c cu tara si cu limba de origine.
\n\u201eReactia lor de respingere fata de propriul trecut \u2013 observa Radu Pavel Gheo -, simultana incercarii de reconstructie biografica, este cu at\u00e2t mai penibila cu c\u00e2t distoneaza cu atitudinea generala in Statele Unite. Americanii sunt inc\u00e2ntati de varietatea de natii si rase pe care o contine America. Le confirma, poate, ideea ca traiesc in cea mai buna dintre lumi, altfel de ce s-ar indrepta at\u00e2tia spre ea? Nu stiu. Cert e ca aproape fiecare american care afla ca esti din Rom\u00e2nia (Rusia, Franta etc.) isi scotoceste prin minte, doar-doar o scoate de-acolo un cuv\u00e2nt rom\u00e2nesc (rusesc, frantuzesc…). Adesea reusesc. E felul lor de a-si reafirma americanitatea (care presupune neaparat deschiderea spre alte culturi) si, in acelasi timp, de a recunoaste legitimitatea culturii din care vii, ca emigrant. Cu alte cuvinte, un gest de politete devenit cliseu\u201c.
\nSi cu toate acestea, exista rom\u00e2ni care \u201erefuza brusc sa mai vorbeasca rom\u00e2neste sau incep, chipurile, sa uite, ca si cum memoria lor ar fi un palimpsest in care textul rom\u00e2nesc se mai vede vag, sub gramada de vorbe englezo-americane\u201c. Autorul evoca situatii si cazuri concrete, cunoscute asa-zicind \u201epe viu\u201c. Iata unul: \u201eO cunostinta relativ apropiata s-a casatorit anul trecut cu un rom\u00e2n american care \u2013 ca sa vedeti c\u00e2t de mica e lumea \u2013 locuieste la doua roti de masina de noi. T\u00e2nara, altfel de treaba si draguta, ne-a abordat din primele saptam\u00e2ni cu \u201eHey guys…\u201c. Discursul ii e deja impanat cu vorbe alese, cum ar fi you know, that stuff, it’s like…, iar convorbirile telefonice le incheie inevitabil cu \u201eOK, inchid acum, talk to you\u00a0 later\u201c, adica pe limba noastra de opincari, \u201emai vorbim noi\u201c. Ceea ce mi s-a parut mai socant si, drept sa spun, jalnic e insa accentul. Nu cel englezesc, care e destul de bun. E vorba de accentul limbii rom\u00e2ne, deformat de gurita dragalasa a unei americance in devenire rapida\u201c.
\nJalnica mi se pare a fi insasi aceasta categorie \u2013 destul de numeroasa dupa c\u00e2te imi dau seama citind\u00a0 \u201eAdio, adio, patria mea, cu i din i, cu \u00e2 din a\u201c \u2013 a \u201erefuznicilor limbii rom\u00e2ne\u201c (cum ii numeste autorul) de la Curtea Unchiului Sam.
\n(Va urma)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In pregatirea unui nou volum consacrat literaturii subiective, deci si jurnalelor, am revazut o serie de insemnari si comentarii pe care le-am facut la lectura multor scrieri de acest gen, unul bine reprezentat la noi, cel putin cantitativ, in perioada postdecembrista. Cartea asupra careia revin acum e un fel de jurnal despre America, scris la… Cite\u0219te mai mult »Cu talent si sinceritate, despre America<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2304,2305,2308,2307,2301,2306,2302,2303],"class_list":{"0":"post-2869","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","5":"hentry","6":"category-cultura-literara","7":"tag-adio","9":"tag-cu-a-din-a","10":"tag-cu-i-din-i","11":"tag-jurnal-despre-america","12":"tag-patria-mea","13":"tag-prozatori-tineri","14":"tag-radu-pavel-gheo"},"views":2092,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}