{"id":2857,"date":"2010-05-27T06:55:59","date_gmt":"2010-05-27T04:55:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2857"},"modified":"2010-05-27T06:57:54","modified_gmt":"2010-05-27T04:57:54","slug":"iteratii-poezia-ca-insemn-victimar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iteratii-poezia-ca-insemn-victimar\/","title":{"rendered":"Iteratii. Poezia ca insemn victimar"},"content":{"rendered":"

Gabriela Ivascu, Apocalipse, please,<\/em> Editura Vinea, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Premiul Eminescu pentru debut in poezie nu inseamna doar a intra cu dreptul in literatura (pentru cei direct implicati), ci si certificarea valorii ori macar a originalitatii cartilor premiate sau nominalizate. Asa ca, inainte de orice alta referinta a unui volum de poezie, atingerea miraculoasa a baghetei Eminescu, premiere sau nominalizare, creeaza asteptari de cele mai multe ori, poate, disproportionate. Mai cu seama fiindca, de obicei, un autor dintre cei nominalizati se desprinde net de plutonul celorlalti patru, asa ca nu e mare probabilistica sa mizezi corect pe cel care-si va adjudeca premiul. Asa s-a int\u00e2mplat cel putin in ultimii doi ani: Svetlana C\u00e2rstean ori Stoian G. Bogdan erau demult dati ca big winners, in vreme ce masa de manevra a \u201enominalizatilor\u201c se anonimiza progresiv. Si, daca e sa ne referim doar la festivitatea din urma, sunt prea putini aceia pentru care conteaza nume ca cel al Gabrielei Ivascu, al Gabrielei M\u00e2ncu sau al lui Marius Conkan si titluri ca \u201eApocalipse, please\u201c, \u201eNumar scame\u201c sau \u201eSoporia\u201c. Noaptea uitarii asupra lor si o mie de motive pentru care Stoian G. Bogdan, pragmatic si targetat, sa fi c\u00e2stigat premiul.<\/strong><\/em>
\nDe pilda, \u201eApocalipse, please\u201c al Gabrielei Ivascu (Vinea, 2009) este un volum pantagruelic: ingurgitezi cu pofta primele 20-30 de pagini, dupa care, p\u00e2na la final, te zv\u00e2rcolesti de indigestie. Avalansa descriptiva, pletora imagistica, imperativ al exhaustivitatii, carora le gasesti, p\u00e2na la urma, o justificare in impulsul de a da, ca debutant, un volum \u201esolid\u201c, \u201eputernic\u201c. Dar e stiut, chipurile, ca de-abia pietricica azv\u00e2rlita din prastia rudimentara a lui David rapune Goliatul criticii.
\nE migala si e topografie in \u201eApocalipsa\u201c Gabrielei Ivascu, si multa mobila, si multa durere. Desi structurat pe sapte cicluri, stufoase si autosuficiente ca cele sapte minuni ale lumii, volumul nu propune sapte ipostaze distincte si coerente ale aceluiasi univers poetic, ci un monolit anxios, fatidic si redundant, un lung poem identic, incordat si pur demonstrativ. Astfel, toate segmentele acestei poezii se amprenteaza de auspiciile lui \u201ehiper-\u201c, \u201emulti-\u201c si ale lui \u201eetc.\u201c, peste tot perspectivare, ge(r)minare, ramificare, persuasiune. Numai ca efectul e contrar: satietate.
\nT\u00e2nara scriitoare isi deschide volumul cu un motto din optzecistul Cosovei, \u201eviata a devenit un sictir de cuvinte\u201c, care mai degraba ar chema dupa el repulsia verbiajului. Dar patima e prea puternica si oasele prea fragile ca sa nu se fr\u00e2nga. \u201eNote pentru un jurnal de calatorie\u201c, \u201eAmintiri din orasul interzis\u201c, \u201eOamenii cu viscere de aur\u201c, \u201eDin jurnalul unui calau\u201c, \u201eDin jurnalul unei victime\u201c, \u201eFragmente dintr-o existenta paralela\u201c, \u201eK-hole\u201c (p\u00e2na si titlurile sunt ample si turgescente!) marcheaza c\u00e2teva puncte de pe o spirala str\u00e2nsa, care are pretentia de reconstructie a unei realitati cu desav\u00e2rsire apocaliptice. Aerul milenarist si agonic nu este insa construit printr-o excavare subtila a elementelor realului ori printr-o dublare expresionista a unei angoase individuale, ci printr-o acumulare, uneori fara discernam\u00e2nt, de atrocitati. Insusi limbajul este, preponderent, extras din aceeasi arie semantica, s\u00e2nge-putreziciune-moarte, si fara nicio slabire a acestor chingi. Iata un poem in care sunt ingramadite toate poncifele douamiismului: \u201efete aplatizate, priviri ce hacuiesc. femei cu priviri\/ p\u00e2cloase, batr\u00e2ni cu ochi inveliti cu pojghita mortii.\/ peste tot oameni cu gurile pline de viermi si fiecare\/ cuv\u00e2nt e o cloaca.\u201c (p. 21). Irespirabil, textul nu e un hiat, o nota falsa, ci un refren: \u201eavem nevoie de mai multe camere de tortura\/ de mai multi st\u00e2lpi ai infamiei\/ de mai multe laboratoare in care sa se conceapa\/ si testeze mai multe orori si abuzuri\/\/ avem nevoie de noi instrumente ale terorii\/ zilnic trebuie sa fie pus cineva la st\u00e2lpul infamiei\/ in fiecare saptam\u00e2na trebuie facuta o executie in\/ piata publica\/ trebuie sa facem noaptea carnavaluri si procesiuni\/ cu torte umane\/\/ arta terorii trebuie dezvoltata si rafinata\/ dar avem nevoie de o arta a supunerii\/ a autoflagelarii si a complexelor de culpabilitate\u201c (p. 40). De aceea, mai ortodoxa dec\u00e2t orice alta poetica douamiista, cea a Gabrielei Ivascu lupta cu arme deja tocite si cu o retorica demult inflationista. Dezabuzare, secatuire, schelete urbane, desertificare interioara, morbidete, resemnare, da, toteme ale ultimei generatii de poeti, dar transplantate fara un timbru personal si autentic. In acesti termeni, textele debutantei de la Vinea nu sunt altceva dec\u00e2t reiterari ale unor achizitii anterioare, fara redimensionare si fara re-scriere. Dincolo de coeficientul acesta de inautenticitate, de gesticulatie mimata, tardiv adoptata, \u201econdusa\u201c si tezista, perceptia realului este, pe alocuri, acuta, diamante care risca sa fie acoperite de lestul imagistic si de cuvintele care se cheama aiuritor unele pe celelalte: \u201ein jur e un aer plin de insulte de grosolanii si de imbr\u00e2nceli\/ sunt strazi pline de conserve goale de cioburi\/ si vitrine cu cadavre ghiftuite\/ sunt canale urduroase din care iese alb grasun\/ v\u00e2rstat cu inele roz viermele lui Poe\/ sunt corpuri al caror schelet nu e bine acoperit de carne\/ a caror carne nu e bine acoperita de piele\/ sunt ascutite trufii si vinovatii dizolvante\/ si ochi ingustati si priviri piezise\/ c\u00e2ntarind masur\u00e2nd si trans\u00e2nd\/ sunt femei cu labiile legate cu s\u00e2rma\/ si copii cu bratele ca niste funii retezate\/ sunt beciuri pline de carnuri sf\u00e2rtecate\/ palpit\u00e2nd sub degetele mortii\/ (…) uneori nu pot privi omenirea dec\u00e2t ca o pe o mare industrie a carnii\/ o industrie de procesare a rupturilor pustulelor si ranilor cu puroi\/ in care inoata larve\u201c (p. 42-43). Imaginile laitmotiv, se remarca lesne, risca sa se cliseizeze, sa se desemantizeze si, finalmente, sa aiba soarta pasajelor descriptive din lecturile obligatorii \u2013 cele pe care nu le citeste nimeni.
\nGabriela Ivascu practica o poezie a notatiei, picturala si halucinanta. E totusi o lirica obiectiva, receptiva, pasiva, cumulativa, o poezie a cuv\u00e2ntului si a imaginii si deloc una a sentimentului, a sugestiei, a empatiei cu cititorul. De aceea, din acest punct, mai important pare sa fie parcursul viitor al tinerei scriitoare, care, in masura in care-si poate depasi ori gestiona propensiunile de moment, pare capabila totusi sa scrie poezie autentica. Fiindca tensiunea poetica, at\u00e2ta c\u00e2ta este, va trebui sa-si gaseasca, in final, o modalitate de a se transfera cititorului, eliber\u00e2ndu-se matur dintre imaginile parazitare si pleonastice ori din zbaterea histericoida. Un astfel de poem \u2013 desi nici el ocolit de derapajele care au consacrat lectura volumului \u2013 pare sa fie cel din final: \u201enu se int\u00e2mpla nicio minune\/ veselii trucate, masti sentimentale\/ mortaciuni de cuvinte indelung siluite\/\/ asteptarea iti toarna bitum in vene\/ pasari de metal vin sa-ti bea apa privirii\/ sa-ti smulga radacina vazului\/\/ si intunericul ca un sir de furnici iesind din vulva zilei\/\/ un urlet se depune pe pereti\/\/ si acest vers \u2013 o incizie in carnea realului\/ prin care vei scoate un mat de inger\u201c (p. 79), poem care, ceva mai aerisit dec\u00e2t cele anterioare, lasa sa se intrevada posibilitatea unor insule de poezie adevarata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriela Ivascu, Apocalipse, please, Editura Vinea, 2009 Premiul Eminescu pentru debut in poezie nu inseamna doar a intra cu dreptul in literatura (pentru cei direct implicati), ci si certificarea valorii ori macar a originalitatii cartilor premiate sau nominalizate. Asa ca, inainte de orice alta referinta a unui volum de poezie, atingerea miraculoasa a baghetei Eminescu,… Cite\u0219te mai mult »Iteratii. Poezia ca insemn victimar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2287,2286,2288,2289,2290,1784],"class_list":["post-2857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apocalipse","tag-gabriela-ivascu","tag-please","tag-premiul-pentru-debut-in-poezie","tag-scriitoare","tag-scriitori-debutanti"],"views":2948,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}