{"id":2853,"date":"2010-05-27T06:52:47","date_gmt":"2010-05-27T04:52:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2853"},"modified":"2010-05-27T06:54:18","modified_gmt":"2010-05-27T04:54:18","slug":"nicolae-balota-de-la-persoana-a-treia-la-persoana-intai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicolae-balota-de-la-persoana-a-treia-la-persoana-intai\/","title":{"rendered":"Nicolae Balota de la persoana a treia la persoana int\u00e2i"},"content":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane<\/strong><\/p>\n

Paginile memorialistice ale lui Nicolae Balota imbogatesc literatura rom\u00e2na contemporana. Nu numai cu informatii privind trecutul apropiat, ci si cu o remarcabila si (sa fim sinceri) nesperata valoare literara. Criticul si istoricul literar cunoscut, inainte de 1989, exclusiv ca un spirit academic, s-a dovedit a fi, dupa desfiintarea cenzurii, si un exceptional autor de proza non-fiction..<\/strong><\/em>
\n*
\nNicolae Balota s-a nascut la 26 ianuarie 1925 la Cluj, ca fiu al avocatului Gheorghe Balota si al sotiei acestuia, Adelina Balota (inainte de casatorie, Dragoman). Elev al Liceului \u201eGeorge Baritiu\u201c, se muta, in 1940, in urma trecerii regiunii sub jurisdictie maghiara, impreuna cu intreaga familie la Blaj, unde devine elev al Liceului \u201eSf\u00e2ntul Vasile cel Mare\u201c. Ultimele clase le urmeaza la Liceul \u201eGheorghe Lazar\u201c din Sibiu, oras in care se inscrie dupa absolvire, in 1943, la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Cluj, refugiata temporar la Sibiu. Aici are sansa de-a audia cursurile unor profesori de elita, ca Lucian Blaga, D.D. Rosca si Liviu Rusu si de a se integra in Cercul Literar, alaturi de tineri cu aspiratii literare, dintre care multi vor ram\u00e2ne in istoria literaturii: I.Negoitescu, Stefan Aug. Doinas, Radu Stanca, I. D. Sirbu, Cornel Regman, Radu Enescu s.a. Dupa terminarea razboiului, in perioada 1945-1947, continua studiile universitare la Cluj (lu\u00e2ndu-si licenta in filosofia culturii, psihologie, limba si literatura franceza). Intre 1946-1948 functioneaza ca preparator si, in continuare, asistent la Institutul de Psihologie al Universitatii din Cluj. In 1948 este arestat \u201epentru detinere si rasp\u00e2ndire de material subversiv\u201c, condamnat la inchisoare si eliberat in 1949. Lucreaza, apoi, in calitate de cercetator la Institutul de Lingvistica din Cluj, dar in 1955 este din nou arestat, anchetat vreme de noua luni si condamnat pentru \u201einalta tradare\u201c la sapte ani de inchisoare (\u201einalta tradare\u201c const\u00e2nd in redactarea, impreuna cu fratii Boila, a unui manifest-memorandum, adresat strainatatii, privind situatia din Rom\u00e2nia, aflata sub ocupatie sovietica). Supravietuieste regimului de exterminare rezervat detinutilor politici, trec\u00e2nd prin inchisori cu reputatie sumbra: Malmaison, Jilava, Fagaras, Gherla, Pitesti, Dej si ispaseste in continuare doi ani de \u201edomiciliu obligatoriu\u201c la Latesti, in Baragan.
\nEliberat in 1964, incepe sa recupereze timpul pierdut si sa se integreze in viata culturala a momentului, public\u00e2nd articole de critica literara si eseuri in Familia din Oradea (din redactia careia face parte intre 1965-1970), Contemporanul, Gazeta literara, Steaua, Luceafarul, Secolul 20, Rom\u00e2nia literara. Debuteaza editorial in 1969, cu volumul Euphorion. Timp de doi ani (1969-1971) este suplinitor al lui Sorin Alexandrescu la catedra de literatura universala si comparata a Universitatii din Bucuresti, iar din 1971 devine cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c. In perioada 1979-1981 functioneaza ca visiting professor la S\u00fcdosteuropagesellschaft din M\u00fcnchen, iar din 1981 (c\u00e2nd se stabileste definitiv in Franta) ca profesor la Universitatea \u201eFran\u00e7ois Rabelais\u201c din Tours, ca si la Universitatea din Le Mans. Tine conferinte la numeroase alte universitati europene, in limbi de larga circulatie (inclusiv dupa pensionarea sa, din 1990). Colaboreaza la postul de radio \u201eEuropa Libera\u201c. Dupa caderea dictaturii comuniste, vine frecvent in Rom\u00e2nia, insotit de sotia sa, prozatoarea Bianca Balota (1936-2005). Preda cursuri de literatura universala si comparata la Cluj, participa la int\u00e2lniri cu publicul in alte centre culturale ale tarii, publica noi volume si le reediteaza pe cele dinainte de 1989, este premiat si omagiat (dar nu pe masura uriaselor sale merite de carturar umanist). Isi stabilieste domiciliul la Nisa, dar are o locuinta si la Bucuresti. In 1998 face o o surpriza iubitorilor scrisului sau, tiparind o impresionanta (inclusiv prin talent literar), opera memorialistica, Caietul albastru, de o mie de pagini.
\n*
\nIn noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956, Nicolae Balota \u2013 pe atunci in v\u00e2rsta de treizeci si unu de ani \u2013 este arestat in trenul care il duce de la Cluj la Bucuresti. Evalu\u00e2nd rapid situatia, arestatul ia cu el numai valiza si paltonul si lasa in plasa de bagaje servieta in care se afla jurnalul sau intim (\u201ecaietul albastru\u201c), plin de diatribe la adresa comunismului. Acest jurnal \u2013 un caiet voluminos, legat in p\u00e2nza albastra \u2013 reintra in posesia autorului dupa multe peripetii, in 1964, c\u00e2nd Nicolae Balota termina de ispasit sapte ani de temnita si doi ani de domiciliu fortat.
\n(Am aflat recent cine anume a contribuit la salvarea \u201ecaietului albastru\u201c, abandonat de Nicolae Balota, in momentul arestarii sale, in tren. Este vorba de Gavril Musca, numit de cei apropiati Boby, actualul sot al doamnei Mona Musca. Gavril Musca, var al sotiei poetului Radu Stanca, Dorina Stanca \u2013 mama lui si mama ei erau surori \u2013 facea parte din grupul de prieteni Radu Stanca, Stefan Aug. Doinas, I. Negoitescu, Nicolae Balota. Intruc\u00e2t va deveni inginer chimist, si inca unul pasionat de profesia sa, cu realizari remarcabile in domeniu, va iesi din raza de atentie a istoricilor literari. El calatorea in acelasi compartiment de tren cu Nicolae Balota in noaptea de 2-3 ianuarie 1956, c\u00e2nd au navalit in tren securistii, undeva, in zona C\u00e2mpinei, iar Nicolae Balota i-a facut un semn discret, las\u00e2ndu-i in grija servieta. Gavril Musca se afla intr-o situatie incomoda, intruc\u00e2t ceilalti calatori din compartiment stiau cui apartinea servieta si erau cu ochii pe ea. In aceasta situatie, a gasit solutia cea mai buna: le-a explicat tovarasilor de drum ca va preda bagajul la biroul de \u201eobiecte pierdute\u201c in Gara de Nord, ceea ce a si facut, insotit de ei. Apoi, a anuntat-o pe mama lui Nicolae Balota si ea a ridicat servieta de acolo,\u00a0 fara sa trezeasca vreo suspiciune.)
\nAlt moment de suspense se creeaza in anii ’80, c\u00e2nd stap\u00e2nul \u201ecaietului albastru\u201c se expatriaza. Dupa 1989, revenind in tara, el nu mai spera sa-si regaseasca jurnalul. Si totusi il regaseste. Entuziasmat, il reciteste atent si il adnoteaza, povestind ce s-a mai int\u00e2mplat intre timp cu personajele evocate si explic\u00e2nd cum a evoluat el insusi. Rezulta o originala opera memorialistica si eseistica, de aproximativ o mie de pagini.
\nPaginile de jurnal propriu-zis se refera la perioada 29 octombrie 1954 \u2013 1 ianuarie 1956. Persecutat din cauza convingerilor sale politice (in 1948, la scurta vreme dupa absolvirea Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Cluj, fusese chiar arestat, pentru o jumatate de an), Nicolae Balota se afla intr-un fel de refugiu la Bucuresti si isi c\u00e2stiga existenta ca mic functionar la Centrul de Documentare al Ministerului Sanatatii. Dar adevarata sa viata nu este aceea pe care i-o cunosc colegii de serviciu. T\u00e2narul devine el insusi abia dupa orele de program, c\u00e2nd studiaza carti si reviste \u2013 greu accesibile \u2013 la Biblioteca Relatiilor cu Strainatatea sau si mai t\u00e2rziu, noaptea, c\u00e2nd, intr-o modesta camera luata cu chirie, conspecteaza texte ale unor ilustri filosofi, teologi, istorici, scriitori, concepe studii savante, isi face insemnari de jurnal, sustine polemici epistolare cu unii contemporani (de exemplu, cu Constantin Noica) si reflecteaza de unul singur asupra unor teme clasice ale g\u00e2ndirii umaniste.
\nAcest mod de a trai este cu at\u00e2t mai impresionant cu c\u00e2t se desfasoara intr-un fel de clandestinitate si, oricum, nu are nici o legatura cu ignoranta agresiva promovata de regimul comunist. T\u00e2narul se poarta ca si cum i s-ar fi incredintat o misiune, extrem de importanta. Aflam indirect, despre el, ca stie de mic copil germana si franceza, ca a invatat ulterior maghiara si engleza, ca este initiat in greaca veche si latina. Il \u201evedem\u201c insufletit, deopotriva, de o \u201evinovata\u201c pasiune pentru literatura si de o adevarata fervoare mistica. Il contemplam \u2013 impreuna cu septuagenarul Nicolae Balota, care ne ghideaza prin comentarii comprehensive si melancolice in explorarea psihologiei lui de t\u00e2nar \u2013 reg\u00e2ndindu-i pe Aristotel si Platon, pe Hegel si Husserl. Iar curiozitatea sa intelectuala merge adeseori si mai departe, patrunz\u00e2nd in spatiul strategiilor militare, al conceptiilor despre organizarea administrativa, al teoriilor despre cucerirea puterii politice.
\nIn locul criticului literar cu o retorica solemna, oarecum desueta, prin care multi dintre noi si-l reprezinta, simplificator, pe Nicolae Balota, se configureaza imaginea unui erou al culturii. Lumina pe care o tine peste noapte aprinsa in camera lui de lucru, intr-o tara scufundata in intuneric, simbolizeaza tocmai forma sa de lupta, care este lectura.
\nTineretea ascetica si studioasa a\u00a0 lui Mircea Eliade a fost de multa vreme mitologizata. Despre t\u00e2narul Nicolae Balota nu se stia insa p\u00e2na deunazi aproape nimic, desi l-a caracterizat acelasi efort titanic de cunoastere. Si nu este vorba, nici pe departe, de repetarea unui destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul stiintific in tot ce intreprindea, inclusiv in modul riguros si eficient de a se construi pe sine, la Nicolae Balota conta mai mult dec\u00e2t orice, in anii adolescentei si tineretii sale, o beatitudine a lecturii, cu at\u00e2t mai greu de inteles cu c\u00e2t era practicata (traita) intr-un climat de grotesca austeritate proletara.
\nLa treizeci de ani, Nicolae Balota este fericit cu cartile sale (uneori multumindu-se doar sa priveasca in extaz cuvintele, sa stie ca ele exista; in inchisoare va zg\u00e2ria cu o s\u00e2rma pe suprafata sapunului data cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul sau, lipsit de un frison existential, ni se infatiseaza ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din carti, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo in care figura umana rezulta din combinarea ingenioasa a unor obiecte.
\n*
\nT\u00e2narul Nicolae Balota ne devine uneori… antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorala cu care se deda lecturii. El pare ad\u00e2ncit in lectura ca o albina in floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin camera (si prin viata) nu reusesc sa-l smulga din aceasta imobilitate extatica si sa se impuna ca oameni cu constiinta. Ram\u00e2n umbre gratioase (sau agasante, c\u00e2nd incep sa vorbeasca de casatorie), partenere efemere intr-un joc care procura placeri inferioare celor oferite de lectura.
\nAceasta nu inseamna ca autorul jurnalului trateaza cu indiferenta ceea ce se int\u00e2mpla in jurul lui, in Rom\u00e2nia comunista. Dimpotriva, dupa cum reiese din insemnarile pe care si le face aproape zilnic, el observa atent, obsesiv, transformarea tarii intr-o imensa inchisoare. Nimic, nici macar compromisurile facute de personalitati ca Mihail Sadoveanu, G. Calinescu sau Camil Petrescu, nu-l clintesc din convingerea ca sistemul politic din Rom\u00e2nia trebuie respins radical si insistent. Este chiar de mirare ca propaganda comunista se loveste, in cazul constiintei lui Nicolae Balota, de o imunitate asboluta. C\u00e2nd si cum si-a creat un t\u00e2nar o asemenea imunitate? El s-a dovedit, de altfel, la fel de intransigent si in judecarea fascismului. Presupunerea ca si-a pastrat clarviziunea datorita formatiei sale umaniste este infirmata de entuziasmul iresponsabil al altor intelectuali, cu o pregatire similara, fata de o ideologie sau alta. Nici fervoarea mistica (sau teologica) a lui Nicolae Balota nu explica intrutotul infailibilul sau discernam\u00e2nt politic. Inclinam sa credem ca, mai cur\u00e2nd, insusi cultul sau pentru lectura \u2013 care presupune liniste, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii \u2013 a dus la o repudiere a extremismelor, insotite intotdeauna de acte de vandalism si de urlete. Nicolae Balota detesta tot ceea ce perturba actul lecturii.
\nT\u00e2narul savant nu numai ca nu ram\u00e2ne indiferent la dezastrul civilizatiei rom\u00e2nesti, dar inregistreaza chiar, cu un fel de panica, semnele obisnuirii cu raul: \u201eAmenintarea continua si anxietatea permanenta se tocesc. Nu mai suntem raniti continuu de ceea ce ar trebui sa ne raneasca la fiecare pas. O plimbare de un sfert de ora pe un bulevard bucurestean ar trebui sa te faca sa vomezi de sc\u00e2rba. Treci nepasator si doar din c\u00e2nd in c\u00e2nd ceva \u2013 ca o epifanie negativa \u2013 te izbeste. Dar socul dureaza c\u00e2teva clipe, c\u00e2teva minute, pentru ca apoi sa se risipeasca. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, fr\u00e2nturi de conversatie, figuri sinistre, cladiri delabrate, toate ar putea sa te violenteze, sa te violeze, daca n-ai fi invelit in crusta tot mai groasa a tuturor ranilor tale cicatrizate.\u201c
\nAt\u00e2t in paginile de jurnal, c\u00e2t si in comentariile ulterioare asupra lor, apar numeroase portrete de scriitori. Sunt adusi in prim-plan, bineinteles, membrii \u201eCercului literar de la Sibiu\u201c \u2013 Radu Stanca, Dominic Stanca, Ion Negoitescu, Cornel Regman, Stefan Aug. Doinas, I. D. S\u00e2rbu -, ca si cei care li s-au asociat ulterior, Wolf von Aichelburg sau Constantin Toiu. Dar li se rezerva spatii generoase si unor personalitati din generatiile anterioare, ca G. Bogdan-Duica, Tudor Arghezi, G. Calinescu, Serban Cioculescu, Tudor Vianu, George Oprescu. Un loc aparte ocupa mentorul cerchistilor, Lucian Blaga. Din acest punct de vedere, Caietul albastru poate fi considerat un voloros document de istorie literara, cu at\u00e2t mai valoros cu c\u00e2t portretele sunt semnate de un observator competent, si nu de un contemporan oarecare al celor in cauza.
\nClujenii, in general, apar intr-o lumina a prieteniei care ii face sa para desprinsi dintr-un paradis al comuniunii sufletesti. Totusi, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice si chiar burlesti. C\u00e2nd este vorba insa de descrierea unor bucuresteni, Nicolae Balota nu mai face deloc economie la apa tare. G. Calinescu \u2013 printre altii \u2013 este satirizat cu mare verva. Se poate vorbi de o realizare artistica paradoxala, intruc\u00e2t G. Calinescu insusi nici nu apare in episodul respectiv. Memorialistul r\u00e2de int\u00e2i de mult glorificatul bazin cu arteziene al lui Calinescu-Ioanide \u2013 \u201eun sant ad\u00e2nc, cimentat, plin cu apa\u201c \u2013, iar dupa aceea reconstituie comedia agitatiei care se produce in casa scriitorului c\u00e2nd cineva ii suna la usa: \u201elatraturile furibunde ale unui catel isteric\u201c, pasii t\u00e2rs\u00e2iti ai unei doamne, vocea \u201ede gen incert, intre barbat si femeie\u201c a maestrului, clam\u00e2nd interogativ: \u201eCine-i?\u201c.
\nDintr-o antologie, oric\u00e2t de severa, a portretului literar rom\u00e2nesc, n-ar putea sa lipseasca portretele de o ironie fastuoasa facute de Nicolae Balota unor scriitori rom\u00e2ni.
\nDupa 1989, scrisul lui Nicolae Balota s-a schimbat sensibil. Nu este vorba de crearea unei noi identitati literare, ci de cucerirea unei mai mari libertati de exprimare. Criticul si istoricul literar preocupat exclusiv de situarea si interpretarea unor opere literare, de atenta luare in considerare a altor opinii critice, de elaborarea unor teorii capabile sa ordoneze jungla de forme a literaturii a inceput sa faca referiri si la propriile sale trairi. Un scriitor despre care am fi putut crede ca va folosi toata viata persoana a treia utilizeaza acum in mod curent persoana int\u00e2i. O institutie ni se reveleaza ca un om.
\nSi ce om! Asa cum ni se infatiseaza acum, c\u00e2nd nu mai ezita sa vorbeasca despre sine, sa evoce int\u00e2mplari de altadata sau sa-i portretizeze semenii care au reprezentat ceva in viata lui, Nicolae Balota ne impresioneaza prin modul luminos de a-si asuma tragedia, prin vointa de a nu face din amintirea suferintei de care a avut parte ca detinut politic o forma de instigare la ura. Carturarul nu vrea sa sporeasca in nici un fel isteria lumii in care traim. Dar aceasta nu inseamna ca face abstractie de existenta raului. In ceea ce scrie se configureaza o atitudine de impotrivire ferma fata de orice atentat la demnitatea umana, ca si fata de iluziile \u2013 pacifismul, toleranta etc. \u2013 pe care si le cultiva milioane de oameni pentru a nu trece la actiune. Nicolae Balota nu este nici sumbru si vindicativ, nici senin si indiferent. Furtunile din sufletul sau sunt furtuni de lumina.<\/p>\n

\u201eIn ultimii ani nu o data ai mei s-au amuzat pe socoteala presupusei mele asemanari la chip cu trei personalitati diverse, toate \u2013 bineinteles \u2013 celebre. Fiecare in felul ei: mama mea gasea ca seman c\u00e2nd cu Papa Paul VI, c\u00e2nd cu Sahinsahul Persiei. Ea n-ar fi admis, fireste, ca as putea semana uneori (cum socoteau in schimb Bianca si Stefanel, nu fara a face haz de asta) cu comicul Louis de Fun\u00e8s. …
\nPoate, totusi, oricare ar fi reticentele unei mame in a-si vedea fiul in pielea unui saltimbanc, cel cu care imi vine uneori sa-mi aseaman masca este mai cur\u00e2nd paiata de Fun\u00e8s. Aceasta nu pentru ca as avea vreo atractie deosebita pentru umorul furibund, pentru agitatia de apucat a acestuia, ci pentru ca oric\u00e2t de altele mi-ar fi firea si forma mentis (iata o expresie de pedant pe care saltimbancul n-ar fi rostit-o in veci), totusi macar particip la conditia Clovnului, comuna tuturor celor ce au ceva comun cu arta.\u201c
\n(Nicolae Balota)<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane Paginile memorialistice ale lui Nicolae Balota imbogatesc literatura rom\u00e2na contemporana. Nu numai cu informatii privind trecutul apropiat, ci si cu o remarcabila si (sa fim sinceri) nesperata valoare literara. Criticul si istoricul literar cunoscut, inainte de 1989, exclusiv ca un spirit academic, s-a dovedit a fi, dupa desfiintarea cenzurii,… Cite\u0219te mai mult »Nicolae Balota de la persoana a treia la persoana int\u00e2i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2285,2284,2282,2283],"class_list":["post-2853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-comunismului","tag-jurnal-intim","tag-nicolae-balota","tag-proza-non-fiction"],"views":5129,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}