{"id":2840,"date":"2010-05-27T06:34:50","date_gmt":"2010-05-27T04:34:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2840"},"modified":"2010-05-27T06:45:15","modified_gmt":"2010-05-27T04:45:15","slug":"stanga-si-marxismul-in-europa-de-est-iii-sa-nu-mai-toleram-aceasta-civilisation-de-merde","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stanga-si-marxismul-in-europa-de-est-iii-sa-nu-mai-toleram-aceasta-civilisation-de-merde\/","title":{"rendered":"St\u00e2nga si marxismul in Europa de Est (III): Sa nu mai toleram aceasta civilisation de merde"},"content":{"rendered":"

\u2013 G. M. TAM\u00c1S\u00a0 in dialog cu IMRE SZEMAN \u2013<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

G. M. Tam\u00e1s (n. 1948) e de multa vreme una dintre cele mai importante voci politice europene. De formatie filosof, autor a numeroase lucrari de specialitate si articole, G. M. Tam\u00e1s poseda o cunoastere intima a istoriei politice a secolelor XX si XXI. Disident marcant \u00een anii ’80 si parlamentar \u00een primii ani dupa caderea comunismului, \u00een ultimii douazeci de ani Tam\u00e1s s-a orientat tot mai decis spre st\u00e2nga. A pastrat mereu un interes deosebit pentru problematici de justitie politica si sociala, pe care le trateaza \u00een continuare at\u00e2t \u00een scrierile sale teoretice si politice (este un colaborator regulat al \u201eTLS\u201c si al celor mai importante cotidiane maghiare), c\u00e2t si explicit, prin actiunile sale politice \u2013 iata un fel de a-ti trai ideile si convingerile care ar trebui sa functioneze ca model pentru st\u00e2nga contemporana.
\nChiar daca lucrarile sale au fost traduse \u00een multe limbi (inclusiv \u00een engleza), ideile si pozitiile sale ar merita totusi o mai larga circulatie \u00een r\u00e2ndurile cititorilor de limba engleza. Desi un interlocutor de calibru\u00a0 (v. recentele dezbateri cu Slavoj Zizek) si descris odata drept un V\u00e1clav Havel al Ungariei, se pare ca Tam\u00e1s n-a ajuns \u00eenca acel g\u00e2nditor public global care ar fi putut deveni, iar vinovate de asta ar fi tocmai conceptiile lui politice c\u00e2teodata \u201ederaiate\u201c de la standardul radarelor contemporane.
\nAcest interviu este o introducere spre o alta perspectiva asupra existentei unui remarcabil g\u00e2nditor si activist si \u00eencearca sa puna \u00een lumina faptul ca dramele politice si sociale din tarile mici, ca Ungaria, pot oferi importante si utile semnificatii altor forte politice de pe mapamond.
\nInterviul a fost realizat \u00een februarie 2010.
\nNotele si explicatiile \u00eemi apartin. (Imre Szeman)<\/em><\/strong><\/p>\n

Imre Szeman:<\/strong> Ma puteti cumva lumina dumneavoastra asupra felului in care se face ast\u00e3zi politica in Ungaria? Mie, ca outsider, imi pare ca in peisajul politic maghiar domneste un haos incredibil: MSZP (partidul fostilor comunisti, daca mai trebuie sa amintesc) a instaurat o agenda neoliberala feroce, care a determinat opozitia de dreapta sa adopte ea c\u00e2teva programe sociale, pe care guvernul le-a atacat insa \u2013 mai mult din oportunism politic dec\u00e2t pe chestiuni de convingeri ideologice. Valentele tipice care fac logica unui sistem politic par cu totul aiurite aici \u2013 doar daca, fireste, nu ajungem sa-i plasam pe toti cei aflati la guvernare la dreapta spectrului. Lucrurile mi se pare ca stau insa si mai prost dec\u00e2t ar putea sa stea, pe fondul acestei complete absente din peisaj a St\u00e2ngii.
\nAtitudinea curenta a oamenilor in Ungaria de azi merge, din c\u00e2te se vede, spre concluzia ca sistemul politic actual e in intregime si iremediabil ilegitim. Mandatul fostului prim-ministru Ferenc Gyurcs\u00e1ny’s (2004-2009) a fost presarat cu scandaluri de proportii, in special acela al inregistrarii unei intruniri cu usile inchise, din septembrie 2006, in cadrul careia premierul recunostea\u00a0 ca \u201ede un an si jumatate\u2013doi, tot ce facem e sa mintim\u201c. Demisia sa, in 28 martie 2009, ca o riposta la colapsul economiei maghiare \u2013 in fond, o fuga de raspundere politica sub gluga asa-zisei recunoasteri a culpei \u2013 mai mult a stricat dec\u00e2t a folosit la ceva. Mai are politica azi vreo credibilitate, in Ungaria?<\/strong><\/em><\/p>\n

G. M. Tam\u00e1s:<\/strong> Nu, nu prea mai exista incredere, dar niciodata n-am avut prea multa. Oamenii sunt amar\u00e2ti, dezamagiti si furiosi; institutiile sunt fundamental contestate; internetul \u2013 acest teren fertil pentru legende urbane, superstitii, propagande ale urii si tot felul de alte nebunii \u2013 a luat aproape in intregime locul presei traditionale, care oricum era in declin, iar ceea ce ne stap\u00e2neste acum e parca o sminteala, deopotriva cinica si isterica. Nu e numai cazul Ungariei insa, stim cu totii.
\nI. S.: Care sunt fortele care au definit din punct de vedere social, cultural si politic viata in Ungaria, dupa 1989? Ati afirmat in \u201eMagyar H\u00edrlap\u201c, in 2006, ca \u201eNoua societate civila a Ungariei nu da doi bani pe democratie\u201c. Ce-ati vrut sa spuneti cu asta?<\/em><\/strong><\/p>\n

G. M. T.:<\/strong> Ei bine, asta e o speta instructiva pentru relevarea diferentelor semantice, simbolice si politice dintre spatiul anglofon si restul lumii. Poti sa traduci ce-am spus prin \u201eNoua burghezie maghiara sb\u00fcrgerliche Gesellschaftt nu da doi bani pe democratia burgheza sb\u00fcrgerliche Demokratiet\u201c. Dar, inca o data: nu e vorba numai de Ungaria. Ceea ce-am spus e valabil pentru intreg spatiul ex-sovietic, de la Berlin la Vladivostok. In primul r\u00e2nd, est-europenii nu inteleg si nu respecta valorile burgheze si liberale, valorile unei istorii luministe care niciodata n-a fost in intregime a lor. Modernitatea burgheza a intrat pe filiera straina, in special pe filiera iudeo-germana; aceasta era protejata de absolutismul imperial sau regal, iar nu de miscarile populare; in spatiul nostru, modernitatea a fost impusa de sus, prin comunistii tinuti la putere de noile frunti incoronate din Uniunea Sovietica.
\nIn fine, dupa 1989, in locul unui tip nou de \u201esocietate a bunastarii\u201c, a aparut \u201einevitabilul\u201c: taieri peste taieri, reduceri peste reduceri. Asta era viitorul luminos pentru care luptaseram.
\nApoi, fusese compromisa deja ideea libertatii pe termen lung prin refuzul de a mai gasi vreo compatibilitate intre libertate si conceptul de redistribuire, specific statului egalitarist. Ni se parea ca ascensiunea oligarhica, falsul electoral, presa v\u00e2nduta, declinul avansat al culturii si al educatiei, intarirea autoritarismului si a rasismului\/ etnicismului\/ misoginiei si homofobiei erau rele cu care se putea trai sau \u2013 cum ziceau stalinistii \u2013 \u201efenomene de tranzitie\u201c, ce aveau sa fie vindecate de \u201espontaneitatea pietei\u201c si prin creativitatea capitalului.
\nMitul \u201esocietatii civile\u201c poate fi deosebit de pernicios daca trimite doar la o societate bazata pe acte voluntare de echitate contractuala, dar care uita sa ia in calcul principala mostra a acestei echitati: contractul de munca. Clauza ascunsa a acestui tip de societate e aceea ca munca e o activitate contractuala ca orice alta activitate de schimb: exploatarea, asadar, ar fi si ea o expresie a libertatii.
\nCum sa-i certi asadar pe est-europeni \u2013 nou-veniti in peisajul capitalist de ultim racnet \u2013 daca, in toata brambureala asta, nu mai gasesc nimic in care sa creada? De ce-ar mai crede in ceva?<\/p>\n

I. S.:<\/strong> Ce forme de activitate politica sau de actiune sociala exista in Ungaria astazi? In 2007, impreuna cu un coleg, am realizat o serie de interviuri cu studenti din Budapesta, interviuri reprezentative pentru o buna parte dintre perceptiile asupra vietii politice, in prezent si in viitor. Toti erau extrem de sceptici in privinta politicii; pareau resemnati sa-si traiasca viata in neoliberalism, mai ales fiindca era vorba de o tara de mici dimensiuni, ca Ungaria, care \u2013 spuneau ei \u2013 are o putere economica putin semnificativa si o autonomie politica redusa. Niciunul nu vedea cum sau pentru ce ar fi aparut o miscare politica alternativa. Sunt oare acesti studenti opaci la noile miscari politice sau avem intr-adevar de-a face cu o st\u00e2nga politic nula?<\/strong><\/em><\/p>\n

G. M. T.:<\/strong> Asta cam asa e. Dar nu-nseamna ca trebuie sa lasam lucrurile cum sunt; avem c\u00e2teva perspective promitatoare in ceea ce priveste nasterea unei \u201eNoi Noi St\u00e2ngi\u201c in Europa de Est, macar a uneia intelectuale; Ungaria sta deoparte deocamdata, dar o sa ne vina si noua r\u00e2ndul.<\/p>\n

I. S.: Una dintre cele mai invioratoare actiuni recente a fost, in Ungaria, crearea unei St\u00e2ngi Verzi sZ\u00f6ld Baloldalt. Ati fost in fruntea listei de candidati pentru acest partid, in iunie 2009, la alegerile pentru Parlamentul European. Ce ne puteti spune despre aceasta trecere a dumneavoastra de la SZDSZ la St\u00e2nga Verde? Ce sperati sa realizeze acest partid?<\/em><\/strong>
\nG. M. T.: <\/strong>De vreme ce ati pus aceasta intrebare, iata: o decizie a tribunalului ne-a impiedicat sa candidam, in ciuda succesului de media initial si a reactiilor favorabile demersului nostru. Degeaba am facut apeluri dupa apeluri, alegerile europene s-au incheiat si basta. Partidul va incerca sa participe la alegerile nationale din aprilie 2010, dar eu nu voi mai candida atunci. Acest grup politic este o coalitie formata din diferite groupuscules de st\u00e2nga, inclusiv din fosti comunisti resapati, din \u201everzi\u201c, din c\u00e2tiva insi de st\u00e2nga extrema, din social-democrati, din segmente ale miscarii anti-globalizare (o miscare de mica amploare, si ea), din pacifisti, feministi \u2013 in fine, toti \u201esuspectii de serviciu\u201c. Bani nu prea avem, orice ajutor din afara e interzis \u2013 dar avem in schimb suportul moral al St\u00e2ngii europene, reprezentate de \u201eDie Linke\u201c, in Germania, si de \u201eParti Communiste Fran\u00e7ais\u201c (chiar daca acestia din urma nu sunt preferatii mei…).
\nNu stiu daca voi mai putea sa candidez. Conditiile sunt impotriva: trebuie sa obtinem zeci de mii de semnaturi, intr-o atmosfera de recul generalizat. De asemenea, am si eu indoielile mele in ce-i priveste pe unii membri ai miscarii. Am acceptat sa fiu reprezentantul public al acestei grupari; formal, sunt presedintele comitetului consultativ, dar treaba multa, asa, nu prea am.
\nVara trecuta a fost ceva mai trepidant. Am dat semnale ca St\u00e2nga e aici si n-o sa plece asa usor, nu ne-am pierdut timpul de pomana. Alegerile nationale de acum vor aduce, cu siguranta, triumful Dreptei nationaliste, inclusiv a fascistilor \u2013 a partidului \u201eJobbik\u201c, care inseamna ceva de genul \u201epartea mai buna\u201c (1) \u2013 care cocheteaza fatis cu organizatii paramilitare si chiar teroriste, care au initiat asasinate pe criterii rasiale (asupra rromilor) si atentate la viata unor oameni politici socialisti si liberali. Acuzatiile sunt acum investigate de Justitie. Suspectul principal, aflat acum in arest preventiv, va fi un candidat \u201eindependent\u201c sustinut de partidul sau.<\/p>\n

I. S.: Va descrieti acum drept un marxist care planuieste initierea unui grup de teorie marxista in Ungaria, pe l\u00e2nga faptul ca sunteti in continuare un scriitor si un comentator politic de st\u00e2nga. De ce Marx?<\/em><\/strong><\/p>\n

G. M. T.: <\/strong>Dupa 1989, in Europa Centrala si de Est, ideile si teoriile marxiste au fost obligate sa suporte consecintele relatiei lor cu socialismul de stat si consecintele eliminarii cursurilor de marxism-leninism din universitati. Chiar acum, c\u00e2nd colapsul economic a discreditat ideologia neoliberala \u2013 cel putin variantele ei extreme \u2013 in aceasta zona marxismul continua sa fie inteles ca totalitarism. Insa, dupa cum stiti, de la o vreme tot apar incercari de a formaliza conexiunea dintre marxism si fascism, v\u00e3zute ca fiind ceva mai mult dec\u00e2t simple variatii pe aceeasi coarda a totalitarismului.<\/strong><\/p>\n

I. S.: Muzeul Terorii din Budapesta nu face nicio distinctie intre Republica sovietica a lui B\u00e9la Kun, din 1919, regenta amiralului Horthy, fascism si comunismul postbelic \u2013 in comparatie cu capitalismul liberal, toate acestea nu reprezinta dec\u00e2t \u201eteroarea\u201c. \u201eDeclaratia de la Praga\u201c, pronuntata de Senatul ceh in iunie 2008, solicita Parlamentului European sa proclame comunismul si nazismul drept ipostaze ale mostenirii totalitare europene. In Ungaria, Curtea Suprema de Justitie a anulat sentinta data in cazul unui ofiter de politie care l-a impuscat mortal pe comunistul si anti-fascistul Endre S\u00e1gv\u00e1ri, in 1944 \u2013 un act cu o simbolistica stravezie, care-ar trebui sa dea fiori reci st\u00e2ngii de azi. Ce mai sperati sa reuseasca, intr-un asemenea context, Marx si marxismul?<\/em><\/strong><\/p>\n

G. M. T.: <\/strong>La toate acestea, putem adauga si faptul ca Parlamentul Rom\u00e2niei a promulgat o hotar\u00e2re solemna, bazata pe un raport al unei comisii insarcinate de presedintele Rom\u00e2niei si coordonata de Vladimir Tismaneanu, profesor de stiinte politice la University of Maryland, conform careia s-a declarat ca, nici mai mult, nici mai putin, comunismul e o crima impotriva umanitatii sau ceva de genul acesta. (Profesorul Tismaneanu \u2013 a se vedea articolele si interviurile dumisale din presa rom\u00e2neasca \u2013 crede ca oameni ca Slavoj Zizek si ca mine reprezinta un pericol major pentru ideea de libertate.)
\nDecizii similare urmeaza sa fie luate de catre Curtea Suprema de Justitie a Poloniei. In Ungaria, secera si ciocanul, steaua rosie, svastica si crucea-cu-sageti (uniforma nazistilor unguri) sunt blamate la gramada, ca \u201esimboluri totalitare\u201c. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a scutit steaua rosie si secera si ciocanul de interdictia activa in Ungaria, dar statul ungar refuza sa respecte aceasta decizie.
\nCu toate acestea, atunci c\u00e2nd c\u00e2tiva dintre noi ne-am declarat loialitatea fata de st\u00e2nga \u2013 care, desigur, implica o repudiere a \u201esocialismului real\u201c de sus p\u00e2na jos \u2013 publicul n-a reactionat cu furie, ci mai degraba cu scepticism. Si nu neaparat din cauza faptului ca manifestam o nesabuita atractie pentru tabara invinsilor (in ceea ce ma priveste, ma simt invins in postura mea de \u201eOld Whig\u201c, dar cu siguranta nu si in aceea de revolutionar socialist) sau fiindca insistam sa acordam inca incredere unei idei compromise de toate faptele ingrozitoare comise in numele ei, ci tocmai pentru ca detinerea de catre noi a unor principii sociale si politice de orice fel parea implauzibila! Majoritatea oamenilor nu considera ca marxismul e criminal, ci naiv. Dar tot asta cred si despre liberalism sau despre crestinism.
\nOrice viziune care aparent contrazice egoismul colectiv sau individual ori grija individului pentru sine pare necreditabila. Cum eu personal nu pot fi acuzat de niciun fel de colaborare cu fostul regim (dec\u00e2t poate, ciudat si absurd, de niste juni calomniatori nazisti care nici macar\u00a0 sa silabiseasca \u201eCapitalul\u201c nu sunt in stare) si cum nu am niciun motiv sa-i fac apologia, criticii mei se multumesc sa ma numeasca expirat, dar tocmai ei sunt aceia care habar n-au de noile curente intelectuale, intoarse la normalitatea pre-1989 din Vest: radical chic-ul e la st\u00e2nga iarasi! Asta nu-i impiedica insa pe cei din dreapta radicala sa-mi ceara acum capul, dar tot asa faceau si in vremurile c\u00e2nd eram mai degraba un conservator liberal.
\nVederile mele esentiale n-au importanta pentru ei; daca nu esti un etnicist, nu scapi. E chiar mai amuzant sa fii marxist dec\u00e2t liberal: macar eu nu sunt acuzat ca m-am v\u00e2ndut capitalului strain, chiar daca, e drept, pot fi certat ca sunt prea moale cu evreii…<\/p>\n

I. S.: Dumneavoastra ce curente ale marxismului reprezentati?Puteti numi c\u00e2tiva g\u00e2nditori contemporani sau c\u00e2teva teorii care vi se par utile, convingatoare, relevante?<\/em><\/strong><\/p>\n

G. M. T.:<\/strong> Sunt unele. Chiar si atunci c\u00e2nd ideologic eram foarte impotriva marxismului, tot mai gaseam motive sa-i parcurg literatura. Am fost destul de influentat de scrierile timpurii si din perioada de mijloc ale lui Cornelius Castoriadis \u2013 l-am si cunoscut, de altfel: o personalitate uluitoare \u2013 si de Karl Korsch. Desi am fost o personal apropiat o vreme de insi din Scoala lui Luk\u00e1cs, abia acum am reusit sa-l citesc cu atentie. (Discipolii lui au migrat insa in directia opusa, e.g.: prietena mea de odinioara Agnes Heller a devenit o conservatoare din ce in ce mai preocupat\u00e3 de chestiunea iudaica, o luptatoare cinica apr\u00e8s coup si care, in mod bizar, il acuza pe fostul sau prieten si coleg Istv\u00e1n M\u00e9sz\u00e1ros, autorul lui \u201eBeyond Capital\u201c si \u201eguru\u201c al lui Hugo Chavez, de a fi fost expluzat din Canada ca agent sovietic \u2013 M\u00e9sz\u00e1ros fiind in realitate unul dintre emigratii politici din 1956, profesor emerit la Sussex University, cu un impecabil parcurs anti-stalinist.)
\nSunt, de asemenea, un cititor avid al operaismului si al acelui Negri din perioada pre-\u201cEmpire\u201c; la celalalt capat, imi place scoala Wertkritik \u2013 in opinia mea, cea mai indreptatita mostenitoare a Teoriei Critice (Hans-Georg Backhaus, Helmut Reichelt, Michael Heinrich, dar si indisciplinatul geniu Robert Kurz si periodicele \u201ecult\u201c ale acestor curente \u2013 \u201eKrisis\u201c, \u201eStreifz\u00fcge\u201c, \u201eExit!\u201c). Citesc in aceeasi masura si autori ca Robert Brenner, Ellen Meiksins Wood, David Harvey, Michael Lebowitz si alti marxisti care activeaza in Anglia, prea multi pentru a-i mai mentiona aici. Cel mai mare impact l-a avut insa asupra mea magnum opus-ul lui Moishe Postone. Preferintele mele pot parea eclectice, dar tot at\u00e2t de adevarat e ca eu nu apartin de fapt niciunuia dintre aceste curente; invat\u00e2nd de la fiecare c\u00e2te ceva, eu imi vad de scrierile mele.<\/p>\n

I. S.:<\/strong> In lucrarile dumneavoastra asupra deceniului trecut, ati avut intuitia ascensiunii populismului de dreapta in Estul Europei si in Ungaria: o realitate relativ neobservata in Vest. A fost nevoie de masurile lui Berlusconi impotriva etnicilor rromi pentru a fi atrasa atentia asupra acutizarii violentei impotriva rromilor in Europa si in special pe teritoriul fostelor tari comuniste. Cea mai evidenta forma a populismului de dreapta se distinge in cresterea xenofobiei si a ultranationalismului in zona (de pilda, a devenit un fapt comun sa vezi tricouri si autocolante cu harta Ungariei de dinaintea Tratatului de la Trianon (1920), chiar in zona Budapestei). Insa, asa cum ati aratat altadata, acest populism e capabil si de forme mai subtile: de pilda ideea \u201etestului de munca\u201c a lui Gyurcs\u00e1ny, din 2008, care-si propunea sa stabileasca cine e capabil sa munceasca si cine nu, adica exact genul de aisberg care anunta iminente retrageri ale dreptului la cetatenie si intetirea practicilor fasciste.
\nCe anume justifica acest populism de dreapta? Cum au contribuit la ascensiunea lui promisiunile\u00a0 neonorate ale democratiei postcomuniste si spectacolul dramatic al economiei liberale, de douazeci de ani incoace? (Altfel spus: prin ce difera acest populism de formele lui mai timpurii, in acest spatiu geografic?) Cum si unde se exprima identitatea lui? Ce trebuie facut pentru a-l descuraja?<\/strong><\/em><\/p>\n

G. M. T.: <\/strong>Ceea ce numiti dumneavoastra \u2013 cumva eronat \u2013 populism de dreapta, eu numesc post-fascism (vezi articolul meu \u201eOn Post-Fascism\u201c, in \u201eBoston Review\u201c, Summer 2000). Sigur, exista diferente mari intre post-fascism si national-socialismul \u201eclasic\u201c \u2013 primul nu e militarist, nici \u201etotalitar\u201c etc. \u2013 dar exista si similitudini izbitoare. Faptul ca inamicii comuni sunt, de pilda, liberalismul burghez si marxismul (care, pentru extrema dreapta inseamna orice tip de st\u00e2nga, de la social democrati la anarho-sindicalisti \u2013 uzaj preluat din presa centrala nord-americana, obisnuita sa puna eticheta de \u201emarxist, -a\u201c oricarei jacquerii taranesti din Himalaya, daca flutur\u00e3 careva pe-acolo vreun steag rosu) inseamna de buna seama ca acestia se opun inca, la modul romantic (si ipocrit), tuturor formelor de modernitate, vis\u00e2nd la o societate de caste si regate sfinte, la superioritatea razboinicului asupra femeii \u201esale\u201c, la puritate rasiala, la virtutile tamaduitoare ale mamei-pam\u00e2nt si la alte asemenea.<\/p>\n

Acum, c\u00e2nd va raspund la aceste intrebari, a sunat telefonul si un prieten m-a informat ca niste postere care aduceau cu cele ale candidatilor Partidului Socialist au fost impodobite cu Steaua lui David \u2013 in nuanta \u201egalben-canar\u201c, practicata de Gestapo; posterele mele mai fusesera \u201edecorate\u201c astfel, in 1990, si, cu toate astea, am fost ales. De data asta insa, afacerea e mult mai groasa. Elementul comun al \u201ecomunismului\u201c si \u201eliberalismului\u201c este figura fantasmatica a Evreului (candidatii de care pomeneam sunt insa niste respectabili non-evrei), care simbolizeaza medierea si universalismul. Evreii, ca persoane fizice, sunt astazi mai putin amenintati dec\u00e2t tiganii \u2013 victime ale omorurilor rasiale si ale practicilor discriminatorii oriunde in Europa. (Si guvernul canadian le restrictioneaza mobilitatea, impun\u00e2nd vize statelor din care rromii vor sa plece.)
\nRatiunile acestui comporament sunt c\u00e2t se poate de transparente.
\nOdata cu dezvoltarea tehnologica si cu accederea noilor puteri industriale (China, India si Brazilia) in diviziunea internationala a muncii, odata cu intensitatea si viteza tot mai accentuate ale proceselor de productie, odata cu prelungirea duratei de lucru, forta de munca a devenit peste tot \u201eprecara\u201c, iar somajul un fapt de viata universal, pentru mase imense de indivizi. In acelasi timp, progresele obtinute in domeniul sanatatii au ridicat speranta de viata la un nivel fara precedent. Asigurarea de sanatate, serviciile sociale si redistribuirea de la centru a resurselor sunt din ce in ce mai importante, de multe ori acestea reprezent\u00e2nd singura sursa de viata rezonabila pentru anumite regiuni, pentru categorii sociale intregi sau pentru anumite generatii. O competitie crunta pentru obtinerea resurselor de la stat.
\nIn principiu, grupurile concurente sunt clasele de mijloc fram\u00e2ntate si neajutorate si paturile cele mai sarace sau, ca sa vorbim in termeni globali, Nordul m\u00e2ncat de criza si Sudul cotropit de foame. Niciun stat capitalist nu-si permite sa-i satisfaca si pe unii si pe altii. Transformarea societatilor liberale occidentale in fortarete conduse de clasele de mijloc albe are isi cauta legitimari. Legitimarea vine din directia diferitelor stratageme de \u201ere-moralizare\u201c politica, adica de stigmatizare a claselor inferioare, a saracilor, a imigrantilor si a minoritarilor etnici ca \u201esaraci care nu merita\u201c, insi care abuzeaza de protectia oferita de statul asistential, lenesi, criminali etc. Rasismul contemporan si \u201esovinismul welfare\u201c sunt pretutindeni.
\nAcesta din urma e ilustrat de miscarea \u201eTea Party\u201c din Statele Unite, ai carei simpatizanti, indivizi din clasele medii si grupuri de opinie, resping agresiv orice ajutor pentru cetatenii situati in afara sistemului de beneficii si asigurari de sanatate (inclusiv pentru subgrupuri apartin\u00e2nd aceleiasi clase sociale, de nivel mediu). Lucrurile se complica prin prezumtia tacita ca a fi negru sau latino inseamna chipurile a fi protejat intr-o maniera partizana de un presedinte negru. Clasa muncitoare alba a lui Ronald Reagan si votantii din mica burghezie pot sa iasa iarasi la lumina. Asa cum constata Karl Kautsky \u2013 intr-un exceptional eseu readus in actualitate de publicatia londoneza \u201eHistorical Materialism\u201c (un concurent serios al \u201eArchiv\u201c-ei lui Gr\u00fcnberg) \u2013 la faimoasa intrebare a lui Werner Sombart \u201eDe ce nu exista socialism in Statele Unite?\u201c negrii sunt raspunsul!
\nAceasta situatie s-a generalizat la nivelul intregii lumi albe. Lupta de clasa e surdinizata de conflicte etnice, unele evident exacerbate prin actiuni politice deliberate si precis dirijate \u2013 in Europa de Vest impotriva imigrantilor musulmani in special, iar in cea de Est impotriva tiganilor, a etnicilor din Caucazul de Nord si a albanezilor kosovari. Nici frictiunile traditionale nu sunt trecute cu vederea: etnicilor maghiari din Slovacia si Ucraina le este interzisa folosirea limbii materne, incalc\u00e2ndu-se astfel fara rusine constitutiile statelor respective, legile europene si internationale.
\nSt\u00e2nga se confrunta peste tot cu aceeasi insolubila dilema: cum sa ajungi la o intelegere politica prin care \u201egulerele albastre\u201c, saracimea sub-proletara, functionarii publici de diferite ranguri, studentii si minoritatile etnice (inclusiv imigrantii) sa lupte pentru o cauza comuna si sa se intoarca impotriva sistemului in loc sa-si dea in cap unii altora? Reteta solutiei n-a fost gasita inca.
\nGruparea post-trotkista \u201eSocialist Workers’ Party\u201c din Marea Britanie si \u201eNouveau Parti anticapitaliste\u201c (ex-\u201cLigue Communiste R\u00e9volutionnaire\u201c) din Franta sunt acum in tratative cu musulmanii \u2013 dar, cum-necum, au ajuns sa displaca altor insi de st\u00e2nga, care se tem ca situatia femeilor musulmane oprimate va fi astfel neglijata, si asa mai departe. In mod fundamental, grosul St\u00e2ngii apeleaza din ce in ce mai mult la argumente voalat (la propriu!) rasiste, etniciste si culturaliste. In parlamentul francez, unul dintre cei doi initiator ai schitei proiectului de lege pentru interzicerea valului islamic in locurile publice este comunist. Celalalt, fireste, este gaullist.
\nCu toate acestea, st\u00e2nga radicala e perceputa ca av\u00e2nd pozitii din ce in ce mai apasat etniciste si aluneca tot mai mult spre ineficienta retorica liberala a drepturilor omului. Rezultatul e, fireste, triumful unora ca Sarkozy si Berlusconi sau a unora chiar mai rai dec\u00e2t ei din Danemarca, Elvetia, Austria, Olanda si de oriunde in Europa de Est.
\nDiscriminarea etnic-sociala are si ea uzurile ei secundare: legitimeaza intoarcerea la un stat politienesc \u2013 care, p\u00e2na acum, n-a prea reprezentat un pericol real pentru majoritatile din Vest. Iata ca reprezinta acum. Puscariile ticsite cu sub-proletari inchisi pe criterii etnice nu mai sunt o particularitate a Statelor Unite. Radicalismul de st\u00e2nga a fost invins de valul discriminarilor sociale si rasiale (si, in unele locuri, de activismul fascist) si s-a cam terminat cu proiectele egalitariste sau socialiste.
\nProblema emanciparii si, ceea ce e acelasi lucru, a luptei anti-capitaliste este \u2013 inca o data sau, daca preferati, pentru totdeauna \u2013 cum sa obtii necesara fuziunea a diferitelor segmente de indivizi oprimati. Pentru asta e nevoie de o reinnoire a filosofiei politice radicale \u2013 dincolo de cele c\u00e2teva remarcabile rezultate la care a ajuns, dar care, inca o data, nu ajuta la depasirea acestui cel mai insemnat obstacol.<\/p>\n

I. S.: Ce proiecte aveti mai departe \u2013 politic si teoretic vorbind?<\/em><\/strong><\/p>\n

G. M. T.:<\/strong> Cred ca se vede din raspunsul meu anterior. Avem tot mai multa nevoie de crearea unei teorii care sa depaseasca tentatia eterna a egalitarismului rousseau-ist, cu ineluctabilele sale aporii in jurul Vointei Supreme, dar care, fara serviciile utopiei, nu e insa capabil sa propuna o viziune normativa a societatii comuniste. Fara o asemenea teorie, St\u00e2nga va fi trasa inapoi de o practica politica tintind spre o societate omogena, orientata impotriva autonomiei personale, pentru a exorciza pacatele capitale ale excluderii, umilirii si nedreptatii. Daca am invatat ceva de la secolul al XX-lea e ca o asemenea solutie nu e nici de dorit, nici de pus in practica.
\nDar nu mai e de tolerat nici faptul ca trebuie sa ne supunem unei civilisation de merde \u2013 cum am spus eu intr-o conferinta de la Paris (\u201ePuissancesst du communisme\u201c, tinuta la Universit\u00e9 de Paris-8, Vincennes Saint-Denis, in memoria unui prieten al nostru, recent trecut in lumea dreptilor, Daniel Bensa\u00efd \u2013 teoreticianul miscarii LCR sLigue Communiste R\u00e9volutionnairet, devenita NPA sNouveau Parti Anticapitalistet). Am suportat-o destul.
\nIata de ce cred ca avem nevoie de o reinterpretare a conceptelor de stat si de lege, de munca si de bani, de justitie si de legitimitate. Multe dintre teoriile anterioare ale acestor concepte erau croite pentru a se potrivi unor societati liberale, care acum in mod evident se afla intr-o profunda \u2013 si nu doar economica \u2013 depresiune. Asa nu mai merge. In ceea ce ma priveste, macar voi incerca sa fac ceva si cu siguranta nu sunt singurul (nici pe departe!) doritor sa ma implic in aceste cautari. Rezultatele trebuie sa apara \u2013 de vreme ce e at\u00e2t de multa nevoie de ele.
\n
\n<\/strong>Traducere din limba engleza
\nde Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

Acest interviu a fost publicat in \u201eMeditations. Journal of the Marxist Literary Group\u201c, volume 24,
\nno. 2, 2010.
\nTraducerea de fata apare cu acordul autorului.<\/em><\/p>\n

Note:<\/strong>
\n(1) In maghiara, \u201ejobb\u201c inseamna at\u00e2t \u201edreapta\u201c c\u00e2t si \u201emai bine\u201c. \u201eJobbik\u201c este un joc de cuvinte: prin acest nume, partidul pretinde a fi at\u00e2t \u201ecel mai bun\u201c partid, c\u00e2t si \u201ecel mai de dreapta\u201c. Acest cuv\u00e2nd apare si in expresia \u201eel\u00f6veszi a jobbik esz\u00e9t\u201c \u2013 \u201ea incepe sa vezi lumina\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2013 G. M. TAM\u00c1S\u00a0 in dialog cu IMRE SZEMAN \u2013 G. M. Tam\u00e1s (n. 1948) e de multa vreme una dintre cele mai importante voci politice europene. De formatie filosof, autor a numeroase lucrari de specialitate si articole, G. M. Tam\u00e1s poseda o cunoastere intima a istoriei politice a secolelor XX si XXI. Disident marcant… Cite\u0219te mai mult »St\u00e2nga si marxismul in Europa de Est (III): Sa nu mai toleram aceasta civilisation de merde<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[185,2273,2211,2181,2274,677,2272],"class_list":["post-2840","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-comunism","tag-drame-politice","tag-g-m-tamas","tag-imre-szeman","tag-istorie-politica","tag-marxism","tag-ungaria"],"views":3202,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2840","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2840"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2840\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2840"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2840"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2840"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}