{"id":2775,"date":"2010-05-20T11:09:14","date_gmt":"2010-05-20T09:09:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2775"},"modified":"2010-05-20T11:09:56","modified_gmt":"2010-05-20T09:09:56","slug":"diarist-sau-blogger-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/diarist-sau-blogger-ii\/","title":{"rendered":"Diarist sau blogger? (II)"},"content":{"rendered":"

Cercul Metacritic din Cluj<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

\u201eCercul Metacritic\u201c este un cerc de dezbateri al Facultatii de Litere din Cluj, prezentat la http:\/\/metacritic.wordpress.com. La ultima \u00eent\u00e2lnire au participat 24 de \u201emetacritici\u201c, tema propusa de Mihaela Ursa fiind \u201eDiarist sau blogger?\u201c. Dezbaterea a antrenat cadre didactice ale facultatii (Sanda Cordos, Ovidiu Mircean), doctoranzi (Andrei Simut, Iulia Micu, Adriana Stan, Cosmin Borza), masteranzi si studenti (Adrian Tataran, Oana Demeter, Iulia Cadar, Lavinia Rogojina, Flaviu Patrunjel, Alexandra Columban), care au \u00een comun interesul pentru critica literara si pentru transformarile literaturii de astazi. Textul care urmeaza este transcrierea \u00eenregistrarii acestei \u00eent\u00e2lniri, facuta cu eforturi apreciabile de catre Andrei Simut si \u2013 fatalmente \u2013 lipsita de detaliile care fac deliciul dezbaterilor metacritice (rumoarea care \u00eensoteste un comentariu \u201escandalos\u201c, r\u00e2setele si ironiile care pigmenteaza seriozitatea argumentelor).<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Sanda Cordos:<\/strong> Am dorit sa aud mai multe voci tinere, \u00eenainte de a interveni, pentru ca sunt o cititoare chiar ocazionala a blogurilor, si, \u00een schimb, o cititoare pasionata de jurnale. Exista, \u00een cazul meu, o asimetrie de experienta care nu ma prea califica pentru discutia aceasta, dar, iata, \u00eencerc sa-i fac fata. Eu nu cred, la fel ca si Cosmin, ci,\u00a0 dimpotriva, merg aici pe m\u00e2na Adrianei, ca exista o opozitie \u00eentre lumea de h\u00e2rtie si lumea virtuala (\u00een sensul cel mai larg), si nici c-ar exista un razboi \u00eentre carte si internet, ci, din contra, consider ca internetul slujeste sau poate sa slujeasca foarte mult cartii. \u00cen preumblarile mele (putine, cum sunt) pe bloguri am descoperit cititori foarte inteligenti,\u00a0 nu numele acestea pe care le-ati vehiculat voi. Sigur, pe blogul Teroristei am intrat si eu de mai multe ori si cred ca avea o spontaneitate si o argumentatie neconstruita cu concepte, desi criterii avea si ea, si am regretat ca s-a \u00eenchis blogul ei. Am descoperit bloguri\u00a0 anonime (din punctul de vedere al lumii literare) care se ocupau de multe alte lucruri acolo \u00een spatiul lor virtual (deloc \u00een primul r\u00e2nd de literatura) si care aveau niste intuitii si un discurs foarte bun despre anumite carti citite. \u00cen ceea ce priveste raportul dintre jurnal si blog, cred ca nu le putem alatura, din start. Ovidiu a spus (foarte expresiv de altfel) ca daca Emma Bovary ar fi trait astazi si ar fi avut un amant ar fi postat pe blog strigatul ei de fericire: \u201eam un amant, am un amant\u201c. Ei bine, as spune ca, daca Emma Bovary ar trai\u00a0 astazi si ar avea o identitate reala si daca ar avea\u00a0 \u00een mod real un amant, n-ar scrie niciodata lucrul acesta pe blog.\u00a0 \u00cen termeni mai generali, daca ai un secret, nu-l pui niciodata pe blog.
\nCosmin Borza:<\/strong> Ba \u00eel pui, asta e problema.
\nSanda Cordos:<\/strong> Doar daca \u00eeti construiesti, asa cum spunea Iulia, un dublu fictional, sigur, atunci poti sa pui tot ce vrei, fictiunea e o pavaza, te ascunde. Dar atunci, \u00een mod clar, apropierea de jurnal devine imposibila. Revenind la una din tezele lui Lejeune, prezentate de Mihaela mai devreme, potrivit acestuia (daca am retinut eu bine) nu e nicio diferenta \u00eentre a-ti scrie jurnalul pe h\u00e2rtie sau a-l posta pe blog. As face o prima precizare: desi sunt partizana a scrisului cu creionul si a cititului pe h\u00e2rtie, pot sa accept ca nu e nicio diferenta \u00eentre a tine un jurnal pe h\u00e2rtie ori pe ecran. \u00cen schimb, cred ca este o diferenta majora \u00eentre a tine un jurnal si a tine un blog, pentru ca blogul \u00eel tii mai ales pentru ceilalti, esti gazda, vrei sa fii vizitat, asa ca faci cum poti, cum stii pentru a-ti astepta oaspetii. Cred ca blogul este comparabil cu alte genuri discursive, cu cele publicistice \u00een primul r\u00e2nd, blogul e o revista, \u00een care publici dupa stiinta, dupa putere. Trasaturile enumerate de Ovidiu mi se par cele importante: teatralitate, joc, interventii ludice, faci tot ce poti ca sa \u00eeti atragi, depinde cum o luam, fie parteneri de dialog, fie cititorii. Faptul ca elevii despre care vorbesti, Cosmin, \u00eesi faceau blog mie mi se pare chiar \u00eenduiosator, \u00eencercau sa se construiasca neav\u00e2nd sa spuna prea multe lucruri, \u00eenteleg\u00a0 ca asta e obiectia ta, voiau si ei sa comunice ceea ce mi se pare foarte bine.
\nCosmin Borza:<\/strong> Si la specia jurnalului pe h\u00e2rtie putem vorbi despre aceleasi caracteristici: teatralizare, dialogism etc.<\/p>\n

Confesiune, autoinvestigatie, autoexpunere<\/strong><\/p>\n

Sanda Cordos:<\/strong> Cred ca distinctia importanta pot sa o fac cu ajutorul a doi termeni. Primul e cel de\u00a0 confesiune: atunci c\u00e2nd jurnalul e autentic, acesta e un spatiu al confesiunii, care e greu sau, dupa mine, imposibil de practicat pe blog. Am putea lua exemplul blogului lui Florin Lazarescu (care are o sectiune ce se numeste jurnal intim): el spune lucruri amuzante, istoriseste patanii, uneori amintiri, exprima opinii, dar nu face confesiuni. \u00cen al doilea r\u00e2nd, jurnalul este o autoinvestigatie de sine \u00een care te duci c\u00e2t mai departe. \u00cen marile jurnale pe care Mihaela ni le-a dat aici spre exemplificare, de la Kafka la Mircea Cartarescu, exista o asemenea dimensiune. Pe blog, \u00een schimb, te autoexpui, ceea ce e altceva, selectezi inevitabil ceea ce e planuit sa cucereasca imediat. Sigur, accept\u00a0 ca exista jurnale si jurnale, un jurnal pe care \u00eel scrii anume pentru cititor, si atunci acesta se \u00eenvecineaza cu blogul, dar exista si jurnalul de intimitate, care te obliga foarte mult \u00een raport cu tine. Pe c\u00e2nd atunci c\u00e2nd postezi zilnic, stiind ca asta va atrage cititorii, lucrezi mai mult ca \u00een presa si mizezi pe o reactie imediata, rapida. Pe scurt, sunt discursuri\u00a0 complet diferite, dupa mine.
\nMihaela Ursa: <\/strong>Ai spus acum, la sf\u00e2rsit, c\u00e2ta vreme scrii pentru a avea cititori esti ca \u00een presa si cu aceasta sunt absolut de acord. Cred ca noi am dus discutia pe niste categorii oarecum generale, adica, desi propunea la \u00eenceput Alexandra hai sa vedem despre ce bloguri vorbim, am cam amestecat, \u00een comentariu, blogurile culturale cu cele intime, cu cele de carti samd. O multime de bloguri au optiunea de private, de a scrie numai pentru tine sau optiunea de private poate fi completata cu optiunea de a invita un set limitat de cititori \u2013 aici ar interveni acea mutare a jurnalului despre care vorbesti, Sanda, de pe h\u00e2rtie, pe ecran, fara alterarea receptiei. Sau exista o multime de bloguri foarte interesante, ale unor personalitati care se ascund, care nu spun nimic despre ei si care fac masiv acolo si investigatie de sine, dar si un soi de investigatie din aceasta dura si psiho…culturala a lumii \u00een care traim, cu totul altfel dec\u00e2t ai face \u00eentr-o pagina de revista, dar exact cum ai face \u00eentr-un jurnal de scriitor. As spune ca tipul acesta de bloguri nu seamana mai mult cu presa, ci mai degraba cu literatura \u00een sensul cel mai tare, cu fictiunea, cu eseul…
\nIulia Cadar: <\/strong>Blogul apare ca un manifest, \u00een timp ce jurnalul intim este mai degraba un text al interioritatii despre interioritate. Bloggerul tinde sa le arate el celorlalti cum arata viata…
\nMihaela Ursa: <\/strong>\u00cen plus, Cosmin ne-ar putea spune, el a lucrat pe jurnale, cine a spus \u201etoate jurnalele intime au fost scrise pentru a fi citite\u201c?
\nCosmin Borza:<\/strong> O spun mai multi \u00eentr-un fel sau altul, inclusiv Lejeune…
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Pe de alta parte, continu\u00e2nd ceea ce spunea Sanda, un blog care da acces comentariilor si interventiilor cititorilor seamana cu salonul doamnei de Verdurin, (Primim joia la 5, la discutii, primim la ceai si, daca cumva intram \u00eentr-o zona foarte intima, totul se transforma \u00een petrecere de pijama). Cred ca e tipul acesta de socializare, care era salonul \u00eenainte, micul grup monden care \u00eesi apara cu foarte multa gelozie vizitatorii. Cumva e calitatea asta, dar mediata oarecum internautic. Ca exista alte tipuri de bloguri, sigur, dar celelalte sunt cazuri singulare…
\nMihaela Ursa: <\/strong>Nu este tocmai salonul doamnei de Verdurin, pentru ca, \u00een salonul respectiv sunt personaje oameni-reali, care se privesc \u00een ochi si \u00eesi vorbesc, si comenteaza, exista toata ritualica asta a politetii de salon, ritualul conversatiei sociale, care este complet suspendata pe blog, unde multe comentarii \u2013 \u00eentr-un blog \u201eobisnuit\u201c \u2013 sunt formulate de mascati si de avataruri…
\nAndrei Simut: <\/strong>… si arata astfel, cu \u00eenjuraturile de rigoare..
\nMihaela Ursa: <\/strong>… si cu parcurgerea tuturor stadiilor freudiene ale copilariei comunicarii: anale, orale, ale copilariei care descopera \u00eenjuratura si voluptatea de a rosti public obscenitati fara urmari punitive.<\/p>\n

\n

Instrumente pentru blog<\/strong><\/p>\n

Andrei Simut:<\/strong> Am ajuns la o \u00eentrebare care merita dezvoltata: putem sa mergem catre bloguri cu instrumentarul cu care mergem catre literatura?
\nCosmin Borza: <\/strong>E devastator pentru blog daca merg cu instrumentarul de literatura \u00een el.
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Pai asta \u00eenseamna ca ele sunt nule din punct de vedere literar?
\nAndrei Simut:<\/strong> De la \u00eenceput, de c\u00e2nd mi-am facut un blog, am observat rezistenta unor forme textuale ale revistelor pe h\u00e2rtie si literaturii tiparite la a fi incluse pe blog, asa cum este si cronica literara sau povestirea. Jurnalul intim are aici o pozitie privilegiata, formal se potriveste perfect cu formatul si profilul textului de blog, prin fragmentarism, personalizare, serializare, subiectivizare accentuata a tratarii oricarui subiect etc. Multi spun, formatul de blog condamna fragmentul respectiv la scurtime, la concizie, trebuie sa fie c\u00e2t mai scurt. Poate fi adevarat \u00een mare parte. Pentru a putea fi citit, textul are nevoie sa se dinamizeze, sa se scurteze, sa aduca \u00een sprijin imaginea. Pe de alta parte, o data ce te-ai logat pe web (web log) esti condamnat la browse, adica sa fii frunzarit, adica vei pune ceva care sa fie c\u00e2t mai scurt si c\u00e2t mai cuprinzator. Este un simulacru de jurnal, este un simulacru de cronica sociala, suntem \u00eentr-o virtualitate, care aduce modificari textului.
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Andrei, nimeni nu exclude din obiectul criticii literare aforismele, adica, de unde p\u00e2na unde? Daca alegi sa citesti dintr-o perspectiva a canonului literar, dintr-o perspectiva bazata pe instrumentarul literar blogul, poti selecta ce te intereseaza, \u00een aceeasi masura \u00een care ai libertatea de a adopta o perspectiva estetica pentru a citi o serie de anunturi puse pe indicatoare pe strada, dar rezultatul nu te va multumi. Daca pentru bloguri exista o alta perspectiva, o alta ierarhie sau alta forma de valorizare a discursului, asta e foarte, aud pentru prima oara de asa ceva, ok, dar spune si despre ce e vorba, daca e vorba de un alt canon al literaturii virtuale sau e un canon al unui alt fel de a scrie, care se construieste diferit?
\nAndrei Simut: Chiar tu ai mentionat mai devreme ideea de performativitate, deci ca blogger esti fortat sa fii performer, ceea ce \u00eenseamna ca vei fi \u00een miscare, ceea ce \u00eenseamna ca blogul se va modifica mereu. Textul, contrapus cu comentariile, se scurteaza, pentru ca bloggerul \u00eesi conserva energia pentru a raspunde comentariilor. Deci textul initial nu are sf\u00e2rsit, fiind p\u00e2na la urma doar o provocare pentru a obtine comentarii…
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Eu nu cred ca blogul \u00eesi propune sa fie canonic, ca atare daca \u00eeti pui problema valorizarii, ti-o pui din perspectiva canonului literar, daca nu-ti pui problema valorizarii, \u00eenseamna ca n-ai treaba cu canonul literar, esti un blogger relaxat ca si ceilalti. Sau implicit intri \u00een aceasta concurenta, \u00een functie de numarul de vizitatori pe care-i ai, dar care tine de altceva, tine de capacitatea de a fi histrionic si exhibitionist si interesant, dar nu mai tine de o valoare \u00een sine, e vorba de altceva. Cred ca una se exclude pe cealalta, deci nu cred ca putem citi ca fenomene literare blogurile…<\/p>\n

Blogul \u00eentre jurnal intim si tabloid<\/strong><\/p>\n

Adriana Stan:<\/strong> Si cu asta ar trebui sa ajungem la \u00eentrebarea lasata \u00een aer: ce anume creeaza un public pentru tipul acesta de literatura? Discutam cu Cosmin putin mai devreme ca daca gasesc pe un blog niste confesiuni indecente, exhibitioniste cum le ziceti, sunt tentata sa le iau nu cum grano salis, ci sa le consider partial si parada gratuita. El spune ca perceptia asta s-ar datora formatiei mele de filolog, ca obisnuita fiind cu strategiile astea de constructie a intimitatii, mi-as pune automat problema ca ce scrie bloggerul nu e autentic, ci parada. Din contra, marea masa de cititori o ia de buna, cum s-ar zice, prizeaza jurnalele si literaturizarile de pe blog din niste curiozitati pur tabloidale, voyeuristice, daca vreti.
\nAndrei Simut: <\/strong>Dupa cum am vazut la Lejeune, blogul mai are o componenta, pe l\u00e2nga cea de jurnal intim, cea de cronica sociala. \u00cen momentul \u00een care \u00eencepi sa \u00eenregistrezi ceea ce se \u00eent\u00e2mpla afara, \u00een societate, c\u00e2t mai interesant, c\u00e2t mai incitant, blogul se apropie de tabloid. Am gasit un articol interesant pe \u201eNew York Review of Books\u201c, \u00een care un ziarist spunea ca forma textului de blog nu este deloc noua, e de ajuns sa consultam ziarele secolului XVIII occidentale, pentru ca si acolo era o predispozitie pentru b\u00e2rfa, o subiectivizare, o punere \u00een scena a subiectului ca si pe blog, si, o b\u00e2rfa, hai sa b\u00e2rfim pe seama marilor personalitati si sigur ca asta a dus la unele modificari \u00een viata sociala politica cum se \u00eent\u00e2mpla si la noi. Unii bloggeri chiar pot sa modifice cursul istoriei si sunt studii pe tema asta.
\nAdriana Stan:<\/strong> Vreau sa \u00eel \u00eentreb pe Cosmin, eu am impresia ca el vrea sa spuna ca daca eu ca literat am o oarecare obisnuinta a gradului de falsitate si adevar \u00een confesiune, pentru marele public asta este de buna seama adevarat..
\nCosmin Borza: Formula jurnalului intim s-a dezvoltat si \u00eenspre tematizarea tensiunii scrierii propriei vieti. Aproape ca nu mai exista diarist de secol XX care sa nu aiba macar doua-trei pagini consistente \u00een care sa \u00eesi faca un fel de poetica explicita a perspectivei sale asupra jurnalului, \u00een care sa \u00eesi exprime ne\u00eencrederea \u00een capacitatea acestei specii de a contura intimitatea.
\nSanda Cordos:<\/strong> Eu zic ca atunci c\u00e2nd merita citit si c\u00e2nd e un mare jurnal, asta este.
\nCosmin Borza: <\/strong>Eu c\u00e2nd citesc un mare jurnal, \u00eel citesc tocmai pentru particularitatile de constructie ale acelei imagini de sine, adica pentru a intui modul \u00een care se figureaza autenticitatea, nu pentru a ajunge la o interioritate…
\nSanda Cordos:<\/strong> Esti, cum ar veni, un cititor nefericit.
\nCosmin Borza:<\/strong> Eu nu mai pot citi empatic un jurnal…
\nSanda Cordos: <\/strong>\u00centrebarea mea atunci c\u00e2nd iau \u00een m\u00e2na un jurnal sau \u00eentrebarea la care m-au condus aceste mari jurnale a fost si este: \u201ecum a putut trai omul acesta cu sine?\u201c.\u00a0 Sigur ca observ, inevitabil, procedeele, strategiile literare, putem discuta.
\nCosmin Borza: Ultima autobiografie citita: a lui Marino. Mie mi se pare de o falsitate aproape monstruoasa modul \u00een care Marino \u00eesi construieste imaginea de sine.
\nAndrei Simut: <\/strong>Dar jurnalul intim este altceva dec\u00e2t autobiografia, memoriile.
\nCosmin Borza: <\/strong>Receptarea \u00een presa a lui Marino a scos \u00een evidenta ipostaza sa de \u201ediscernator\u201c, de \u201emodel\u201c, \u201esinceritatea\u201c autocritica cu care se analizeaza. E o abordare falsa, cred.
\nSanda Cordos:<\/strong> As vrea sa va recomand un jurnal citit de cur\u00eend, nu lui Cosmin, care nu \u00eel va citi, un jurnal foarte frumos, al unei autoare care se numeste Arabella Yarca, rom\u00e2nca. Femeie foarte t\u00e2nara, apartin\u00e2nd lumii aristocratice bucurestene, jurnalul l-a tinut \u00een frantuzeste din 1913 p\u00e2na \u00een 1918 av\u00e2nd angoasele feminitatii sale rafinate, a mariajului pe care \u00eel face, a razboiului, mai t\u00e2rziu, la care participa ca infirmiera, \u00een locuri deloc usoare. Un fel de Scarlett O’Hara de Rom\u00e2nia. A fost publicat \u00een 1937 la Editura Bucovina si acum Editura Compania l-a reluat \u00een traducere rom\u00e2neasca. Chiar vi-l recomand cu foarte multa caldura. Se numeste \u201eDe pe o zi pe alta\u201c.
\nMihaela Ursa: <\/strong>Ni-l recomanzi pentru c\u00e2t este de interesant destinul sau pentru ce \u00eenseamna o scriere onesta?
\nSanda Cordos:<\/strong> Nu, pentru ceea ce \u00eenseamna investigatie de sine si, \u00een consecinta, daca vrei, si scrierea onesta.
\nAndrei Simut: <\/strong>As insista pe diferenta dintre jurnalul intim si memorii, gradul de constructie e diferit, apoi pentru jurnalul intim avem performativitatea, \u00eeti da ocazia sa \u00eel vezi pe scriitor \u00een procesul scrierii \u00eenregistrat ca atare, actul scrierii ca procesualitate.
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Jurnalul intim tine de serializare \u00een moment…
\nCosmin Borza:<\/strong> Confesiunea ca mod de constructie a eului nu..
\nAdriana Stan: <\/strong>Eu totusi cred ca e vorba de o obisnuinta inevitabila de lectura ca la capatul jurnalului, summum-ul pe care \u00eel face perceptia sa fie orientat existential, nu pe conventie. Chiar daca pas cu pas sunt constient de anumite strategii de constructie, la capat panorama pe care o voi face va accentua inevitabil tot dimensiunea existentiala, mai marcant dec\u00e2t cea de constructie.
\nCosmin Borza: <\/strong>Pentru ca am ajuns \u00eentr-un fel de unde plecasem, si poate nu ma exprim bine, tocmai faptul ca ajungi la acel fond existential, dupa ce ai urmarit un anumit tip de constructie, e un fel de katharsis faptul ca s-ar putea sa ajungi inclusiv la empatie cu acea persoana, cu acel stil de viata. Dincoace, \u00een cazul blogului intim nu mai e nici un fel de lupta pentru asumarea acelui fond existential (alta e discutia \u00een legatura cu blogul cultural, jurnalistic, politic). \u00cen blogul intim constructia nu mai exista sau pasii pentru a vedea cum evolueaza acea persoana ca sa se cunoasca de exemplu, sa faca un proces autoscopic. Faptul ca oricine poate initia un blog intim constituie o democratizare a confesiunii si a credintei ca noi avem un fond interior at\u00e2t de dezvoltat, at\u00e2t de complex, \u00eenc\u00e2t \u00eel putem face public.
\nAdriana Stan: Au niste curiozitati strict epidermice..
\nAndrei Simut: <\/strong>Blogul nu este at\u00e2t o constructie, este un simulacru, este parte dintr-o alta paradigma, eu asta \u00eencerc sa spun.
\nCosmin Borza: <\/strong>Si jurnalul este un simulacru.
\nAdriana Stan: <\/strong>La Kafka nu poti sa spui \u201eeste un simulacru\u201c dupa ce ai terminat jurnalul. Poti sa spui ca a mers pe niste cai serpuite si autofalsificatoare, dar nu poti sa meditezi la final ca este un simulacru.
\nCosmin Borza: <\/strong>Dar nici ca este sinceritatea \u00een stare pura
\nAndrei Simut:<\/strong> Dar nici nu exista sinceritate \u00een stare pura.
\nMihaela Ursa: <\/strong>Va atrag atentia asupra unui lucru pe care l-am uitat: jurnalul se citeste tiparit complet sub forma de carte, pe c\u00e2nd \u00een blog citesti toate notatiile acelea fragmentar, temporizat, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t nu poti sa vezi un parcurs, o anumita crestere, o formare, sau nu mai stiu ce. Cred ca este vorba despre un efect de lectura \u00een momentul \u00een care tu, Cosmin, spui ca nu exista constructie de sine sau compozitie pe blog. Exista si acolo. Uite, de pilda jurnalul unei doamne foarte simpatice si destepte, Madelin, intitulat \u201eJurnalul unei gospodine ratate\u201c, sper sa nu gresesc: o femeie foarte inteligenta si foarte… \u201enormala\u201c, are copii, are barbat, casa de tinut, practica o profesie, are lecturi, idei interesante despre o multime de lucruri, poate ca ar fi una dintre posibilele candidate pentru aceasta lectura de tip constructiv de sine, pe care tu o cauti si n-o gasesti \u00een blogging, ca sa le dai voie tuturor sa se numeasca autori… C\u00e2t despre cititorii rafinati de pe bloguri, despre care vorbea Sanda, exemplul meu favorit este Caligraf, desi scrie mai rar \u00een ultima vreme… Dar mai sunt si altii…
\nLavinia Rogojina:<\/strong> Pe mine ma deranjeaza foarte mult asumarea conditiei de critic p\u00e2na la capat, \u00een cazul oricarui text, chiar si \u00een accesarea jurnalului intim sau a \u201eliteraturii\u201c de pe blog. Sunt de acord, avem o (de)formare profesionala, dar eu consider ca putem citi si altfel \u2013 fara instrumentar critic acolo unde aplicarea acestuia nu e tocmai adecvata. \u00cen al doilea r\u00e2nd, s-a vorbit foarte mult despre punctele care apropie blogul de jurnalul intim miz\u00e2nd excesiv pe trasaturile acestea foarte omenesti care se manifesta recurent \u00een ambele medii: vanitate, narcisism, exhibitionism, mici b\u00e2rfe; cu toate acestea, ram\u00e2n p\u00e2na la urma niste aspecte care le diferentiaza. Personal reactionez pozitiv la jurnale, fie acestea scrise de scriitori sau de oameni care n-au nimic de-a face cu lumea literatilor. Am citit biografii, memorii, jurnale etc., dar nu le percep ca fiind acelasi lucru cu un jurnal tinut pe blog sau cu un blog, pentru ca \u00eentr-un jurnal intim \u2013 scris, prin definitie, in intimitate \u2013 esti izolat \u00eentr-un spatiu restr\u00e2ns si nu ai parte de o interventie constanta din partea celuilalt (asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul jurnalului de pe blog sau a blogului). \u00cen spatiul virtual postezi un text care ulterior sufera modificari, adnotari si chiar transformari, pentru ca ai parte de tot felul de reactii: esti \u00eentrebat de ce, esti criticat sau obligat sa dezvolti post-ul, iar tu trebuie sa intervii si sa (te) comentezi la r\u00e2ndul tau, \u00eentotdeauna urmatoarea miscare fiindu-ti afectata sau cel putin viciata; asadar nu ram\u00e2i constant cu tine \u00eensuti sau cu spatiul tau personal, ci esti supus reactiei directe din partea celuilalt. De asta zic ca pe blog e altceva, pe c\u00e2nd \u00een jurnal scrii tu cu tine si textul tau are o cu totul alta traiectorie. Nu vorbesc aici de Marino, dar da, am citit jurnale care nu m-au convins, pe de alta parte sunt jurnale unde nu observi constructul prin intermediul caruia trebuie sa fii sedus cu orice pret, unde dimpotriva descoperi exprimarea aceea patetica pe care o acreditezi ca fiind onesta, detalii lipsite de importanta si fara nicio valoare artistica, scriitura inconstanta etc. De aceea mi se pare ca grila de lectura este alta si criticul sau omul de litere ar trebui sa se raporteze diferit \u00een contexte care \u00eei cer sa fie cel putin maleabil.
\nAdrian Tataran:<\/strong> Conteaza putin si temporizarea. Mi-e foarte greu sa creditez cu foarte multa \u00eencredere un contemporan. Adica textul de pe blog care se ofera unei contemporaneitati imediate este consumat partial, ingerat sau nu. Ceea ce mie de multe ori \u00eemi creeaza o reactie mult mai profunda, care ma face la r\u00e2ndul meu foarte atent la acel jurnal, este prestigiul celui care deja a trecut pragul, este ca si cum mi-as scrie o scrisoare din nefiinta. Poate ca aici e o tusa mai putin literara. Citeam zilele trecute \u201eCaietele\u201c lui Cioran si mi-a ramas \u00een minte o notatie. \u00cei murise mama, iar la o saptam\u00e2na dupa moartea ei, \u00eei parvine o scrisoare de la ea, care facuse respectivul drum prin posta. Sentimentul lui la receptia acelei scrisori a reusit sa fie transmis foarte clar, in sensul in care spuneam aici. Ma g\u00e2ndesc ca asa este si cu jurnalul intim, sufera de prestigiul, hai sa zicem, mortii autorului. Nu am aceeasi \u00eencredere \u00een bucatile de jurnal care se publica \u00een contemporaneitate. Le lipseste poate ceva. De aceea ma g\u00e2ndesc ca blogul sufera si el de lipsa maturatiei, cum spune Lejeune, cel putin \u00een cazul meu asa as face ierarhia mea personala.<\/p>\n

Modificarea autorului<\/strong><\/p>\n

Mihaela Ursa: <\/strong>Lavinia invoca un lucru pe care m-am g\u00e2ndit sa \u00eel arunc si eu pe masa de joc, felul \u00een care se modifica, felul \u00een care interactivitatea se blog modifica nu numai\u00a0 intentiile cu care pornim un blog, ci eventualele intentii cu care ai scris un text, sau chiar parerea la care te-ai g\u00e2ndit c\u00e2nd ai scris un text, lucrul la care te-ai g\u00e2ndit c\u00e2nd ai scris un text. Ma \u00eentreb daca nu putem extinde aceasta modificare a autorului de catre cititor si asupra\u00a0 scrierii cronicii literare, ar fi de studiat, daca nu cumva cronica literara scrisa de criticii literari \u00een reviste pe h\u00e2rtie nu s-a modificat la nivel discursiv macar sau la nivelul strategiilor de captare a bunavointei dupa modelul cronicilor pe blog. Daca nu cumva am devenit mai colocviali \u00een cronica de carte care se scrie acum prin reviste, \u00eenvat\u00e2nd de fapt de la aceasta interactivitate a blogurilor, si, c\u00e2nd spun asta, ma g\u00e2ndesc la unul dintre textele pe care le aveam acolo de referinta, la cel al lui Mark Tremayne, care spune \u201epublicistii, ziaristii din mass-media establishmentului, din mass-media de mainstream au \u00eenvatat de la bloguri cum sa se faca cititi, cum sa-si faca public. \u00cen al doilea r\u00e2nd, macar inconstient, dincolo de morga noastra de oameni cu criterii literare, nu exista aceasta modificare de discurs, ca nu e deocamdata de intentie sau de personalitate critica.
\nAndrei Simut: <\/strong>Luati de exemplu \u201eObservatorul cultural\u201c si veti vedea ca, faptul ca, de la un moment dat pe sit s-au permis comentariile, a adus o modificare a profilului cronicilor si textelor scrise acolo, implicit si stilului, si chiar revistei. Cei care scriu o cronica acolo si stiu ca vor fi comentati, inevitabil \u00eesi vor modifica discursul, \u00eencerc\u00e2nd sa pre\u00eent\u00e2mpine eventualele obiectii, sa le \u00eembl\u00e2nzeasca prin prezentificarea lor \u00een discurs, evit\u00e2nd sa mai arunce un verdict la modul abstract si absent.
\nMihaela Ursa: <\/strong>\u00cel arunci tocmai pentru a st\u00e2rni un anumit tip de reactie, unor comentatori pe care \u00eei banuiesti si despre care stii de fapt cum reactioneaza.
\nCosmin Borza:<\/strong> Asta poate fi foarte profitabil daca nu renunti la stilul tau, la criteriile tale, problema e daca acea modificare de care vorbeai vine \u00een momentul unor bloguri intime, adica ..
\nSanda Cordos:<\/strong> Dar exista bloguri intime, asta e \u00eentrebarea?
\nCosmin Borza:<\/strong> Da, multe chiar!
\nAndrei Simut:<\/strong> Dar sintagma \u201eblog intim\u201c nu e o contradictie \u00een termeni?
\nSanda Cordos:<\/strong> Nu cred ca e vorba de o intimitate reala.
\nAndrei Simut:<\/strong> Din moment ce se numeste blog, nu mai poate fi intim \u00een sensul adevarat.
\nCosmin Borza:<\/strong> Asta spuneam si eu, este cu totul altceva, pozitia asta a intimitatii, dincoace, daca acceptam cu at\u00e2ta usurinta, suntem postmoderni, iata, daca nu accepti asta devii modernist. Fie si asta. Dar accepti cu at\u00e2ta firesc ca ceilalti sa \u00eeti modifice propriul mod de a te analiza si de a scrie despre tine, fara sa faci din asta o problema, fara sa vezi \u00een asta un exces … nu devine o problema blogul intim \u00een momentul acela?
\nAdriana Stan:<\/strong> Dar pentru cine? Pentru tine ca autor.
\nCosmin Borza:<\/strong> Pentru autor prin nevoia asta de expunere, de a scrie despre sine pentru public. Oricum, oric\u00e2nd, indiferent de substanta celor scrise pe blog. E vorba aici de o automonumentalizare psihanalizabila.
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Cosmin, am gasit un pasaj \u00een \u201ePacientul englez\u201c apropo de sensibilitatea postmoderna si de aceasta deschidere totala a intimitatii. Suna \u00een felul urmator: \u201ea te odihni \u00eenseamna a primi toate fetele lumii fara a le judeca. O baie \u00een mare, amor cu un soldat care nici nu ti-a stiut numele.\u00a0 Bl\u00e2ndete fata de cei necunoscuti si anonimi care era de fapt bl\u00e2ndete fata de tine \u00eensati.\u201c Un alt tip de sensibilitate, mai degajata, lipsita de constr\u00e2ngerile unei \u00eentunecari a intimitatii, ale unei vulnerabilizari teribile \u00een raport cu propria ta persoana, un alt tip de asezare a ta \u00een lumea sociala.
\nAdriana Stan: Exact, un alt tip de asteptare, numai ca expunerea ta, vulnerabilitatea ta la interactivitate \u00eenseamna si mai putina coerenta cu sine. De asta ar fi o problema
\nOvidiu Mircean: <\/strong>Suntem toti literati, \u00een ce masura lectura unui roman nu vulnerabilizeaza coerenta noastra interioara?
\nAdriana Stan:<\/strong> Ma refer la cel care scrie. Nu am aceeasi sansa terapeutica de autodescoperire scriind un jurnal sau scriind un blog, pentru ca \u00een jurnal spatiul monologic ma va pastra \u00eentr-o albie c\u00e2t de c\u00e2t unitara, \u00een vreme ce pe blog spatiul dialogic o sa ma modifice considerabil, commenturile ma vor determina sa ma ajustez \u00een consecinta.
\nAndrei Simut:<\/strong> Nu e un pericol, fiecare poate ram\u00e2ne cu functia lui, jurnalul intim pe suport de h\u00e2rtie va supravietui ca specie tocmai datorita diferentelor fata de blog, care iata, este o specie diferita a confesiunii tocmai datorita suportului tehnic radical diferit, dezvolt\u00e2nd trasaturi diferite datorita mediului. Blogul nu va \u00eenlocui jurnalul intim pentru ca nu raspund acelorasi impulsuri creatoare, identitare. Cineva poate simultan sa \u00eesi dezvolte aptitudinile de stand-up comedy performer pe un blog si sa tina simultan un jurnal intim al carui continut sa fie cu totul altul, chiar daca de multe ori coincident cu cel al blogului.
\nSanda Cordos:<\/strong> \u00censeamna ca au functii diferite, Andrei.
\nAdrian Tataran:<\/strong> Sau au o functie relativ asemanatoare, dar asezata pe paliere diferite, functia blogului, functia jurnalului si poate cea mai larga este cea a confesiunii. Adica poate de acolo se porneste.
\nAdriana Stan:<\/strong> Eu ma g\u00e2ndeam ca din antichitatea greaca. Ei aveau primatul lui \u201ecunoaste-te pe tine \u00eensuti\u201c, numai ca acolo era vorba de o finalitate mai degraba comunitara. Cunoaste-te pe tine \u00eensuti ca sa traiesti bine cu ceilalti.
\nMihaela Ursa: <\/strong>Pai, p\u00e2na la urma, asta s-a transformat \u00eentr-o finalitate publica. Este ceea ce amenda Cosmin…
\n\u00cencheiem aici, revenind la ceea ce ne cita Ovidiu mai devreme, la invocarea acelei \u201ebl\u00e2ndeti fata de celalalt\u201c. La aceasta bl\u00e2ndete as face apel si as \u00eencheia rotund \u2013 scuzati-mi obsesiile de profesoara \u2013 cu \u00eenca un lucru spus de Lejeune care, dupa ce termina tot jurnalul sau de lectura de bloguri, cu iritarea si dependenta aferente, recomanda: \u201eexpuneti-va, implicati-va, folositi-va prejudecatile pentru a sti cum sa va implicati. Ram\u00e2neti destul de detasati pentru a survola spatiul internautic, pentru a sti cum sa va dezimplicati. \/…\/ Punem at\u00e2ta \u00eenversunare \u00een opozitia noastra, suntem at\u00e2t de hotar\u00e2ti sa-i excludem pe aceia care procedeaza altfel dec\u00e2t noi… Eu m-am aflat de mai multe ori \u00een aceasta situatie. Timp de 20 de ani am avut o multime de prejudecati \u00eempotriva jurnalului. Apoi am trecut de partea cealalta si le-am dat cuv\u00e2ntul oamenilor care se adreseaza mediului \u00een care scriu cu \u00abdraga jurnalule\u00bb, \u00een \u00abPactul autobiografic\u00bb. Apoi, am trecut de partea computerului si iata-ma alcatuind un al doilea studiu, \u00abDraga ecranule\u00bb, pentru a ma justifica \u00een fata celor care au ramas de partea jurnalului si pentru a-i \u00eenvata toleranta. Dar oare n-am fost chiar eu intolerant fata de bloggeri, pe care m-am obisnuit sa-i numesc b\u00e2rfitori? Fiecare cerc se \u00eenchide p\u00e2na la urma. Initial eram un modern \u00een razboi cu anticii, pentru a ajunge un antic \u00een lupta cu modernii sau un modern \u00een lupta cu postmodernii. Iata povestea abia \u00eencheiata.\u201c Sa ne vedem cu bine data viitoare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cercul Metacritic din Cluj \u201eCercul Metacritic\u201c este un cerc de dezbateri al Facultatii de Litere din Cluj, prezentat la http:\/\/metacritic.wordpress.com. La ultima \u00eent\u00e2lnire au participat 24 de \u201emetacritici\u201c, tema propusa de Mihaela Ursa fiind \u201eDiarist sau blogger?\u201c. Dezbaterea a antrenat cadre didactice ale facultatii (Sanda Cordos, Ovidiu Mircean), doctoranzi (Andrei Simut, Iulia Micu, Adriana Stan,… Cite\u0219te mai mult »Diarist sau blogger? (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-2775","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":2155,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2775","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2775"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2775\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2775"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2775"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2775"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}