{"id":2772,"date":"2010-05-20T10:58:27","date_gmt":"2010-05-20T08:58:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2772"},"modified":"2010-05-20T10:58:51","modified_gmt":"2010-05-20T08:58:51","slug":"marginalitatea-ca-patrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marginalitatea-ca-patrie\/","title":{"rendered":"Marginalitatea ca patrie"},"content":{"rendered":"

Pentru Adrian Marino, in chiar propriile sale cuvinte, marginalitatea i-a devenit patrie. Oare pentru ca o dorea? Mai mult ca sigur ca nu. De obicei, aceia care doresc (sau macar pretind ca au habar de) virtutile singuratatii si ale retragerii sunt straini de aceste realitati. Singuratatea este pretul platit mai ales de spiritele liberale, ale caror personalitate si individualism le impiedica sa isi asume obligatii de ideologi si activisti ai unui partid sau ai unor oameni politici, fie ei si de pe \u201ealte coordonate istorice\u201c.<\/strong><\/em>
\nRom\u00e2nia falselor mituri<\/strong>
\nMai ales intr-o cultura precum cea rom\u00e2na, spiritele autentic liberale (inclusiv cele autentic liberal-conservatoare \u2013 caci liberal-conservatorismul nu are copyright de la ideologii PDL, cum lasa unii sa se inteleaga) sunt condamnate la singuratate. Caci, cum spunea intr-un context prilejuit de comparatia dintre cultura rom\u00e2na si cea italiana Daniel Barbu, la noi nu ideile conteaza, ci persoanele. De aceea in cultura rom\u00e2na ideile nu reusesc sa supravietuiasca persoanelor (si fericite sunt situatiile in care un intelectual rom\u00e2n reuseste sa ram\u00e2na fidel propriilor idei p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii). Si, implicit, ceea ce numim partizanat fata de idei nu este altceva dec\u00e2t… partizanat fata de o persoana.
\nMarino a fost, daca nu constant, macar sincer cu el insusi. Si lipsa idolilor a fost probabil cea mai mare virtute a sa. El nu a inteles sa cada in fetisizarea unor nume (ceea ce a facut, altfel, ca p\u00e2na si copiii unor personalitati sa devina, peste noapte, autori de volume si… personalitati: de la Marie-France Ionesco la Lidia Staniloae \u2013 ultima, plimbata pe la conferinte si colocvii doar in virtutea filiatiei sale, caci altceva nu are ce sa spuna).
\nAutorii sai preferati erau clasicii antitotalitarismului si ai dreptei liberal-conservatoare: Aron, Arendt, Besancon si… Patapievici (pe care il citeste cu simpatie \u2013 si are toate motivele, vedem in memoriile sale \u2013 dar pe care nu il aduleaza, ceea ce ii atrage \u201eexcomunicarea\u201c).
\nSa vedem, asadar, cum g\u00e2ndea Adrian Marino Rom\u00e2nia. Nu o intelegea \u201epasunist\u201c si avea o (din punctul meu de vedere, foarte sanatoasa) oroare de credinta in caracterul bun si necesar al unei Rom\u00e2nii rurale. Legat de aceasta, dispretuia si nu se regasea in Rom\u00e2nia lui Hagi. Nu in Rom\u00e2nia manelistilor, ci in Rom\u00e2nia unor false mituri precum Gheorghe Hagi si Nadia Comaneci. O Rom\u00e2nie ce se increde in muschi mai mult dec\u00e2t in creier este o tara in care nu avem de ce sa ne regasim, caci este o tara ce traieste de pe urma unei vanitati, de altfel nepractice si stupide: cea a unor medalii si cupe sportive.
\nDar merita sa il citim chiar pe Marino: \u201eResping… si conceptia unei Rom\u00e2nii definita ca un imens \u00abMuzeu al satului\u00bb, ca o \u00abrezervatie folclorica a Europei\u00bb… Suntem la umbra kitschului in floare. Nimic mai ridicol ca un Dan Spataru, in smoking si cu papion, c\u00e2nt\u00e2nd \u00abTarancuta, tarancuta\u00bb\u201c.
\nAlianta cu Occidentul<\/strong>
\nValorile politice in care credea Marino sunt sistematizate in c\u00e2teva pagini ale memoriilor sale. Marino credea in drepturile omului, a caror respectare si aplicare riguroasa era pentru el \u201eechivalenta cu instaurarea democratiei, a statului constitutional si de drept\u201c. Dreptul omului sunt pentru Marino o garantie in fata oricaror pretinse drepturi ale statului si ale comunitatii.
\nUn alt principiu este cel al disocierii radicale dintre stat si natiune. Acest principiu poate parea iritant pentru unii conservatori ce nu sesizeaza schizoidia propriilor idei politice. Ca sa dau un exemplu, desi tendinta Statului rom\u00e2n este aceea de a identifica statul cu natiunea (acest lucru duc\u00e2nd, intre altele, la asocierea Rom\u00e2niei cu toate faptele ilegale ale romilor), acesta aplica dubla masura: desi romii, maghiarii sau turcii din Rom\u00e2nia sunt considerati rom\u00e2ni, nu se intelege ca si consecinta perfect logica a acestei viziuni si faptul ca in Bucovina de Nord traiesc, de fapt, ucraineni.
\nDistantarea statului de conceptul de natiune poate sa ajute la o mai buna definire a natiunii si poate duce la o evitare a exceselor ce vin at\u00e2t de la dreapta c\u00e2t si de la st\u00e2nga. Marino dedica r\u00e2nduri acide corectitudinii politice si \u201einocentei ideologice\u201c a celor care calculeaza, cu instrumente false, cum ca… fascismul ar fi mai rau dec\u00e2t comunismul, care de fapt ar fi un soi de reactie la primul.
\nTot Marino insista pe ideea statului minimal, militeaza pentru disparitia statului asistential dar si pentru o economie de piata capitalista, singura ce poate asigura \u201eindependenta de spirit, libertatea de miscare, de g\u00e2ndire si de expresie\u201c.
\nLa Marino se vede si o angajare catre Occident, de asumare a aliantei cu Occidentul si cu Statele Unite, dublata de o rezerva fata de Rusia. Si aici, iar \u201efluiera in biserica\u201c c\u00e2nd critica aspru, si pe buna dreptate, un alt mit al perioadei postcomuniste, pe parintele Constantin Galeriu care, intrebat ce prefera, Academia Frundze din Moscova sau Biblioteca Congresului din Washington, a raspuns inocent si neinspirat ca prefera… Academia Rom\u00e2na.
\nO circularitate blestemata<\/strong>
\nNu pot sa nu mentionez si o consideratie a lui Marino cu privire la partidul care, din pacate, insista sa ne guverneze, desi isi demonstreaza in fiecare zi incapacitatea de a o face. \u201ePD, probabil cel mai odios partid criptocomunist\u201c, ne guverneaza, cu pretentii de dreapta, la 20 de ani dupa mineriade, la 10 ani dupa distrugerea Conventiei Democratice, incerc\u00e2nd sa isi mascheze jaful si incompetenta propriilor politicieni prin… acuzarea opozitiei.
\n\u201eJocul cu institutiile financiare internationale va continua, in acelasi stil de simulare, mistificare si eterna smecherie rom\u00e2neasca. Vor sosi, in continuare, unele pomeni. Dar situatia va ram\u00e2ne, in esenta, neschimbata\u201c. Nu descrie Marino cu 10 ani inainte felul in care guvernul Basescu gestioneaza economia nationala astazi?
\nOare ce ii deranjeaza pe criticii lui Marino? Oare nu se inspira ei din aceleasi valori? Evident, intrebarile sunt retorice. Stim cu totii ce ii deranjeaza: Marino nu a participat la cultul personalitatii pe care intelectualii si politicienii rom\u00e2ni si-l construiesc. Ba, mai mult, a avut curajul sa spuna cu voce tare ceea ce multi doar g\u00e2ndesc: ca de prea multe ori imparatii ce ne sunt prezentati sunt fie goi, fie imbracati in h\u00e2rtie creponata.
\nCe este insa trist este faptul ca reactiile fata de Marino au fost tipic bolsevice. Colaborarea lui Marino cu Securitatea a devenit imediat subiect de discutie. Incapabili sa raspunda punctual acuzelor lui Marino, i-au scos dosarul la inaintare. Oare nu faceau si comunistii la fel? Dar oare la ce sa te astepti de la niste nomenclaturisti, fie ei si… nomenclaturisti ai mintii?
\nMai trist este insa faptul ca vocea lui Marino a ramas o voce solitara. Si chiar succesul de piata, de care am inteles ca se bucura \u201ememoriile\u201c sale, nu este datorat dec\u00e2t nevoii de a le folosi pentru a-i ataca pe niste idoli gaunosi in numele… altor idoli gaunosi. O circularitate blestemata de care se pare ca nu putem scapa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru Adrian Marino, in chiar propriile sale cuvinte, marginalitatea i-a devenit patrie. Oare pentru ca o dorea? Mai mult ca sigur ca nu. De obicei, aceia care doresc (sau macar pretind ca au habar de) virtutile singuratatii si ale retragerii sunt straini de aceste realitati. Singuratatea este pretul platit mai ales de spiritele liberale, ale… Cite\u0219te mai mult »Marginalitatea ca patrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2234,2233],"class_list":["post-2772","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-adrian-marino-colaborare-securitatea","tag-dosar-adrian-marino"],"views":1880,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2772","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2772"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2772\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2772"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2772"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2772"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}