{"id":2765,"date":"2010-05-20T10:52:59","date_gmt":"2010-05-20T08:52:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2765"},"modified":"2010-05-20T10:53:35","modified_gmt":"2010-05-20T08:53:35","slug":"sublimarea-generala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sublimarea-generala\/","title":{"rendered":"Sublimarea generala"},"content":{"rendered":"


\nNici scriitorilor nu le vine usor sa mearga impotriva curentului, desi trebuie sa fie treaba foarte tentanta. Ca toti oamenii, si ei se supun obisnuit la legea economiei de efort. Lege care nici nu-i asa rea c\u00e2nd e vorba de scriitori, caci ii aduce indata in consens cu pretentiile cititorilor si de aici poate deveni succes de-a dreptul eclatant. <\/strong><\/em>
\nIn contra curentului<\/strong>
\nDoar cei care-si profeseaza talentul ca pe un sport extrem se pun apriat contra tuturor asteptarilor si risca sa ram\u00e2na necititi ori neintelesi; sau altele si mai rele. Nu-i, in orice caz, lucru fara riscuri. Cu toate astea mai sunt, p\u00e2na si azi, scriitori \u2013 ba unii chiar poeti \u2013 care nu vor sa se lase in voia curentului. Fireste, una e sa nu vrea si altceva sa si poata. Dar conteaza si prima, chiar daca n-are deplina eficienta. in vremurile noastre, impotrivirea la curent, mersul in contra lui sunt eminent ineficiente. Curentul e at\u00e2t de puternic, at\u00e2t de mobilizator si de compact inc\u00e2t cu greu i se poate cineva sustrage, cu voie sau fara. Nu vreau sa insinuez ca, bunaoara in poezie, toata lumea scrie la fel (nu la fel de bine, desigur, ci in aceeasi formula); nici vorba. Diferentele sunt acute (macar uneori) si, pe c\u00e2t posibil, cultivate. Dar si aceste diferente tin seama de faptul ca lumea vrea acum poezie transparenta, directa, fara traumatisme de receptare si lectura; fie cum va fi poezia, dar sa fie accesibila numaidec\u00e2t si sa nu fie nevoie de un algocalmin dupa citirea ei; si accesibila nu lui Gheorghe Grigurcu sau lui Ion Pop, ci si \u2013 de fapt, mai ales \u2013 unor eventuali cititori doar vag preveniti, dar nicidecum experti. Nu-i de mirare ca directitatea si simplitatea (dar nu cea clasica) sunt norme severe pentru poezia de azi. E curentul de gust al vremurilor, satule p\u00e2na peste cap de \u201earta\u201c si figuri, de elaborare si sofisticarii. Daca jurnalistica are o reteta de succes consolidata prin vremuri (scandal-sex-sport), poezia de azi a ajuns si ea, in fine, la o reteta eficienta. Nu foarte deosebita, de vreme ce pretinde, obligatoriu, macar sex si insolenta; al treilea element e insa liber, la optiunea fiecaruia. (Cam) asa st\u00e2nd lucrurile, devine nu de mirare, ci de neinteles de ce tine Emilian Galaicu-Paun sa fie, tocmai c\u00e2nd nu e cazul, \u201eunul dintre cei mai dificili poeti ai nostri\u201c, dupa cum \u2013 bine \u2013 zice Serban Foarta in cuv\u00e2ntul final de la \u201eArme graitoare\u201c (Editura Cartier, Chisinau, 2009). Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t pe partea de erotism, de desene senzuale si sublimari sexuale, Galaicu-Paun sta bine si ar iesi fruntas in orice competitie. Nici pe linie biografista nu sta rau, caci poemele lui sublimeaza (aproape evident) secvente concrete si stari inventariate cu scrupul. Materia, ca sa zic asa, corespunde \u2013 macar in buna parte \u2013 cerintelor zilei. Nu poate fi alta dec\u00e2t ca Emilian Galaicu-Paun o proceseaza prea necorespunzator cu aceste cerinte.
\nFireste ca nu procesarea in sine poate fi cauza, intruc\u00e2t ea nu e dec\u00e2t consecinta altor cauze, mai intime si mai ireprimabile. Cea mai importanta dintre acestea imi pare a sta in dublul temperament vizionar al poetului. Serban Foarta, tocmai pornind de la aceasta dualitate de conditie, face din el un poet oximoronic \u2013 si cred ca, si de aceasta data, cu tot temeiul. Mi-am ingaduit eu insumi sa vorbesc altadata de o structura oximoronica a temperamentului poetic al lui Galaicu-Paun: pe de o parte, o electricitate imaginativa care se angajeaza spontan in stihiale, pe de alta parte o poetica de migala, devotata jocurilor lexicale si celor mai subtile legaturi simbolice; un artizanat de detalii, asadar, contrapunct\u00e2nd o impetuozitate vizionara. Problema lui Galaicu-Paun consta in simultaneizarea celor doua poetici si temperamente, fie si prin sanctionarea contrapunctica a unuia prin celalalt. Folosirea lor alternativa, oric\u00e2t de geometric ar pendula textele, ar duce la o incoerenta in chiar procesul imaginativ, la o poetica ce ar aprinde, intr-un prim moment, focul imaginatiei si ar arunca apoi, intr-un al doilea moment, apa peste acest foc. S-ar naste, fireste, un ritm, poate chiar o tensiune intre fulguranta salbatica si munca de atelier. Dar dualitatea de temperament ar fi cu adevarat eficienta daca cele doua componente ar fi m\u00e2nate in conflictualitate, daca s-ar exaspera in concomitenta profesarii lor si s-ar tine intr-un \u2013 c\u00e2t de fragil \u2013 echilibru de actiune. E ceea ce-mi pare a fi reusit Galaicu-Paun in poemele lui cele mai bune, nu putine. Dar acest echilibru nu mai pare tinut cu rigoare \u2013 deci cu eficienta \u2013 in \u201eArme graitoare\u201c.
\nPoezia de migala<\/strong>
\nCartea e, fara indoiala, una din cele mai \u201elucrate\u201c din toata poezia noastra. Dar tocmai! \u201elucrata\u201c vrea sa spuna ca si ce-a mai supravetuit din spontaneitatea imaginativa intra aici intr-un proces premeditat, intr-o retea prestabilita de semnificatii, intr-o demonstratie. Iar Galaicu-Paun pe \u201esemnificatii\u201c mizeaza aici in primul r\u00e2nd, pe evantaiul lor posibil, dar strunit. Poemele nu mai au salbaticie, desi nu sunt nici domesticite; insa poetul nu pierde nici o clipa controlul, stie tot timpul ce scrie si unde vrea sa ajunga; ba chiar si unde va ajunge. El are un desfasurator de sensuri si o retea de simboluri prin care trebuie sa treaca, neaparat, materia confesiva si imaginativa. Migala, atentia, crisparea nu lasa loc eruptivitatii, caci aceasta ar putea arunca in aer toata predestinarea detaliilor. De aici regimul mai bemolizat al freaticii imaginative, domesticirea functiei stihiale. Locul ei e luat (vorba vine, caci nu-l poate tine nimeni) de o scrupulozitate ludica asumata ca gravitate simbolizanta. Galaicu-Paun a fost mereu tentat de intreaga posibila refractie simbolica a fiecarui cuv\u00e2nt si s-a folosit mereu de tehnici \u201e\u00e0 la Foarta\u201c, de omofonii, sinonimii, omografii etc. Ca si Foarta (desi in masura infima, fireste), nici el nu poate privi un cuv\u00e2nt fara sa-l vada in ipoteza unui conglomerat sau a unei increngaturi, fara sa-l vada fugind in alte cuvinte sau chiar ascunz\u00e2ndu-se in altele. Cuvintele sunt, intr-o asemenea poetica, noduri explozive, suave grenade de semnificatii care pun poemele intr-o alerta baroca. Daca o asemenea poetica si-ar respecta criteriile, ea ar trebui sa ruleze, de la fiecare punct de inflexiune simbolica, pe mai multe drumuri sau registre. in realitate, Galaicu-Paun doar consemneaza potenta simbolica a acestor cuvinte, sansa lor de a se desface, dar nu lasa poemul din haturi. Evidentiaza doar o sansa, o posibilitate, si-si vede de drumul ales dinainte. Versurile lui au, din aceasta cauza, noduri ingrosate, un fel de muguri densificati, dar semnificatia urmeaza linia ramurii. Chiar scrisa \u201ekaligrafie\u201c, caligrafia nu-i altceva dec\u00e2t caligrafie de sensuri, iar \u201eyin\/discreta\u201c ram\u00e2ne \u201eindiscreta\u201c; anamorfozele adause de Galaicu-Paun sunt simple promisiuni netinute, nu contaminari sau desfaceri in alt registru. Cu asemenea \u201ealfabet\u201c, Galaicu-Paun e doar un alt fel de latinist, nu alt fel de poet. in schimb, toate aceste straneizari ludice ale cuvintelor, ca si inductiile intertextuale, nu fac altceva dec\u00e2t sa intareasca senzatia de control si efectul de migala. Un poem bun trebuie sa fie mai tare dec\u00e2t autorul sau. In \u201eArme graitoare\u201c Galaicu e scrupulos mai tare dec\u00e2t poemele sale.
\nProbabil ca poetul se viseaza, in unele nopti, un fel de Ion Barbu ce ridica in geometrii de sens amorfitatea realului de la care porneste. Dar \u201erealul\u201c lui, oric\u00e2t de consistent, e \u2013 intotdeauna \u2013 deja culturalizat, deja formalizat, deja semnificat. El intra numaidec\u00e2t intr-o schema articulata, intr-o structura simbolica. Iar cum acest proces nu poate fi oprit, poemul ram\u00e2ne sa transcrie impletirea, suprapunerile, contopirile; el e punctul de convergenta a c\u00e2t mai multor elemente \u2013 si c\u00e2t mai disparate aparent \u2013 venite, de-a valma, din biografie, din memorie, din cotidian, din imaginatie, din biblioteca, din abilitate. Efervescenta acestor \u201esurveniri\u201c il pune pe poet in situatia de a le administra ductilitatea simbolica, de a le capta pe o directie si de a le armoniza potentialul de sens. Se naste astfel o scriitura cumulativa, arborescenta, al carei rost e sa lege intr-o unitate de sens registrele de provenienta diversa: \u201ec\u00e2nd va fi sa dau coltul, int\u00e2mple-se tot asa cum se imbrica, in schelele\/ de la trei ierarhi, lemnul cu fierul. \u2013 eu n-am sa dau coltul nicic\u00e2nd, c\u00e2ta vreme\/ rotunjimile ei scot, sub m\u00e2inile mele de disc-jockey, muzica sferelor.\/ \u2013 tot asa cum se iau, p\u00e2na-n p\u00e2nzele albe (de nunta), rugina cu cariul. \u2013 din toate\/ cel mai bine o prinde formula de unde n-am, dau!, c\u00e2nd, in bratele mele, ma ia-ntre\/ paranteze.\u2013 asa cum fac roata baietii si fetele, prinsi dupa umeri\/de mijloc, la hora,\/ ca un br\u00e2u de la trei ierarhi. \u2013 inlantuindu-ma\/inlantuind-o, pe m\u00e2ini si picioare, c-un lant adn.\/ \u2013 c\u00e2te br\u00e2ie, at\u00e2tea motive; nu-s doua la fel! \u2013 si niciunul nu-i fara pereche. \u2013 de jur-imprejur,\/ o padure de fiare rasare din piatra bisericii, toata numai riduri, de parca i-ar face\/ lifting chipului lui dumnezeu. \u2013 din aproape-n aproape, iubirea (nu-i mearsa\/ la biserica, dragostea mea) se-mpreunapetrece-ntru desav\u00e2rsire. \u2013 o schela de fier\/ pe-un motiv geometric, o schela de lemn pe-un motiv vegetal, pe masura\/ fiecarui br\u00e2u; schele de-o schioapa. \u2013 atingerea perfectiunii ia forme palpabile\/ c\u00e2nd, trec\u00e2nd-o odata cu unda de soc naduselile, pielea ei se increteste-n ozoare\/ nu at\u00e2t geometrice, c\u00e2t vegetale. \u2013 si-atunci c\u00e2nd se-nlatura schelele, ia-o biseica de unde nu-i.\/ \u201eti-oi da una de n-ai s-o poti duce. De unde n-am, dau!\u201c \u2013 \u201e(po)em in carne si oase\u201c. Precum sugereaza titlul (nu singurul cu acest rost), nu cu simplu poem avem aici treaba, ci cu insusi Emilian, in carne si oase. Si cam asa e, caci aceste \u201eArme graitoare\u201c vor sa fie o transcriere a poetului insusi, prins intre biografie si destin, adica intre int\u00e2mplare si scriitura. Toate \u2013 dar toate literal \u2013 se absorb la Galaicu in scriitura; inclusiv dragostea, amorul, vazut\/trait fie ca lectura, fie ca scriitura. Dar lectura si scriitura rescrise, fara febra emotionala (necum corporala), ci doar cu febra simbolica. Barbianismul lui Galaicu-Paun cam intr-asta consta: in ideea ca totul converge in simbol. Altminteri, fireste \u2013 e de indata evident \u2013 scriitura aceasta labartata si pofticioasa de toate detaliile e tot ce poate fi mai opus stilisticii de contragere a lui Ion Barbu. Daca n-ar sta sa sublimeze totul, daca elementele de pornire nu s-ar av\u00e2nta subit in simbol, Emilian Galaicu-Paun ar fi poet corespunzator zilelor noastre. Iar daca n-ar migali at\u00e2ta la simbolizare, ar fi chiar el. Usor castrat aici, e, fireste, acelasi poet la care toate sublimeaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nici scriitorilor nu le vine usor sa mearga impotriva curentului, desi trebuie sa fie treaba foarte tentanta. Ca toti oamenii, si ei se supun obisnuit la legea economiei de efort. Lege care nici nu-i asa rea c\u00e2nd e vorba de scriitori, caci ii aduce indata in consens cu pretentiile cititorilor si de aici poate deveni… Cite\u0219te mai mult »Sublimarea generala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2225,2228,2227,2226,2229,1204,2224],"class_list":["post-2765","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contra-curentelor","tag-contra-curentului","tag-curent","tag-curente","tag-efortul-scriitorului","tag-poeti","tag-scriitori"],"views":2568,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2765","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2765"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2765\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2765"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2765"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2765"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}