{"id":2754,"date":"2010-05-20T10:23:49","date_gmt":"2010-05-20T08:23:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2754"},"modified":"2010-05-20T10:49:57","modified_gmt":"2010-05-20T08:49:57","slug":"ion-pop-o-perspectiva-asupra-avangardei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ion-pop-o-perspectiva-asupra-avangardei\/","title":{"rendered":"Ion Pop. O perspectiva asupra avangardei"},"content":{"rendered":"

\u00cen literatura secolului XX, ruptura de traditie s-a facut \u00een \u201elipsa unei paradigme sau a unui candidat la paradigma\u201c1, iar momentul de negatie si ruptura propriu-zisa au devenit pentru o miscare cum a fost DADA singurele motivatii ale existentei sale convulsive si sinucigase. Matei Calinescu observa ca \u201edadaismul este (…) arhetipul, ideea platonica a tuturor avangardelor, indiferent de programul lor\u201c2, ceea ce \u00eenseamna ca aceasta stare si atitudine s-a dezvoltat\u00a0 ulterior alaturi de o paradigma care a avut mai tot timpul \u00een centru ceea ce suprarealistii au numit hazard obiectiv. Un fapt specific al acestei situatii este acela ca revolutiile din arta si literatura au nevoie de un interval consistent de timp pentru a se realiza si prin urmare vor avea o istorie a lor, tinz\u00e2nd sa devina o categorie predominant istorica.<\/strong><\/em>
\nCele doua avangarde<\/strong>
\nReceptarea si definirea avangardei \u00een critica literara a ridicat o multime de probleme, mai ales din cauza optiunilor ideologice, atitudinilor ezoterice si oculte, cum a fost \u00een cazul suprarealismului, dar si din cauza atitudinilor contradictorii si a \u00eencercarilor de eliberare a spiritului si de dob\u00e2ndire a unei autonomii pe toate planurile. Au existat polemici si divergente inclusiv \u00eentre diferitele forme de avangarda si chiar \u00een interiorul aceluiasi grup, sold\u00e2ndu-se cu excluderi si integrari spectaculoase \u2013 daca avem \u00een vedere tot exemplul suprarealismului. Astfel, o buna parte din receptare a fost tot timpul investita si ideologic si politic, data fiind si tendinta acestora de implicare sociala, uneori chiar extremist-propagandistica.
\n\u00cen critica literara rom\u00e2neasca, Ion Pop si Matei Calinescu scriu aproape \u00een acelasi timp primele studii importante despre avangarda, cel dint\u00e2i \u00een 1969 (\u201eAvangardismul poetic rom\u00e2nesc\u201c), iar cel de-al doilea doua eseuri dat\u00e2nd din 1967. Ion Pop a continuat, prin carti precum \u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, \u201eA scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei\u201c si \u201eGellu Naum. Poezia contra literaturii\u201c, sa valideze si estetic aceste miscari, identific\u00e2nd si dimensiunea lor existentialista, a suprarealismului \u00een mod special. Matei Calinescu a reluat problema avangardei \u00een \u201eCinci fete ale modernitatii\u201c si \u00een \u201eConceptul modern de poezie. De la romantism la avangarda\u201c, unde fixeaza conceptul si identifica aria istorica si estetica pe care acesta o acopera. Foarte relevant este si faptul ca el priveste avangarda \u00een contextul modernitatii si o vede ca pe cea mai radicala fata a sa. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Marin Mincu va aduce \u00een prim plan, prin cele trei editii ale antologiei numita \u201eAvangarda literara rom\u00e2neasca\u201c, textele reprezentative datate de autor \u201eDe la Urmuz la Paul Celan\u201c, \u00eensotite de un studiu critic, programatic, prin care va \u00eencerca sa identifice si sa instituie o traditie poetica av\u00e2nd ca finalitate doua concepte pe care a \u00eencercat sa le impuna: experimentalism si textualism.
\nIon Pop \u00eesi \u00eencepe procesul circumscrierii avangardei de la cele doua trasaturi unanim acceptate: \u201eruptura, negarea radicala a traditiei cultural-literare, si aspiratia catre o absoluta \u00eennoire a limbajului catre o constructie pe teren virgin, pe tabula rasa, \u00een afara oricaror tipare mostenite\u201c observ\u00e2nd \u00eempreuna cu Renato Poggioli ca miscarea se caracterizeaza si \u201e\u00een functie de o dialectica a miscarilor, prin activism si antagonism deopotriva, fiind o miscare de soc, de ruptura si deschidere \u00een acelasi timp\u201c3.
\nTot negatia si revolta vor fi punctul de plecare si pentru Matei Calinescu, care adauga \u00een aceeasi nota ca \u201eceea ce caracterizeaza, \u00een fond, avangarda, este o anumita stare de spirit de furie, de exasperare…\u201c4. Marin Mincu subscrie si el ideii de ruptura violenta la toate nivelurile, punct\u00e2nd ca nihilismul filosofic ce sta la originea avangardelor europene nu a fost aproape deloc aprofundat la noi. Mincu sugereaza \u00eenca de la \u00eenceput ca va trata problema din punctul de vedere al istoriei literare, av\u00e2nd miza pe care o aminteam anterior. Ion Pop va utiliza aceasta perspectiva \u00een mod implicit, stabilind o retea de relatii prin care \u00eei \u00eenscrie pe Ilarie Voronca si pe Gellu Naum \u00een istoria literara, iar \u00een \u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c va scrie efectiv istoria directiilor aferente, surprinz\u00e2nd \u00een penultimul capitol al cartii si vecinatatile lor.
\nPunctul din care Ion Pop si Marin Mincu \u00eencep sa aiba o abordare radical diferita se afla \u00een distinctia pe care o face Angelo Guglielmi \u00eentre avangarda istorica si experimentalism, dihotomie pe care o citeaza ambii critici rom\u00e2ni. Marin Mincu urmareste aceasta incursiune teoretica \u00eentarita de Umberto Eco si sesizeaza ca \u201eartistul experimentalist cauta, cerceteaza, ia act de articulatiile formante ale operei pe masura ce o realizeaza, pe c\u00e2nd avangardistul lucreaza dintr-un impuls nihilist, indiferent de orice intentie constructiva\u201c5 \u2013 fapt pe care \u00eel puncteaza si Ion Pop.
\nAmalgamul de curente promovate de revistele programatice rom\u00e2nesti au fost sintetizate \u00een formula integralismului, care a continut luari de pozitii nu de putine ori contradictorii. plec\u00e2nd de la aceasta sinteza, Marin Mincu afirma ca \u201emajoritatea reprezentantilor avangardismului rom\u00e2nesc sunt preocupati mai mult de \u00eennoirea posibilitatilor expresive, \u00eenclin\u00e2nd mai degraba spre experimentalism\u201c6 (\u00een acceptiunea proprie a criticului) \u2013 adica sondeaza caile de instituire a noului la nivelul expresiei. Prin aceasta atitudine reductionista exegetul scapa din vedere doua dimensiuni fundamentale, aduc\u00e2nd \u00een prim plan pe o a treia, care nu se pliaza \u00eentocmai pe realitatea literara din Rom\u00e2nia interbelica si cu at\u00e2t mai putin pe aceea din primele decenii postbelice, aflate sub demonul ideologiei marxiste. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Marin Mincu nu dezvolta aceasta teorie dec\u00e2t \u00een perspectiva textualismului.
\nIon Pop \u00eesi focalizeaza demersul critic pe surprinderea dimensiunii ontologice a literaturii rom\u00e2ne cuprinse sub genericul avangardei. Premisa acestei abordari este aceea ca scriitori precum Ilarie Voronca, Gellu Naum sau Gherasim Luca au scris \u00een urma unor experiente si nu a unor experimente. Aceste experiente tin at\u00e2t de trairile spirituale ale acestor poeti, de alchimia lor interioara, care \u2013 pe filiera lui Andr\u00e9 Breton \u2013 care le transforma si scrisul, c\u00e2t si de implicarea lor sociala. Uneori, ambele suprafete se regasesc la un singur scriitor. Gellu Naum scrie p\u00e2na la aparitia volumului \u201eAthanor\u201c (1968) o poezie extrovertita, bazata pe o expansiune \/ aventura cu puternice insertii critice la adresa institutiilor si a societatii \u2013 \u00een volume precum \u201eDrumetul incendiar\u201c sau \u201eVasco de Gama\u201c si \u00een manifeste radicale precum \u201eCritica mizeriei\u201c. Odata cu \u201eAthanor\u201c va trece la o distilare generala si o luare pe cont propriu a suprarealismului, apel\u00e2nd la experiente oculte si la elemente ezoterice. Este adevarat ca si la nivel stilistic si poetic acestia aduc \u00eennoiri semnificative si se afla \u00eentr-o perpetua cautare (dupa cum demonstreaza Alistair Blyth \u00een cazul aceluiasi Gellu Naum), \u00eensa toate acestea vor fi subordonate experientei si trairii.
\nAsadar, o abordare \u00een maniera lui Ion Pop este mult mai relevanta \u00een spatiul rom\u00e2nesc, dar si mult mai ofertanta. Germenul acestui demers se afla \u00eentr-o definitie a lui Matei Calinescu: \u201eas face observatia parentetica, premergatoare oricarei definiri, ca avangarda e \u00een genere foarte putin interesata de chestiunile formale, desi cei mai multi dintre cei care s-au ocupat de ea considera ca acesta e un aspect esential si ca \u00een schimb, tendinta centrala, care anima \u00eentr-un fel sau altul toate curentele din cuprinsul ei, este una continutistica (cum era de altminteri firesc, caci negatia e o problema de continut, si nu una de forma)\u201c7. Studiul \u00een aceasta directie s-ar putea dezvolta, fapt pe care Marin Mincu doar \u00eel sesizeaza succint, prin exploatarea surselor filosofice ale nihilismului, dar si prin determinarea contextului istoric, social si estetic \u00een care au aparut avangardele si, mai ales, prin definirea \u201efilosofiei\u201c unui curent ca suprarealismul.
\nPrin formule ca \u201ea scrie si a fi\u201c sau ca \u201epoezia contra literaturii\u201c Ion Pop autentifica suprarealismul tocmai prin criza de constiinta de felul cel mai general si cel mai grav, cum avea sa afirme Andr\u00e9 Breton \u00een primul manifest, surprinz\u00e2nd natura crizei propriu-zise si implicatiile sale existentiale ulterioare, cele din suprarealitate. Urmarind cum se coaguleaza imaginarul poetic, Ion Pop surprinde si dimensiunea metafizica a acestor poeti nu rareori catalogati drept neoromantici.
\n\u00cen fond, Ion Pop \u201eva avea grija mereu sa descifreze formele pe un fundal existential\u201c si, folosind o tendinta pe care el \u00eensusi i-o atribuie lui Marcel Raymond, va practica \u201eplasarea echilibrata a accentelor, \u00een egala masura pe aspectele de continut existential ale liricii si pe cele strict legate de limbajul poetic\u201c8. \u00cen acest sens este relevant si c\u00e2ta autoritate \u00eei confera criticul poetului, demersul sau hermeneutic debut\u00e2nd \u00eentotdeauna cu o analiza a manifestelor din care sustrage conceptul de poezie care va reprezenta unul dintre vectorii principali ai interpretarii sale.
\nDimensiunea existentiala
\na avangardei. Suprarealismul<\/strong>
\nAsadar, avangarda este, ca si modernitatea, un concept-umbrela sub care planeaza o serie de miscari autonome care au \u00een comun iconoclasmul cel mai acut, o permanenta constiinta a prezentului ca prezent si eliberarea totala a fiintei. Scolile cele mai solide care au plecat din avangarda au fost fara \u00eendoiala expresionismul, \u00een spatiul germanic, si suprarealismul \u00een cel latin, dar ambele s-au bucurat de o recunoastere internationala, fiind discutate de critica de pe toate meridianele. \u00cen definirea suprarealismului rom\u00e2nesc, Ion Pop sesizeaza o cristalizare \u00een timp a acestei stari de spirit care a prins contur odata ce s-a coagulat grupul format din Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, D. Trost si Paul Paun.
\nVenind pe filiera criticii franceze, Ion Pop \u00eei atribuie suprarealismului ca principala trasatura \u2013 spre deosebire de semioticianul de formatie italiana Marin Mincu \u2013 sintagma poezia contra literaturii, \u00eenteleg\u00e2nd prin aceasta \u201eviata \u00eenaintea literaturii, chiar eliminare a acesteia, \u00een numele unei libertati totale a spiritului \u00een raport cu orice conventie, a unei depline autenticitati a mesajului subliminal\u201c9. Asadar, criticul adopta doua tipuri de discurs: pe de o parte, unul istoric, \u00een care contextualizeaza acest curent artistic, iar, pe de alta, un discurs \u00een care urmareste reperele relativ stabile ale imaginarului poetic, lectura devenind de multe ori o \u201eexperienta orientata spre \u00eent\u00e2lnirea cu experienta artistului s\u2026t, cunoasterea critica realizata prin lectura este astfel corespondenta celei a artistului fata de real\u201c10. Cercetarea imaginarului va conduce astfel spre identificarea unor elemente de mitologie suprarealista.
\n\u00cen aceasta ordine de idei, \u201erezolvarea principalelor probleme ale vietii \u00eensemna de fapt, \u00een mare masura, instituirea unui mod poetic de a fi: poezia traita, cea facuta de toti, nu de unul singur\u201c11. Ar fi de mentionat ca aceasta comuniune este valabila numai \u00een prima parte a grupurilor, at\u00e2t \u00een Franta, c\u00e2t mai ales \u00een Rom\u00e2nia, unde Gellu Naum, spre exemplu, se izoleaza dupa ce scrie c\u00e2teva volume pe linie ideologica, iar Gherasim Luca pleaca la Paris. Inclusiv corespondenta dintre cei doi denunta o ruptura, iar cea dintre Gellu Naum si Victor Brauner releva o scindare irevocabila a grupului.
\nDesi are \u00een vedere ruptura pe care o instituie suprarealismul, iconoclasmul gruparii, Ion Pop pleaca de la prezumtia ca universul imaginar suprarealist este abordabil sub acelasi unghi ca oricare alta viziune poetica, ceea ce \u00eei da posibilitatea criticului sa foloseasca un instrumentar existent deja si nu \u00eel obliga sa creeze un altul. La aceasta premisa ajunge prin descendenta romantica a suprarealismului observ\u00e2nd \u00een prealabil ca \u201etextele ce se revendica de la doctrina propovaduita de Andr\u00e9 Breton nu pot evita \u2013 \u00eentruc\u00e2t sunt expresia\u00a0 verbala a poeziei traite \u2013 raportarea la conventia literara, oric\u00e2t de tulburata s-ar arata ea de catre transgresarile \u00eencercate de autorii lor\u201c12.
\nPoezia suprarealista, abordata \u00een general din prisma incidentei ocultismului, devine o provocare atunci c\u00e2nd criticul \u00eesi propune sa urmareasca \u00eenchegarea unui univers \u00een care constructiile de sensuri sunt prezente, plec\u00e2nd de la premisa ca procesul de semioza exista. Aceasta este prima conditie pentru Ion Pop de a contura un imaginar care se lasa greu aproximat, \u00eensa care poate reprezenta o deschidere spre ermetica opera a lui Gellu Naum, ermetism care difera esential de cel al lui Ion Barbu tocmai pentru ca at\u00e2t poetul, c\u00e2t si criticul au \u00een permanenta \u00een vedere latura existentiala a poeziei.
\nAstfel, volumul \u201eGellu Naum. Poezia contra literaturii\u201c debuteaza cu o exegeza a scrierilor autoreferentiale naumiene si \u00eencadrarea sa \u00een \u201ecentrul zonei suprarealiste a teritoriului avangardist\u201c13. Este interesant de urmarit cum pe parcursul aceleiasi carti Pop reuseste sa-l integreze pe Gellu Naum \u00een curentul suprarealist, fapt spre care premerg toate datele, dar si cum \u00eel separa de simpla ideologie suprarealista.
\n\u00cen primul capitol, intitulat chiar \u201ePoezia contra literaturii\u201c, criticul se distanteaza de Naum, care \u00een ’70 \u00eesi asuma numai pe jumatate judecatile autoreferentiale din prozele programatice scrise \u00eenainte de ’50 si reeditate \u00een momentul \u00een care le mai vedea doar ca pe niste slabiciuni ale momentelor de g\u00e2ndire poetica, niste imixtiuni. Asadar, Ion Pop \u00eesi \u00eencepe periplul critic din interiorul operei cu instrumentarul propus de poet, asistat \u00eensa de o constiinta critica \u00eencarcata de textele unor teoreticieni precum Marcel Raymond, Albert B\u00e9guin, Georges Poulet sau J. Monnerot. Acest gest este echivalentul \u00eencadrarii operei sale \u00een ordinea istoriei literare, chiar daca poetul respingea acest fapt \u00een mod programatic, mai ales \u00een prima parte a operei sale, si totodata al apropierii sale de grupul de la Paris si de (re)sursele teoretice ale acestuia.
\nVolumele pe care le are \u00een vedere criticul sunt analizate \u00een ordine cronologica, exceptie fac\u00e2nd tocmai aceasta parte autoreferentiala care premerge privirea din afara aplicata si riguroasa, dar si meditativa. \u00cen unele r\u00e2nduri apropierea de textele naumiene este una participativ-contemplativa, poemele fiind vazute ca \u00eenscenari existentiale strabatute uneori de umorul negru cel mai acut.
\nTonul detasat al lui Naum si raportarea sa la o \u201epartea cealalta\u201c, \u201ela un mal albastru\u201c deschide o suprarealitate-cadru \u00een care eul poetic este condus mediumnic spre o stare de disponibilitate pentru mister. Pe alt plan, eul poetic \u00eensusi este investit cu functia de medium, urmarind retragerea onirica \u00eentr-un spatiu liminal de unde transmite apropierea si departarea de stari si fiinte favorabile sau nefavorabile.
\n\u00cen fond, pentru Naum, \u201e\u00eenainte de a fi un limbaj, poezia este o stare, un fel de a fi \u00een viata\u201c14. Daca acestei poezii trebuie sau nu sa i se acorde o conotatie mistica sau spiritualista este discutabil, mai ales dupa aparitia volumului \u201eCalea searpelui\u201c, de unde transpar trairile sale si atitudinea sa ritualica. Primul text din acest adevarat jurnal spiritual sau sistem filosofic (cum a mai fost el numit), \u00een care se regasesc termeni-cheie ca favorabili, nefavorabili, constient sau musa, este datat 1948. Astfel, o noua lectura din interior aplicata asupra volumului \u201eAthanor\u201c ar putea fi facuta \u00een functie de cele doua desene sinteza numite de Naum \u201eCalea searpelui\u201c si \u201eSituatia lumei\u201c.
\nImaginarul poetic \u00eesi descopera primele linii, dupa cum observa Ion Pop, prin alaturarea de pictura metafizica a lui Giorgio de Chirico sau de cea a lui Salvador Dali si Juan Mir\u00f3. \u00censa accentul cade pe viziune si nu pe vedere, cum observa criticul \u00een cazul lui Ilarie Voronca, ce strabatuse aceasta distanta, \u00een sensul ca \u201espectacolul exteriorului se anunta ca spectacol interior sau interferenta \u00eentre vis si realitate\u201c15. Or, la Naum accentul cade pe viziune de la bun \u00eenceput, tinz\u00e2nd a se face, a deveni vizionar la fel ca Rimbaud, dupa formula avansata de Ion Pop. Naum cauta imaginea cu gradul cel mai mare de arbitrar, av\u00e2nd tot timpul \u00een vedere hazardul obiectiv si asteptarea activa. Imaginile tari sunt realizate \u00een multe r\u00e2nduri prin metafore plasticizante, dupa cum observa criticul. De remarcat ca \u00een unele cazuri structura mitica a lui Gellu Naum se apropie de aceea a lui Blaga.
\nVolumul \u201eAthanor\u201c reprezinta una dintre cheile \u00eentregii opere. Poetul nu a \u00eencetat niciodata sa scrie un singur poem, iar cuptorul alchimic reprezinta momentul interiorizarii, al transformarii; aventura nu \u00eenceteaza, \u00eensa se muta \u00een Sine. Iar primul simptom pe care \u00eel identifica Ion Pop este relatia neobisnuita dintre organic si mineral, relatie care va marca \u00eentreaga sa opera. Este momentul \u00een care criticul \u00eel desprinde pe Naum de locurile comune ale suprarealismului, temele si motivele din aceasta sfera fiind marcate de o puternica individualizare. Astfel, \u201espre deosebire de poemele unde suprarealismul era aproape imediat identificabil prin temele si motivele deja mentionate, cele de acum renunta, practic, la ele \u00een favoarea unora mai marcat personale\u201c16. Aceeasi tendinta spre detasare si distantare de capcanele locurilor devenite comune si de recuzita suprarealista se regaseste si \u00een \u201eCopacul animal\u201c sau \u00een \u201eTatal meu obosit\u201c, ca etape ale trecerii prin \u201eFetele si suprafetele\u201c care conduc spre \u201eMalul albastru\u201c.
\nVoi \u00eencheia printr-o remarca a lui Marcel Raymond, criticul de care Ion Pop este probabil cel mai apropiat \u00een receptarea fenomenului avangardist si, \u00een particular, suprarealist: \u201eE cu neputinta sa cercetezi productiile ce poarta eticheta suprarealista, chiar daca te rezumi la cele care au primit de la Andr\u00e9 Breton imprimatur-ul, fara sa te izbeasca diversitatea lor\u201c17. Cele doua apropieri din acest paragraf releva doua relatii de afinitate foarte productive at\u00e2t pentru avangarda literara rom\u00e2neasca, c\u00e2t si pentru receptarea ei: Andr\u00e9 Breton si Gellu Naum pe de o parte (un studiu comparativ neexist\u00e2nd \u00eenca) si Marcel Raymond si Ion Pop de cealalta.<\/p>\n

Gabriel Nedelea este student \u00een anul I
\nla Masteratul \u201eLiteratura rom\u00e2na \u00een context european\u201c al Facultatii de Litere
\na Universitatii din Craiova. Textul de fata
\na constituit initial o lucrare prezentata \u00een cadrul Colocviului National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana, editia
\na V-a (Brasov, 18-19 martie 2010),
\nla sectiunea \u201ePoezia si critica lui Ion Pop\u201c, unde a fost distinsa cu
\nPremiul revistei \u201eCultura\u201c.<\/strong><\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Thomas S. Kuhn, \u201eStructura revolutiilor stiintifice\u201c, traducere din engleza de Radu J. Bogdan, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2008, p. 77.
\n2.\u00a0 Matei Calinescu, \u201eEseuri despre literatura moderna\u201c, \u00een eseul \u201eEvolutia avangardei literare \u00een Rom\u00e2nia\u201c, Ed. Eminescu, 1970, p. 100.
\n3. Ion Pop, \u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, Editura Atlas, Bucuresti, 2000, p. 5.
\n4. Matei Calinescu, \u201eO \u00eencercare de definire a notiunii de avangarda a literaturii\u201c, \u00een Op. cit., p. 178.
\n5. Marin Mincu, \u201eAvangarda literara rom\u00e2neasca. De la Urmuz la Paul Celan\u201c, Ed. Pontica, Constanta, 2006, p. 6.
\n6. Idem, p. 32.
\n7. Matei Calinescu, \u201eO \u00eencercare de definire…\u201c,\u00a0 p. 182.
\n8. Ion Pop, \u201eLecturi fragmentare\u201c, Ed. Eminescu, pp. 190-191.
\n9. Idem, p. 339.
\n10. Idem, p. 192.
\n11. Ion Pop, \u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, ed. cit., p. 341.
\n12. Idem, p. 343.
\n13. Ion Pop, \u201eGellu Naum \u2013 poezia contra literaturii\u201c, Ed. Casa Cartii de ?tiinta, Cluj, 2001, p. 10.
\n14. Idem, p. 14.
\n15. Ion Pop, \u201eA scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei\u201c, Ed. Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2007.
\n16. Ion Pop, \u201eGellu Naum \u2013 poezia contra literaturii\u201c, ed. cit., p. 66.
\n17. Marcel Raymond, \u201eDe la Baudelaire la suprarealism\u201c, \u00een rom\u00e2neste de Leonid Dimov, Ed. Univers, 1970, p. 378.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen literatura secolului XX, ruptura de traditie s-a facut \u00een \u201elipsa unei paradigme sau a unui candidat la paradigma\u201c1, iar momentul de negatie si ruptura propriu-zisa au devenit pentru o miscare cum a fost DADA singurele motivatii ale existentei sale convulsive si sinucigase. Matei Calinescu observa ca \u201edadaismul este (…) arhetipul, ideea platonica a tuturor… Cite\u0219te mai mult »Ion Pop. O perspectiva asupra avangardei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2217,1479,2218,2219],"class_list":["post-2754","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-avangarda-literara","tag-ion-pop","tag-literatura-secolului-xx","tag-suprarealismul"],"views":7729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2754"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2754\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}