{"id":2747,"date":"2010-05-20T10:16:45","date_gmt":"2010-05-20T08:16:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2747"},"modified":"2010-05-20T16:13:18","modified_gmt":"2010-05-20T14:13:18","slug":"marii-castigatori-ai-schimbarii-de-regim-au-fost-corporatiile-transnationale-si-retelele-de-putere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marii-castigatori-ai-schimbarii-de-regim-au-fost-corporatiile-transnationale-si-retelele-de-putere\/","title":{"rendered":"G. M. TAM\u00c1S: Marii c\u00e2stigatori ai schimbarii de regim au fost corporatiile transnationale si retelele de putere"},"content":{"rendered":"

– G. M. TAM\u00c1S \u00een dialog cu IMRE SZEMAN –<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

G. M. Tam\u00e1s (n. 1948) e de multa vreme una dintre cele mai importante voci politice europene. De formatie filosof, autor a numeroase lucrari de specialitate si articole, G. M. Tam\u00e1s poseda o cunoastere intima a istoriei politice a secolelor XX si XXI. Disident marcant \u00een anii ’80 si parlamentar \u00een primii ani dupa caderea comunismului, \u00een ultimii douazeci de ani Tam\u00e1s s-a orientat tot mai decis spre st\u00e2nga. A pastrat mereu un interes deosebit pentru problematici de justitie politica si sociala, pe care le trateaza \u00een continuare at\u00e2t \u00een scrierile sale teoretice si politice (este un colaborator regulat al \u201eTLS\u201c si al celor mai importante cotidiane maghiare), c\u00e2t si explicit, prin actiunile sale politice \u2013 iata un fel de a-ti trai ideile si convingerile care ar trebui sa functioneze ca model pentru st\u00e2nga contemporana.
\nChiar daca lucrarile sale au fost traduse \u00een multe limbi (inclusiv \u00een engleza), ideile si pozitiile sale ar merita totusi o mai larga circulatie \u00een r\u00e2ndurile cititorilor de limba engleza. Desi un interlocutor de calibru\u00a0 (v. recentele dezbateri cu Slavoj Zizek) si descris odata drept un V\u00e1clav Havel al Ungariei, se pare ca Tam\u00e1s n-a ajuns \u00eenca acel g\u00e2nditor public global care ar fi putut deveni, iar vinovate de asta ar fi tocmai conceptiile lui politice c\u00e2teodata \u201ederaiate\u201c de la standardul radarelor contemporane.
\nAcest interviu este o introducere spre o alta perspectiva asupra existentei unui remarcabil g\u00e2nditor si activist si \u00eencearca sa puna \u00een lumina faptul ca dramele politice si sociale din tarile mici, ca Ungaria, pot oferi importante si utile semnificatii altor forte politice de pe mapamond.<\/strong><\/em><\/p>\n


\nInterviul a fost realizat \u00een februarie 2010.
\nNotele si explicatiile \u00eemi apartin. (<\/strong><\/em>Imre Szeman<\/strong>)<\/strong><\/em><\/p>\n

G. M. Tam\u00e1s:<\/strong> Partidul sComunistt s-a complacut \u00een a nu face nimic. Liderii sai credeau ca si-au satisfacut \u00eendatoririle \u201eprogresiste\u201c daca majoritatea cetatenilor erau relativ bine hraniti si daca erau multumiti cu ce se dadea la televizor. Nu numai partidul era \u00eensa deranjat de critica disidenta la adresa inegalitatilor si a violarii drepturilor omului (disidentii \u00eei reprosau existenta cenzurii, lipsa unui \u00d6ffentlichkeit critic sa sferei publicet, conformismul abrutizant si absenta unei auto-organizari autentice si libere, iar Partidul a putut foarte bine sa sesizeze fibra de st\u00e2nga a criticilor disidente, dar n-a agreat deloc aspectul lor \u201econtestatar\u201c \u2013 chestionarea inerenta a legitimitatii factorilor de putere \u00eei va fi parut inconfortabil de familiara…). Noi, disidentii, \u00eei deranjam \u00eensa la culme pe conservatori \u2013 beneficiarii aproape apolitici ai modestului nostru consumerism si pragmatism. Ei ajunsesera sa identifice critica noastra sociala cu \u201est\u00e2ngismul\u201c \u2013 deci cu un \u201ecomunism\u201c potential \u201estalinist\u201c sau \u201etotalitar\u201c; ca orice conservator de oriunde si de oric\u00e2nd, urau filosofia sau teoria de orice fel (si cum conservatorii seriosi prefera \u00eentotdeauna doxa lui episteme, iata de ce filosofia de calitate e \u00eentotdeauna subversiva).
\nDisidentii erau asadar vag orientati spre st\u00e2nga \u2013 dar nu aveau nicio putere! Care mai era atunci sensul pozitionarii la st\u00e2nga \u00een aceste conditii? Obiectivele clamate de St\u00e2nga nu mai puteau fi luate \u00een serios de oamenii maturi, care vazusera \u00een \u201esocialism\u201c doar un mijloc efectiv de accedere la putere si de legitimare a sacrificiilor necesitate de modernizare si de o dezvoltare rapida.
\nLipsa cinismului din atitudinea disidentilor, a filosofilor, a sociologilor, a artistilor de avangarda, a activistilor, a baietilor-problema si a celor care huiduiau \u2013 seriozitatea cam nesarata pe care o \u00eent\u00e2lniti la orice \u00eentrunire marxista sau anarhista daca aveti norocul sa locuiti l\u00e2nga o cladire unde se tin astfel de \u00eentruniri \u2013 ne-au facut extrem de nepopulari \u00een r\u00e2ndul clasei de mijloc si al intelectualilor doritori de ceva mai soft, mai ironic, mai melancolic si mai agreabil. Sexualitatea libera de contract, perfect compatibila cu patriarhalismul si cu nihilismul, nu se \u00eempaca \u00eensa deloc cu gravitatea si idealul \u00eenalt al \u201eiubirii libere\u201c \u00eentre egali, cu regulile si angajamente obligatorii ale acesteia.
\nToti radicalii stiau ca sexualitatea si celelalte dominante emotionale pot submina egalitarismul \u00een sine si deschiderea plina de sperante a mediilor intelectuale. \u00cen cazul nostru, nu era vorba numai de paraziti emotionali de toate felurile, dar si de agenti secreti \u2013 d\u00e9lateurs et mouchards (\u201edenouncers\u201c sturnatorit si \u201espies\u201c sspionit e prea putin spus: engleza, spre deosebire de limbajul clasei muncitoare, n-are un vocabular adaptat realitatilor unui stat politienesc: sunteti niste norocosi, ce sa mai…!).
\nPolitica de demobilizare a Partidului era asadar destul de eficienta; at\u00e2ta timp c\u00e2t standardele de viata cresteau, oamenii erau multumiti. Apoi nucleul puterii a trecut de la organizatiile de Partid catre reteaua reformistilor tehnocrati din Ministerul de Finante, catre Autoritatea de Planificare Nationala, catre Banca Nationala, catre quangos sorganizatii cvasi-autonome si non-guvernamentalet cu agenda reformista si spre diferite proiecte social-stiintifice aflate sub egida Academiei de Stiinte.
\nPe fondul \u00eentetirii manifestarilor zgomotoase de loialitate politica si de fervoare revolutionara verbala, discursul apolitic, tehnocratic era totusi dominant. Regimul devenise din ce \u00een ce mai dependent de sursele sale din Vest si, prin urmare, era gata sa faca orice concesie sensibilitatilor si manierelor occidentale: trebuia s-o lase mai moale cu represiunea si persecutiile, mai ales \u00een cazul intelectualilor, fiindca nu numai disidentii, dar si marxist-leninistii din primele generatii fusesera p\u00e2na atunci reprimati, decazuti din drepturi, pensionati sau concediati. Regimul dorea sa se debaraseze de vechile metode.
\nDupa primul val de taieri salariale \u00eensa, clasa muncitoare a \u00eenceput sa se agite, asa ca prudenta noastra conducere \u2013 spre deosebire de celelalte tari autentic-\u201csocialiste\u201c \u2013 a mai domolit politica de austeritate, acumul\u00e2nd \u00een schimb datorii noi si reduc\u00e2nd investitiile. Partidul se temea de proletariat si nu se dadea \u00een v\u00e2nt nici dupa intelectualii socialisti dedicati, care s-ar fi putut alatura muncitorilor \u00een cazul unor eventuale proteste.<\/p>\n

\u00cen aceste conditii, Partidul pierduse orice legatura cu originile sale \u201emuncitoresti\u201c si cu identitatea sa plebeiana. Nu e de mirare deci ca nimeni n-a ridicat un deget \u00een apararea \u201esocialismului real\u201c. \u00cen \u00eencercarea sa de a adormi populatia si de a obtine un consens confortabil printr-un conformism generalizat si bine alimentat, descendentul maghiar al Revolutiei din Octombrie \u00eencetase sa mai reprezinte pe cineva si ceva, cu exceptia intereselor de grup, a beneficiilor proprii si a instinctului de conservare al elitelor sale tehno-birocratice. Principala sa arma \u2013 aparatul de Securitate \u2013 n-a reusit nici ea sa opuna rezistenta, ori macar sa ia act, de ofensiva liberala; asemenea conducerii de partid, Securitatea nu mai era interesata dec\u00e2t de supravietuirea membrilor sai si de acomodarea acestora la noile conditii.
\nSa nu \u00eentelegeti \u00eensa ca Partidul si Securitatea \u00eesi uitasera sau, Doamne fereste!, ca-si repudiasera complet vechile habitudini autoritariste si ca nu mai \u00eencercau sa controleze tara \u00een perioada de tranzitie \u2013 au \u00eencercat pe ici pe colo, dar n-au avut c\u00e2stig de cauza. S-a facut mare caz de prezenta unor fosti membri de partid la toate palierele noilor institutii. Sigur, nu spun ca nu era asa; dar ar fi stupid sa te g\u00e2ndesti ca un sistem totalmente diferit, un sistem de guvernare complet diferit nu reuseste sa aduca nimic nou din pricina faptului ca \u00een cutare posturi de comanda se afla reprezentanti ai fostei puteri!
\nOricum, marele c\u00e2stigator \u2013 \u00een termeni de profit \u2013 n-a fost nomenklatura bourgeoisie, chiar daca mare parte dintre exponentii ei sunt azi bogati si bine plasati \u00een birocratie, oameni de afaceri ori mafioti \u2013 ci corporatiile transnationale si retelele de putere care nu prea mai pot fi confundate cu ceea ce numeam noi \u201eVestul\u201c. Aceste corporatii nu sunt cu adevarat interesate de relansarea industriei pe butuci din fostele state socialiste; au cumparat fabricile statului pe nimic, le-au \u00eenchis si au inundat pietele cu junk-uri de la vechii lor furnizori. Vor gasi \u00eensa oamenii dati afara de la locurile lor de munca destui bani pentru a face lucrative aceste noi piete? Capitalistii de azi nu par sa-si fi pus aceasta \u00eentrebare.
\nDezintegrarea conceptului traditional de munca la nivel global a luat forma unei tranzitii politice \u00een Europa de Est. Asistam la irevocabilul sf\u00e2rsit al proletariatului ca subiect politic \u2013 chiar \u00een termeni de mitologie \u2013 si la finalul reprezentarii sale de catre Partid, o reprezentare evident frauduloas\u00e3 si goal\u00e3. Sf\u00e2rsitul proletariatului a fost urmat de acela al rivalei sale istorice: social democratia \u00een statele liberale occidentale. Ascensiunea Chinei a dovedit \u00eensa ca aceasta reprezentare putea merge mai departe \u2013 si ca numele acestei noi etape este capitalismul.<\/p>\n

Imre Szeman: <\/strong>Ne puteti reaminti c\u00e2te ceva din evenimentele desf\u00e3surate \u00een\u00a0 1988-1989? Occidentalii \u00eesi vor face astfel o idee despre rolul jucat \u00een caderea comunismului de (sa dam un exemplu) ridicarea restrictiilor de calatorie de catre guvernul maghiar, \u00een ianuarie 1988. Altminteri, cu greu \u00eesi vor putea imagina semnificatia actiunilor miscarii de opozitie, care au determinat abandonul lui K\u00e1d\u00e1r \u00een mai 1988, re\u00eenhumarea lui Imre Nagy \u00een Piata Eroilor si toate celelalte.. Asa cum ati aratat \u00een lucrarile dumneavoastra, Occidentul ia act abia acum de faptul ca o schimbare politica n-ar fi fost cu putinta fara o substantiala miscare de opozitie pe plan intern. Care erau imperativele acestei opozitii? Si ce planuri avea ea pentru viitorul Ungariei?<\/strong><\/em><\/p>\n

G.M.T.:<\/strong> \u201eEvenimentele\u201c, asa cum le numiti dumneavoastra \u2013 cu un termen oportun-neutru \u2013 au fost iluzorii, trecatoare si totusi minunate. \u201eIluzorii\u201c \u2013 fiindca se sprijineau pe niste concepte complet neverificate si nefondate, ca \u201edemocratie\u201c \u2013 \u00eenteleasa ca pluralism, drepturi elementare si libertati, si ca un sf\u00e2rsit al ocupatiei sovietice. Apoi aceasta definitie s-a \u00eembogatit cu ceea ce am putea numi \u2013 cu putina grandilocventa \u2013 \u201epoliticii ale adevarului\u201c, ceea ce implica mai mult dec\u00e2t suprimarea cenzurii: era vorba de afisarea fara rezerve a unor pagini de istorie ascunse p\u00e2na atunci, de crimele comise de fosta dictatura. Consecintele acestor politici variaza \u00eensa de la tara la tara.
\nUngaria sta poate cel mai prost la acest aspect. Aici nici macar dosarele de Securitate n-au fost puse la dispozitia publicului si a cercetatorilor. De mai bine de douazeci de ani, Parlamentul tergiverseaza afacerea, iar lumea a devenit apatica, consider\u00e2nd \u2013 poate cu temei \u2013 ca, dupa doua decade de \u201etratament special\u201c, documentele nu pot fi dec\u00e2t incomplete, trucate sau chiar falsificate.
\nC\u00e2t despre rolul nostru \u00een schimbare: evident, n-a fost meritul disidentilor ca regimul s-a schimbat, dar a fost cu siguranta meritul nostru ca am perseverat si ca ne-am aflat acolo unde lucrurile \u00eencepeau sa se miste \u00eentr-un fel sau altul.
\nOnoarea de frunte le revine, fara \u00eendoiala, polonezilor. Dar p\u00e2na si ei, dupa revelatia uimitoare a realitatii ca, spre deosebire de anii 1953, 1956, 1968, Uniunea Sovietica nu mai era gata sa intervina \u00een sprijinul regimurilor-satelite si ca Partidul nu mai rezista, au fost surprinsi de faptul ca sistemul (\u00een acest caz, e mai potrivit termenul francez simplificat de pouvoir) \u00eentelegea sa se salveze prin intermediul Armatei \u2013 gest \u00een mod fundamental contradictoriu cu esenta sistemului leninist. \u00cen orice caz, chiar si actiunile muncitorimii poloneze se epuizasera spre sf\u00e2rsitul lui 1989; discutiile si mesele rotunde \u00eencepeau sa fie simtite ca semne ale sleirii (1). Programul miscarii \u201eSolidaritatea\u201c se schimbase cu 180 de grade. Combinatia ortodoxa \u00eentre ideea de comitete ale muncitorilor, autoadministrare (sloganul era o \u201eRepublica Autonoma a Muncitorilor\u201c) si o perspectiva ferma asupra ideii de egalitate a intrat apoi pe o panta neoconservatoare. David Ost a aratat \u00een ce fel mirajul modernitatii occidentale i-a determinat pe liderii miscarii de rezistenta a muncitorilor polonezi nu numai sa accepte, dar chiar sa si promoveze politici \u00een defavoarea lor, distrug\u00e2ndu-si astfel proiectul (2). \u00cen c\u00e2tiva ani, muncitorii polonezi aveau sa voteze cu fostii aparatcici, care, mai t\u00e2rziu, au fost eliminati din Parlament \u2013 nu at\u00e2t din cauza masurilor lor neoconservatoare, c\u00e2t din pricina nivelului naucitor al coruptiei.
\n\u00cen Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria si \u00een alte c\u00e2teva tari era pur si simplu o stare generalizata de euforie \u2013 motivata \u00een special de incredibila rapiditate cu care mult-temutele regimuri dictatoriale s-au prabusit. Eu unul, am fost fericit. Nu eram chiar un lider al miscarii, dar eram cu siguranta oratorul ei cel mai important (\u00eentre 1988 si 1991 trebuie c-am tinut vreo doua sute de discursuri) \u2013 unul care n-a atipit si care niciodata n-a fost redus la tacere. Era o goana dupa libertate si \u2013 ca atunci c\u00e2nd poporului i se arata ca el e important \u2013 o explozie colectiva de imaginatie, inteligenta si inspiratie. Era de parca toti am fi vorbit \u201e\u00een limbi\u201c: \u00eemi aduc aminte cum stateam t\u00e2rziu \u00een noapte \u00eentr-un satuc unguresc uitat de Dumnezeu, sarac si rebegit, discut\u00e2nd Tocqueville, Lord Acton, John Stuart Mill si compar\u00e2nd U. S. Supreme Court cu Curtea Constitutionala germana din Karlsruhe.
\nEuforicii de atunci se zg\u00e2iesc acum probabil la televiziunile-tabloid si vorbesc despre fotbal. Pacat, mare pacat! Sa vezi de ce sunt capabili oamenii, daca sunt motivati si au sperante… Asta e de fapt cea mai importanta semnificatie a lui 1989: experienta unor mase \u00eentregi de oameni interesati de g\u00e2ndirea politica, de la rationalistii sobri p\u00e2na la pasionatii ardenti si, surprinzator lucru, era o g\u00e2ndire politica alimentata de o necontenita sete de actiune. Cine suntem si care e scopul existentei noastre? \u2013 acestea sunt \u00eentrebarile la care cauta raspuns natiunile \u00een timpul unei revolutii (ca sa nu mai zic de viteza cu care poti sa intri si s\u00e3 iesi \u00een acele momente din gratiile unei natiuni). Eu ramasesem loial cauzei, dar nu asta nu ma \u00eempiedica sa vad ce se \u00eent\u00e2mpla de fapt \u00een jurul meu.
\nE deprimant sa constati astazi ca toate acestea s-au pierdut \u2013 amintirea acelor vremuri abia daca mai p\u00e2lp\u00e2ie.
\nRe\u00eenhumarea lui Imre Nagy e comemorata \u00eenca, desigur; exista un material pe care televiziunile \u00eel tot reiau. Dar Imre Nagy si camarazii lui nu sunt simpatizati deloc: nu erau dec\u00e2t niste comunisti moscoviti, la urma urmelor, fie ei martiri sau nu. \u00cen acelasi timp, tradatorul si calaul\u00a0 J\u00e1nos K\u00e1d\u00e1r a ajuns sa fie considerat cel mai mare om politic al Ungariei din epoca moderna, at\u00e2t de insi de dreapta c\u00e2t si de cei de st\u00e2nga. \u00centr-un fel, astia chiar au dreptate. K\u00e1d\u00e1r a fost un conservator si nimic mai mult, si unul patat de s\u00e2nge pe am\u00e2ndoua m\u00e2inile; dar contrarevolutionarul \u00eentruchipat de el se potriveste perfect vederilor contemporane. Filistin, prudent, autoritar, preocupat doar de standarul de viata si de mentinerea ordinii publice \u2013 e un tip ideal pentru noi, astazi.
\n\u00cen perioada \u00een care Comitetul pentru Dreptate Istorica organiza ceremonia de re\u00eenhumare a lui Nagy, viclenia si smechereala \u00eencepusera deja sa se substituie actiunilor populare spontane. Prefer de o mie de ori sa-mi amintesc cum arata ziua aceea cu un an \u00eenainte, \u00een 1988, c\u00e2nd fuseseram loviti si arestati de politie pentru ca \u00eendrazniseram sa comemoram, pe 16 iunie, treizeci de ani de la executarea lui Nagy si a apropiatilor sai.<\/p>\n

I. S.: Spuneti-ne ceva si despre \u201eBesz\u00e9l\u00f6\u201c si despre \u201eContractul Social\u201c.<\/em><\/strong><\/p>\n

G.M.T.:<\/strong> Eu n-am fost redactor la \u201eBesz\u00e9l\u00f6\u201c (eram numai un colaborator frecvent), nici unul dintre autorii programului \u201eContractul Social\u201c \u2013 mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, chiar l-am criticat \u00eentr-o alta publicatie samizdat. Mi se parea atunci insuficient de radical, mai ales ca lasa prea putin spatiu de manevra activitatilor populare spontane; \u00een plus, semana st\u00e2njenitor de mult cu discursul reformistilor din Partid. Toate astea si-au pierdut semnificatia azi; diferentele dintre curentul dominant \u00een r\u00e2ndurile disidentei, \u201ereformismul radical\u201c si altele au devenit acum prea putin semnificative. Evident \u00eensa, miscarea de disidenta \u00een sine se situa completamente la st\u00e2nga fata de succesoarea sa, Alianta Democratica Libera, care a \u00eenceput imediat sa promoveze masuri economice neoconservatoare \u2013 dorite de multi atunci, inclusiv de mine \u2013 ram\u00e2n\u00e2nd \u00een acelasi timp radical liberala \u00een \u00eencercarea de a-si pastra programul initial axat pe drepturile omului si pe libertatile cetatenesti.<\/p>\n

I. S.: Ce ne puteti spune despre implicarea dumneavoastra \u00een Alianta Democratilor Liberi (\u201eSzabad Demokrat\u00e1k Sz\u00f6vets\u00e9ge\u201c \u2013 ori SZDSZ)? Care era agenda politica al acestui partid? Ce schimbari s-au produs \u00een cei zece ani de dupa 1989? Ce v-a determinat sa parasiti partidul \u00een 2001?<\/em><\/strong><\/p>\n

G.M.T.:<\/strong> Eu eram mai degraba oratorul si g\u00e2nditorul politic dec\u00e2t un lider politic autentic, asa cum era el imaginat atunci. Privind \u00een urma, se pare totusi ca temperamentul meu revolutionar era mai important dec\u00e2t orice pozitie doctrinara as fi avut. \u00censa orice as fi dorit sa fac, ma trezeam inevitabil prins \u00een lupta acerba \u00eempotriva nationalismului extremist si a rasismului \u00een ascensiune. Guvernul de dreapta de atunci sprijinea cu kalasnikoave (furnizate ilegal si \u00een secret) incipienta miscare separatista croata. M-am pronuntat \u00eempotriva acestei politici \u00een Parlament si am fost imediat declarat un tradator al natiunii. A fi un bun patriot \u00eensemna deci sa fii un sovin anti-s\u00e2rb…
\n\u00cen 1994, n-am mai candidat pentru Parlament, mi-am dat demisia si din partid si am plecat sa predau si sa fac iarasi cercetare \u00een Statele Unite si \u00een Europa de Vest (Chicago, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Dickinson College, Georgetown, Yale, New School). Si am \u00eenceput sa-mi revizuiesc pozitiile. Ceea ce m-a facut sa ma razg\u00e2ndesc, dupa ce tocmai schimbasem regimul, nu-i asa?, n-a fost numai deriva economica si sociala cauzata chiar de aceasta \u201eschimbare de regim\u201c, ci anumite frictiuni filosofice pe care \u00eentotdeauna le-am avut \u00een ceea ce priveste liberalismul. Altfel spus, mi-a dat destula bataie de cap ceea ce Habermas numeste, pe urmele lui B\u00f6ckenf\u00f6rde, o chestiune de fundamentare pre-politica a liberalismului.
\nConflictul putea fi rezolvat \u00een maniera lui Leo Strauss \u2013 un g\u00e2nditor pe care \u00eenca \u00eel admir imens \u2013 adica numai pe calea teologica traditionala (chiar daca una radical modernizata), prin restr\u00e2ngerea sau anihilarea tezelor iluministe \u2013 ceea ce eu nu eram \u00eensa pregatit politic sa fac. Veti vedea ca orice \u00eencercare conservatoare de re-fondare a societatii \u201edemocratice\u201c, c\u00e2t ar fi ea de onesta \u2013 ca \u00een cazul scrierilor londoneze semnate de Simone Weil (un testament al sau, \u00een fapt) \u2013 va sf\u00e2rsi prin a exclude pluralismul si autonomia subiectului, conduc\u00e2nd la autoanihilarea statului liberal de tip occidental (Simone Weil propusese chiar ca dupa razboi sa nu mai fie reintrodus sistemul multipartinic si sa fie impusa o cenzura a presei \u00een numele adevarului). Toate acestea \u00een pofida profundei orientari anti-fasciste si anti-national-socialiste a celor doi g\u00e2nditori. Dreapta nu-mi oferea nicio solutie: era momentul sa ma \u00eentorc spre Marx.<\/p>\n

Sa fim bine \u00eentelesi: e vina mea si a prietenilor mei ca am pus umarul la impunerea unui sistem inuman, nedrept, ineficient, anti-egalitarist, fraudulos si ipocrit \u2013 cu nimic mai bun dec\u00e2t regimul precedent \u2013 si nu e o cupla nesemnificativa. Am fost criminal de orbi si am crezut, prematur si egoist, ca multe alte generatii de \u00eenvingatori \u00eenaintea noastra, ca succesul politic si gloria care ne acoperea vor face o lume mai buna pentru toti. Prostii!<\/p>\n

I. S.: Ce s-a ales de SZDSZ \u00een ultimul timp? \u00cen prezent, e un partid foarte slab, al treilea dupa MZSP (Partidul Socialist Maghiar \u2013 \u201eMagyar Szocialista P\u00e1rt\u201c) si\u00a0 dup\u00e3 Coalitia Fidesz-KDNP (Alianta dintre Tinerii Democrati sFiatal Demokrat\u00e1k Sz\u00f6vets\u00e9get si Partidul Crestin Democrat sKereszt\u00e9nydemokrata N\u00e9pp\u00e1rtt), cu numai 18 locuri (dintr-un total de 386) \u00een Parlament. Este o forta politica epuizata?<\/em><\/strong><\/p>\n

G.M.T.: <\/strong>Da. N-a reusit sa ajunga \u00een Parlamentul European, \u00een iunie 2009, si practic a \u00eencetat sa mai existe. E un final ur\u00e2t \u2013 cu scandaluri de coruptie si altele asemenea. Anti-comunismul liberal a devenit gol de semnificatie; cei mai multi dintre cei care formau odata baza liberala \u201enaturala\u201c (tineri salariati, functionari publici, intelectuali etc.) tatoneaza azi extrema dreapta.<\/p>\n

(Va urma)<\/p>\n

Traducere din limba engleza de Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n

Acest interviu a fost publicat \u00een \u201eMeditations. Journal of the Marxist Literary Group\u201c, volume 24, no. 2, 2010.<\/p>\n

Traducerea de fat\u00e3 apare cu acordul autorului.<\/p>\n

\n

\n

\n

NOTE: <\/strong>
\n(1) Ma refer aici la negocierile care au avut loc \u00eentre 6 februarie si 4 aprilie 1989, la Varsovia, \u00eentre guvernul Jaruzelski si sindicatul \u201eSolidaritatea\u201c: aceste negocieri fusesera initiate de guvern, pentru a calma fram\u00e2ntarile populare care \u00eencepusera sa ia amploare ca raspuns la\u00a0 actiunile \u201eSolidaritatii\u201c si din cauza crizei economice generalizate si fara solutie. \u00cen urma acestor discutii, s-au obtinut, printre altele, legitimarea \u201eSolidaritatii\u201c ca partid politic si organizarea de alegeri pentru Presedintie si Senat. Asta i-a si permis de altfel miscarii \u201eSolidaritatea\u201c sa se impuna zdrobitor \u00een alegerile din iunie 1989.<\/p>\n

(2) Vezi Davis Ost, \u201eThe Defeat of Solidarity: Anger and Politics in Postcommunist Europe\u201c, Ithaca: Cornell UP, 2005.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

– G. M. TAM\u00c1S \u00een dialog cu IMRE SZEMAN – G. M. Tam\u00e1s (n. 1948) e de multa vreme una dintre cele mai importante voci politice europene. De formatie filosof, autor a numeroase lucrari de specialitate si articole, G. M. Tam\u00e1s poseda o cunoastere intima a istoriei politice a secolelor XX si XXI. Disident marcant… Cite\u0219te mai mult »G. M. TAM\u00c1S: Marii c\u00e2stigatori ai schimbarii de regim au fost corporatiile transnationale si retelele de putere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17,3],"tags":[2213,2211,2181,2214,2212,184,2216,2215],"class_list":["post-2747","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","category-politica","tag-corporatii-transnationale","tag-g-m-tamas","tag-imre-szeman","tag-retele-de-putere","tag-schimbari-de-regim","tag-socialism","tag-stanga","tag-stangism"],"views":1949,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2747","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2747"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2747\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}