Dupa 20 de ani dna Felicia Antip s-a \u00eentors la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, revista de la care \u00een ultima vreme mai mult se pleaca dec\u00e2t se (re)vine. O noua politica de cadre? Nu stiu, dar cred ca la orice schimbare \u2013 de generatie, de stafeta, de directie, de program \u2013, c\u00e2nd unii vin si altii pleaca iar corabia se poate rataci, e nevoie, pe l\u00e2nga busole precise, ancore sigure si puncte fixe, de mateloti experimentati, capabili sa sporeasca prin priceperea si prestigiul lor \u00eencrederea \u201epasagerilor\u201c, respectiv a cititorilor. Cu asemenea \u201edotari\u201c si oameni de baza, corabia poate naviga chiar si fara capitan. Nu e cazul, dar, ca \u00eentr-un joc contrafactual, ni-l putem imagina. Dna Felicia Antip, celebra noastra cititoare de \u201ecarte straina\u201c de pe vremea directoratului lui George Ivascu, este un asemenea \u201eom de baza\u201c pe noua, m\u00e2ndra corabie-fanion a Uniunii Scriitorilor. Ar putea fi pe oricare alta. Asadar, privilegiatii cititori ai \u201eRom\u00e2niei literare\u201c se pot preda cu maxima \u00eencredere competentei acestei neobosite si subtile cititoare a \u201ecartii straine\u201c pe scrisul careia vremea n-a asternut niciun rid. Reprezinta o garantie si un reper r\u00e2vnit de orice mare si importanta publicatie aflata, periodic, \u00een fata unei noi nasteri. Primul merit al rubricii sale cu o cariera \u00eendelungata \u00een revuistica autohtona consta, mi se pare, \u00een aceea ca orice \u201ecarte straina\u201c citita cu ochii sai devine si un pic rom\u00e2neasca, \u00eendulcind si chiar relativiz\u00e2nd astfel judecata prea categorica a lui Mihail Kogalniceanu: \u201eTraductiile nu fac o literatura!\u201c Ba o \u201efac\u201c, chiar si atunci c\u00e2nd \u201ecartea straina\u201c nu-i tradusa \u00een rom\u00e2neste, dec\u00e2t la figurat, \u00een comentariul comprehensiv si inspirat al unui cititor ca Felicia Antip. Oficiul acestei cititoare de elita este cu at\u00e2t mai pretios c\u00e2nd ne pune sub ochi carti \u201estraine\u201c \u00een care este vorba despre noi \u00eensine, despre lumea prin care am trecut si despre existenta careia ne-am supus. Felicia Antip stie sa puna degetul pe acel stravechi \u201eetern uman\u201c ascuns \u00een orice carte din biblioteca lumii. Oric\u00e2t de insolite si excentrice ar fi \u201elumile\u201c si mediile din care vin cartile, \u00een substanta lor secreta si inalterabila persista aceleasi c\u00e2teva mituri primare ascunse si ajunse p\u00e2na la noi sub diverse \u00eenfatisari. Nu at\u00e2t de diverse si prefacute ca sa nu fie recognoscibile, inclusiv \u00een productiile \u201epostmoderniste\u201c de astazi. \u201eTraducatori\u201c eminenti ca Felicia Antip ne \u00eencredinteaza ca \u00een realitate \u201ecartea straina\u201c nu-i de tot straina si, citita cum trebuie, vom \u00eentelege ca, bunaoara, \u201esi despre noi sunt povestile de groaza\u201c ale rusoaicei Ludmila Petrusevskaia, \u201ecea mai cunoscuta dintre scriitorii \u00een viata din Rusia\u201c. A descoperit-o pe aceasta rusoaica celebra care scrie \u201epovesti de groaza\u201c despre noi citindu-i o selectie a operei \u00een traducere americana intitulata, cum altfel?, \u201eBasme \u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c. Toate basmele lumii sunt \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c, iar \u201epovestile\u201c nu sunt, \u00een realitate, pentru copii. Demonstratia, cinica si savuroasa, au facut-o Nicolae Manolescu citindu-l odata pe \u201eAndersen cel rau\u201c si Valeriu Cristea, \u00een \u201eDespre Creanga\u201c, dezvaluind rautatea si cruzimea ascunse \u00een \u201epovestile\u201c bunului humulestean prieten cu Eminescu. \u00cen \u201eSoacra cu trei nurori\u201c avem spectacolul de groaza al salbaticiei si cruzimii din mediul domestic rom\u00e2nesc. Rusoaica Ludmila Petrusevskaia are si ea o povestire despre \u201eNoii Robinson Crusoe\u201c care e, din c\u00e2te \u00eenteleg, cronica unei regresiuni, a salbaticirii si dezumanizarii \u00een trepte, av\u00e2nd camuflat \u00een miezul ei stravechiul mit al \u201ebunului salbatic\u201c pe treapta de civilizatie a sf\u00e2rsitului de secol XX: \u201eNoii Robinson Crusoe \u2013 scrie Felicia Antip \u2013 prezinta o familie care, vr\u00e2nd sa fie mai prudenta si mai descurcareata dec\u00e2t toti ceilalti, \u00eencarca un camion cu conserve si fuge departe de \u00absediul de partid\u00bb, la tara, l\u00e2nga r\u00e2ul Mur, unde se instaleaza provizoriu, gata oric\u00e2nd sa lase totul si sa fuga iar, sa-si inventeze mijloace de subzistenta din piatra seaca, fara sa se precizeze de ce amenintare (foamete? persecutii? teroare?) vrea sa scape. Numai ca, pe masura ce modul lor de viata devine tot mai primitiv \u2013 din casa de la oras se muta \u00eentr-o coliba dintr-un sat, apoi, c\u00e2nd apar alti refugiati, \u00eentr-un bordei \u00een padure si sunt gata sa se afunde si mai ad\u00e2nc \u2013 tind sa se dezumanizeze, sa piarda orice interes pentru ceea ce nu tine de frica sau de nevoia de a-si potoli foamea. Nimeni nu mai deschide aparatul de radio, se pierd si ultimele contacte cu civilizatia. Singura grija ram\u00e2ne supravietuirea\u201c. Scrise sub porunca retragerii, a strigatului \u201e\u00cenapoi, \u00een pesteri!\u201c, asemenea povestiri (povesti!) rusesti sunt, \u00een substanta lor de viata, foarte rom\u00e2nesti: \u201eSi despre noi sunt povestile de groaza\u201c. Citind \u00een cheie rom\u00e2neasca \u201epovestile\u201c rusoaicei, Felicia Antip se \u00eentreaba retoric de ce ignoram noi asemenea opere si pune, pe drept cuv\u00e2nt, ignorarea lor \u201epe seama fudulului dispret fata de tot ce provine din Rusia \u2013 inclusiv imensele valori culturale ale acestei tari \u2013 afisat la noi dupa 1990. Anticariatele nu primesc nici gratis operele lui Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol, ca sa nu mai vorbesc de Puskin, Lermontov sau Gorki. Despre carti noi aproape ca nu se poate vorbi \u00eentr-o vreme c\u00e2nd editurile noastre se \u00eentrec totusi \u00eentr-o salutara cursa a resincronizarii cu literaturile straine, traduc\u00e2nd enorm…\u201c Cazul exemplar al acestui admirabil efort de resincronizare este al Antoanetei Ralian, care \u00eentr-un singur an ne-a dat frumoase talmaciri din Daniel Defoe, G.K. Chesterton, Henry James, Tennessee Williams, John Cowper Powys, Jennifer Johnston: \u201eExtrem de rar se gasesc \u00eempreuna o atare deschidere spre multiple orizonturi culturale, aptitudinea de a rescrie ceea ce au g\u00e2ndit autori at\u00e2t de diferiti exact asa cum ar fi scris ei \u00eensisi daca si-ar fi conceput operele \u00een limba rom\u00e2na, o asemenea putere de munca si o asemenea daruire. Acest exemplu da \u00eensa masura ram\u00e2nerii noastre \u00een urma \u00een privinta asimilarii literaturilor straine si o idee despre dorinta editurilor de a reduce decalajul \u2013 o dorinta care nu prea pare sa fie \u00eempartasita de scoala rom\u00e2neasca. Pentru ca literatura straina nu se studiaza mai deloc \u00een cursul secundar, \u00eentrebarea la care sunt invitati sa raspunda anul acesta elevii \u00een cadrul concursului de eseuri \u00abIordan Chimet\u00bb, organizat de Clubul Kiwanis Bucuresti, este: \u00abCum ati dori sa se studieze literatura straina \u00een licee?\u00bb Laureatii vor pleca \u00een vacanta \u00een Florida sau \u00een Franta, dar initiativele civile de mica anvergura sunt absolut insuficiente pentru a stimula curiozitatea tinerilor fata de ceea ce s-a scris si se scrie \u00een lumea cea mare. Oricum, \u00een planurile de traduceri ale editurilor locul literaturii din tarile care au facut parte din Uniunea Sovietica este minuscul. Devenim cumva mai destepti, mai evoluati sau mai culti, izol\u00e2ndu-ne de cei din jurul nostru printr-o cortina a ignorarii deliberate? Ludmila Petrusevskaia este una dintre cei pe care nu-i stim, cu toate ca am fi incomparabil mai apti sa-i \u00eentelegem si sa-i gustam opera dec\u00e2t cititorii ei din Occident. Care n-au absolvit scoala vietuirii \u00een lagarul socialist.\u201c Cu toate acestea, refuz\u00e2nd sa ne cunoastem pe noi \u00eensine si prin ochii altora, care parca scriu pentru noi, continuam si sub aspect cultural sa prezentam simptomele retragerii \u00een pesteri, ale dezumanizarii si salbaticirii. Criza e profunda, iar mitul \u201ebunului salbatic\u201c \u2013 atractiv. Petrecute pe granita subtire dintre realitate si cosmar, povestirile rusesti despre care ne povesteste admirabil Felicia Antip sunt despre noi \u00eensine. Dar kirghizii, oare ce-or mai fi scriind scriitorii kirghizi? Mai au mankurti?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa 20 de ani dna Felicia Antip s-a \u00eentors la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, revista de la care \u00een ultima vreme mai mult se pleaca dec\u00e2t se (re)vine. O noua politica de cadre? Nu stiu, dar cred ca la orice schimbare \u2013 de generatie, de stafeta, de directie, de program \u2013, c\u00e2nd unii vin si altii pleaca… Cite\u0219te mai mult »Ce mai scriu kirghizii?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2204,2205],"class_list":["post-2730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-felicia-antip","tag-scriitorii-kirghizi"],"views":2028,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}