Adauga filmele 3D o dimensiune demna de luat \u00een calcul experientei cinematografice? E aceasta noua tehnologie potrivita tuturor filmelor pe care Hollywood-ul le-ar putea produce, at\u00e2t pentru copii, c\u00e2t si pentru adulti? Si merita aceasta tehnologie banii \u00een plus pe care \u00eei veti da pe bilet? Roger Ebert raspunde acestor \u00eentrebari, \u00eentr-un artiol din Newsweek intitulat \u201eDe ce urasc 3D-ul\u00a0 (si dvs. ar trebui sa faceti la fel)\u201c: nu, nu si nu!
\nRogert Ebert, ale carui cronici de film le puteti citi \u00een \u201eChicago Sun-Times\u201c, sustine ca multi regizori, editori si cineasti \u00eei \u00eempartasesc punctul de vedere, \u00een ceea ce priveste neajunsurile tehnologiei 3D. De aceeasi parere ar fi si multi cinefili care se simt \u201epusi la zid de o tehnologie care era deja lipsita de sens de pe vremea c\u00e2nd bunicii lor se jucau cu stereoscoapele\u201c. Ebert aduce noua argumente \u00een favoarea pozitiei sale:
\n1. E risipirea unei dimensiuni; c\u00e2nd privim filmele 2D, ele sunt deja \u00een 3D, \u00een ceea ce priveste perceptia mentala. \u201eMintile noastre folosesc principiul perspectivei pentru a construi a treia dimensiune\u201c, scrie Ebert. A o adauga \u00een mod artificial poate face, astfel, iluzia mai putin convingatoare.
\n2. Nu adauga nimic experientei cinematografice. \u201eAmintiti-va cea mai grozava experienta de cinefil din vietile dvs\u201c, ne \u00eendeamna Ebert; \u201eSimteati nevoia de 3D?\u201c. Ce ar c\u00e2stiga \u201eFargo\u201c \u00eentr-o realizare 3D? Dar \u201eCasablanca\u201c?
\n3. Poate crea confuzie. \u00cen filmele 2D, regizorii folosesc adesea o diferenta de focalizare pentru a ne atrage atentia asupra planului din fata ori asupra celui din spate, pe c\u00e2nd \u00een 3D toate planurile sunt \u00een mod egal focalizate. \u00cen acest fel, regizorii sunt lipsiti de un instrument pentru a ne orienta atentia, prin focalizare.
\n4. Poate provoca dureri de cap. Un articol recent din \u201eConsumers Report\u201c arata cum 15 la suta dintre spectatori se pl\u00e2ng de dureri de cap si de ochi dupa ce vad filme \u00een 3D. Explicatia sta \u00een faptul ca experienta vizuala 3D e una \u201enefamiliara\u201c, solicit\u00e2nd un efort mental mai intens.
\n5. Filmele \u00een 3D sunt mai \u00eentunecate. Aceasta se datoreaza faptului ca aceeasi cantitate de lumina e \u00eempartita, de proiectoarele digitale, spre ambii ochi, ceea ce duce la o diminuare cu 50 la suta a luminozitatii, per ansamblu; ochelarii absorb, si ei, lumina, iar proiectoarele IMAX din noile cinematografe nu vor rezolva aceasta problema.
\n6. V\u00e2nzarea noilor proiectoare digitale e o afacere buna. Studiourile de film, arata Ebert, \u00eencurajeaza cinematografele sa arunce vechile proiectoare analogice pentru cele noi, 3D.
\n7. Cinematografele aplica o suprataxa de la 5 la 7.5 dolari pentru filmele 3D. \u201eCred ca 3D-ul e o forma de a jecmani parintii ai caror copii sunt ghidati prin publicitate si product placement sa-si doreasca filme \u00een 3D\u201c, scrie Roger Ebert. Criticul alege exemplul filmului \u201eClash of the Titans\u201c, \u00een care efectele 3D au fost introduse \u00een mod artificial, pentru a profita de siajul blockbuster-ului \u201eAvatar\u201c.
\n8. \u201eNu-mi pot imagina o drama cu pretentii, precum The Hurt Locker, \u00een 3-D\u201c, scrie Ebert. Alfred Hitchcock, arata criticul de film, a fost at\u00e2t de nemultumit dupa ce a filmat Dial M for Murder \u00een 3D, \u00eenc\u00e2t a decis sa lanseze filmul \u00een varianta 2D. Exceptia e filmul \u00abAvatar\u00bb, care a folosit tehnologia \u00eentr-un mod eficient. \u201eCameron e un geniu al tehnicii care si-a g\u00e2ndit filmul \u00een 3D de la bun \u00eenceput si care a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru a face o treaba temeinica\u201c, scrie Roger Ebert. Alti regizori, \u00een schimb, sunt obligati sa foloseasca tehnologia de catre directorii de marketing. \u201eAlice in Wonderland\u201c al lui Tim Burton e considerat de Rogert Ebert un esec, \u00een care 3D-ul e \u201eo \u00eenselatorie pentru a justifica suprataxa din bilet\u201c.
\n9. Ori de c\u00e2te ori Hollywood-ul s-a simtit amenintat, a facut apel la tehnologie: sunet, culoare, ecranul lat, cinerama, 3D, sunet stereofonic, si acum din nou 3D. \u00cen termeni de marketing, producatorii de film cauta sa ofere \u00een salile de cinema ceva \u00een plus, ce nu veti putea obtine cu aparatura de acasa.
\nEbert sugereaza ca Hollywood-ul apeleaza, \u00eensa, la tehnologia gresita. Criticul arata ca, prin intermediul unui proces numit MaxiVision48, ce presupune proiectia oricarui film cu 48 de cadre pe secunda, \u00een loc de 24, calitatea imaginii se \u00eembunatateste de nu mai putin de 400 de ori! \u201eAceste sisteme sunt at\u00e2t de bune \u00eenc\u00e2t ecranul se transforma \u00eentr-o fereastra \u00een trei dimensiuni\u201c, arata Ebert. \u201eNu ma opun 3D-ului ca optiune\u201c, conchide criticul de film. \u201eMa opun 3D-ului ca un mod de viata pentru Hollywood, care deviaza atentia celor mai mari studiouri cinematografice de la acele filme ce ar putea avea o valoare de Oscar\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Adauga filmele 3D o dimensiune demna de luat \u00een calcul experientei cinematografice? E aceasta noua tehnologie potrivita tuturor filmelor pe care Hollywood-ul le-ar putea produce, at\u00e2t pentru copii, c\u00e2t si pentru adulti? Si merita aceasta tehnologie banii \u00een plus pe care \u00eei veti da pe bilet? Roger Ebert raspunde acestor \u00eentrebari, \u00eentr-un artiol din Newsweek… Cite\u0219te mai mult »\u201eNewsweek\u201c: De ce ar trebui sa ur\u00e2ti filmele 3D<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2197,2199,83,2198,2200],"class_list":["post-2720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-articol-newsweek","tag-experiente-cinematografice","tag-film","tag-ilmele-3d","tag-tehnologia-3d"],"views":2364,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2720"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2720\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}