{"id":2716,"date":"2010-05-12T19:43:22","date_gmt":"2010-05-12T17:43:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2716"},"modified":"2010-05-12T13:44:56","modified_gmt":"2010-05-12T11:44:56","slug":"agassi-o-autobiografie-13","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-13\/","title":{"rendered":"Agassi. O autobiografie (13)"},"content":{"rendered":"<p>Uneori, desi rar, visurile ajung sa se \u00eendeplineasca. Pronia cereasca sau, cu o formula mai laica, norocul determina ca o dorinta aparent fantastica sa prinda contur si continut de realitate.<br \/>\nLovit de deceptiile \u00een amor, prabusit \u00een plan tenisistic, hulit de multi comentatori sportivi, considerat terminat de alti analisti, Andre Agassi a gasit taria, inspiratia si fidelii astfel \u00eenc\u00e2t sa porneasca un extraordinar proiect de renastere launtrica si de reconstructie personala. Spuneam ca picase p\u00e2na pe locul 141 \u00een ierarhia ATP. Avusese probleme cu drogurile (dar nu cu dopingul!). Psihicul \u00eei era zdrente. S-a tras \u00eensa pe sine \u00eensusi de par, la fel ca baronul M\u00fcnchausen \u2013 si a iesit la liman. Doar ca dupa o prabusire de proportii nimeni nu revine ca nou, de parca nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. \u00centotdeauna exista un pret ce trebuie platit pentru ca destinul sa catadicseasca sa-si \u00eentoarca fata la tine. Asa ca Andre a luat-o metodic, de jos, ca un proletar, \u00eencep\u00e2nd practic de la zero o alta cariera \u00een tenis si o alta biografie \u00een viata privata.<br \/>\nCa atlet, a participat la c\u00e2teva competitii minore, din gama Challenger, turnee pentru nefericitii anonimi de dincolo de prima suta mondiala. Fireste, le-a c\u00e2stigat fara probleme \u2013 dar ce umilinta pentru un fost lider mondial sa ia startul \u00een asemenea obscure competitii, \u00een care doar esuatii v\u00e2rstnici, accidentatii vreme prea \u00eendelungata, suspendatii pentru dopaj sau cei foarte tineri iau parte&#8230;\u00a0 \u00eensa Agassi si-a asumat cu modestie si inima deschisa aceasta necesara penitenta, a c\u00e2stigat punctele necesare pentru a-si reface clasamentul astfel \u00eenc\u00e2t sa poata participa direct pe tabloul principal al turneelor importante. Si mai ales a muncit cumplit de mult, \u00een plan fizic fiind supervizat de prietenul si mentorul sau, ultra-competentul Gil Reyes, iar \u00een plan tenisistic sub supravegherea inteligentului si sufletistul coach Brad Gilbert. Iar rezultatele nu au \u00eent\u00e2rziat sa apara. Daca la \u00eenceputul lui 1998 Las Vegas Kid se gasea pe locul 122 mondial, pe parcursul anului a c\u00e2stigat cinci titluri si a sarit p\u00e2na pe locul sase al clasamentului ATP, \u00eenregistr\u00e2nd cea mai rapida ascensiune din istorie. \u00cen 1999 lucrurile merg chiar mai bine, caci fosta minune blonda c\u00e2stiga, dupa un meci dramatic, de cinci seturi, contra ucraineanului Andrei Medvedev, turneul de la Roland Garros, repar\u00e2nd anterioarele doua \u00eenfr\u00e2ngeri \u00een ultimul act pe zgura de la Porte d&#8217;Auteuil si devenind unul dintre foarte putini jucatori din istorie care au triumfat \u00een toate cele patru turnee de Grand Slam. De fapt, Andre a fost primul dupa Rod Laver care a realizat aceasta performanta si singurul \u00een ultimii 40 de ani, p\u00e2na la isprava lui Roger Federer din 2009&#8230;<br \/>\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, americanul face si finala la Wimbledon, dar \u00eent\u00e2lneste un Pete Sampras \u00een super-forma, asa ca nu poate dec\u00e2t sa primeasca o lectie de tenis pe gazon si sa se \u00eencline \u00een trei seturi extrem de frumoase. \u00cen schimb, se revanseaza la Flushing Meadows, unde c\u00e2stiga cupa, dupa o \u00eenclestare s\u00e2ngeroasa, de cinci seturi, cu uriasul sau compatriot Todd Martin. La finele anului, Agassi este \u00eencoronat campion mondial, detron\u00e2ndu-l dupa o suita de sase asemenea performante pe \u201ePistol\u201c Pete Sampras. \u00cen 2000 merge pe aceeasi linie, desi pierde primul loc mondial, caci el triumfa la Aussie Open, face semifinala pe gazonul londonez, pierduta dupa o partida de o frumusete clasica \u00een fata australianului Pat Rafter si prinde finala Masters-ului de la Lisabona, unde nu poate face nimic contra unui Guga Kuerten \u00een cea mai buna perioada a carierei sale.<br \/>\nSi \u00een plan afectiv? Ei, abia aici \u00eencepe adevarata aventura existentiala a pustiului din desert. Abia acum el se va \u00eent\u00e2lni cu aceea care \u00eei va fi cu-adevarata sortita, cu cea care ar fi trebuit, daca zeii s-ar fi pus mai degraba de acord, sa-i fie partenera. Ati ghicit, desigur, ca este vorba despre marea campioana a anilor 80-90, germana Steffi Graf.<br \/>\nPe la \u00eenceputul lui 1999 Agassi priveste la televizor un meci nocturn de la Indian Wells, primul turneu de Masters Series al anului. Joaca Serena Williams cu Steffi Graf. L\u00e2nga el, pe fotoliu, antrenorul personal, Brad Gilbert. Care, nitam-nisam, \u00eei spune lui Andre:<br \/>\n\u201e\u2013 Acum e r\u00e2ndul tau sa joci! Acolo! ?i arata cu degetul spre ecran.<br \/>\n\u2013 Steffi Graf! Cu ea ar trebui sa te pui!<br \/>\n\u2013 Mda. Fireste. Numai ca nu-i trebuiesc nici c\u00e2t negru sub unghie.<br \/>\n\u2013 Deja i-am povestit totul lui Brad. Roland Garros 1991. Balul de la Wimbledon din 1992. Am \u00eencercat sa ma apropii de ea \u2013 si nu doar o data. Imposibil sa trec linia de sosire.<br \/>\n\u2013 Bine, dar asta tine de trecut, insista Brad. Si apoi, felul \u00een care ai procedat \u00een acea epoca nu ti se potriveste deloc. Sa renunti dupa doar o \u00eencercare? E un punct de vedere foarte amator. De c\u00e2nd ai \u00eenceput sa-i lasi pe altii sa joace \u00een locul tau? De c\u00e2nd ai \u00eenceput sa te resemnezi dupa un simplu refuz?<br \/>\nClatin din cap.<br \/>\n\u2013 Poate ca asa e.<br \/>\n\u2013 Ce-ti trebuie tie acum este doar o privire, ma asigura Brad. O raza de lumina. O fereastra deschisa. O schimbare de perspectiva\u201c (op. cit., ed. fr., p. 376).<br \/>\nSi pentru ca Andre si Steffi urmau sa participe am\u00e2ndoi la urmatorul Masters Series, cel de la Miami-Key Biscayne, Brad Gilbert l-a contactat pe antrenorul jucatoarei germane, elvetianul Heintz G\u00fcnthardt. La \u00eenceput, acesta a refuzat vehement. Imposibil, Steffi n-o sa fie de acord, si apoi e prea timida, prea serioasa, o sa refuze un antrenament comun cu Las Vegas Kid. Dar Brad este un magician. El \u00eel convinge pe Heinz, fostul sau adversar din circuit si actual bun prieten. Complotul este gata. Cei doi aranjeaza ca Andre sa-i urmeze lui Steffi pe acelasi teren de antrenament, americanul trebuind sa vina \u201eca din \u00eent\u00e2mplare\u201c cu o jumatate de ora mai devreme tocmai pentru a se intersecta cu campioana germana. Conspiratia reuseste, desi initial Steffi refuzase. Iata cum descrie Agassi acel moment magic:<br \/>\n\u201eN-am vazut niciodata o femeie at\u00e2t de frumoasa. C\u00e2nd sta pe loc, este o zeita; \u00een miscare, e un poem. Sunt un pretendent al ei, dar deopotriva si un fan. De mult amar de vreme ma tot \u00eentreb ce senzatie poate sa produca lovitura ei de forhand. Am privit-o la televizor \u00een nenumarate turnee, si permanent m-am \u00eentrebat ce efect primeste mingea dupa ce pleaca din racheta. Caci este clar ca nu simtim acelasi lucru, totul fiind \u00een functie de adversar. Exista subtilitati de viteza si forta insesizabile aproape, dar foarte concrete. Acum, schimb\u00e2nd mingi cu Steffi, simt toate aceste subtilitati. Ne gasim cam la doisprezece metri distanta unul de celalalt, aproape ca ne atingem. Fiecare forhand al ei \u00eemi vine \u00eempachetat \u00een efect\u201c (op. cit., pp. 375-376). Existat-a oare vreodata mai frumoasa declaratie de dragoste facuta de un jucator de tenis unei jucatoare de tenis? Ma \u00eendoiesc&#8230;<br \/>\nCur\u00e2nd dupa acea prima \u00eent\u00e2lnire, Andre \u00eei trimite la hotel un buchet imens de flori. Asteapta nerabdator un raspuns, care \u00eensa \u00eent\u00e2rzie. Ars de nerabdare, \u00eesi ia inima \u00een dinti si o suna. Steffi raspunde, dar lovitura se iveste din senin. Campioana \u00eei spune americanului ca prietenul ei este acolo, \u00een camera, cu ea. Andre simte cum \u00eei fuge pam\u00e2ntul de sub picioare. Amicul sau J.P. \u00eel consoleaza, venind cu o interpretare neasteptata, dupa o adevarata proba de acrobatie hermeneutica: nu, prin acea marturisire, Steffi nu l-a respins, ci doar i-a comunicat indirect si extrem de discret ca nu poate vorbi asa cum si-ar dori din cauza acelei prezente st\u00e2njenitoare. Iar speranta lui Agassi decoleaza din nou. Lumea nu s-a sf\u00e2rsit, mai exista un m\u00e2ine m\u00e2ntuitor.<br \/>\nDupa Roland Garros-ul de pomina, c\u00e2nd Andre revine de la doi-zero pentru Andrei Medvedev si c\u00e2stiga cupa muschetarilor, urmeaza Wimbledon-ul. Andre \u00eei trimite mult doritei femei c\u00e2teva r\u00e2nduri, scrise pe un meniu de restaurant londonez: este aniversarea lui Steffi. La putin timp, lucru incredibil, Steffi \u00eei telefoneaza. F\u00e2st\u00e2cit, omul desertului abia de-si gaseste cuvintele. Totusi, \u00eendrazneste sa o \u00eentrebe despre relatia cu acel barbat. E o iubire care dureaza de sase ani. Steffi este serioasa si fidela, nu o aventuriera, cum sunt multe jucatoare \u00een circuit. Doar ca lucrurile nu mai merg asa de bine \u00eentre ea si acel iubit. Iar asta \u00eei da noi sperante lui Agassi. Restul e doar o problema de timp. Si e evident ca super-campionii se potrivesc, g\u00e2ndesc la fel, se plac, au multe sa-si spuna. Andre Agassi chiar observa un lucru extrem de interesant: cei mai apropiati oameni pentru el sunt doi \u201estraini\u201c, doi non-americani, Steffi si Gil, iar asta \u00eei confirma o data \u00een plus ca nu e nevoie de prea multe vorbe pentru a te situa pe aceeasi lungime de unda din punctul de vedere al sufletului. Inima cunoaste cai de comunicare pe care ratiunea le ignora.<br \/>\nIdila a crescut apoi ca o flacara. Cei doi s-au casatorit la 22 octombrie 2001, iar Steffi, aflata \u00een pragul retragerii, dupa o cariera impresionanta, decide sa se mute cu Agassi la Las Vegas \u2013 acolo unde locuiesc si astazi. Memorabila este si \u00eent\u00e2lnirea celor doi tati: Herr Graf si Mister Agassi. Laudarosi, narcisisti, autoritari, chiar sadici, cei doi ajung sa intre \u00een competitie directa. Ba pe terenul de tenis, ba pe ringul de box. Violenti si dornici sa controleze tot ce misca, cei doi abia de sunt despartiti de Andre, care nu-si doreste deloc un debut al mariajului printr-un conflict domestic.<br \/>\nDe altfel, tatii au fiecare antecedente antisociale: Graf a facut \u00eenchisoare pentru evaziune fiscala si \u00eenselatorie privind administrarea finantelor fiicei sale, iar Mike are numeroase episoade violente la activ. Finalmente, totul se termina cu bine, desi pentru cei doi proaspat \u00eensuratei este clar ca batr\u00e2nii nu trebuiesc lasati prea mult timp unul \u00een preajma celuilalt&#8230; \u00censa chiar si asta \u00eei apropie pe \u00eendragostiti: trecutul aproape siamez, dedicarea lor catre tenis venind nu neaparat din vreo alegere libera, ci fiind poruncita tiranic de doi tati \u00eengrozitori si teroristi. Dar tot raul spre bine, Andre si Steffi sunt adulti acum si nu vor repeta greselile de pedagogie ale parintilor.<br \/>\nDin acest punct de vedere, nici Jaden Gil (nascut la patru zile dupa ceremonia de nunta!), nici Jaz Elle nu sunt copii lipsiti de libertatea de alegere. Iar pedagogia lui Agassi este una exemplara. La r\u00e2ndul sau, Steffi nu este intruziva, aduc\u00e2nd \u00een familie acel strop de echilibru si armonie at\u00e2t de necesar unei bune functionari launtrice.<br \/>\nIata si doua episoade simpatice. Prima oara c\u00e2nd proaspatul tatic a ramas singur \u00een casa cu Jaden Gil n-a avut de lucru si a \u00eencercat sa-l tunda pe bebelus. Dar Andre stie sa tunda \u00eentr-un singur fel: ca pe sine, la zero. C\u00e2nd mama Steffi s-a \u00eentors, s-a crucit: piticul r\u00e2dea fericit, la fel de chelios ca si taica-sau. Din fericire, ea are simtul umorul si a izbucnit \u00een r\u00e2s, iert\u00e2ndu-l pe nabadaiosul tata. Apoi, \u00een 2006, \u00een preajma turneului de la US Open, c\u00e2nd Agassi \u00eesi pregatea retragerea, \u00eentre Jaden Gil si tata a survenit un acord: baiatul va primi un pet, un catelus, doar dupa ce pater-ul va parasi terenul de tenis. Asa ca \u00een acele c\u00e2teva zile de competitie pustiul \u00eel teroriza pe Andre daca mai are mult p\u00e2na la \u00eenfr\u00e2ngere, caci se saturase sa tot astepte mult visata achizitie&#8230;<br \/>\nUna peste alta, caminul lui Andre si Steffi este unul solid si fericit, ei constituind o familie absolut normala, de parca n-ar fi vorba de doi colosali campioni ai istoriei tenisului, detinatori \u00eempreuna a 28 de titluri de Grand Slam. Si, post festum, este strident pentru orice observator c\u00e2t de c\u00e2t obiectiv ca Stefanie Graf este perechea ideala pentru Andre Kirk Agassi, o fire stabila, fidela si extrem de domestica, la antipod cu prima imagine de care minunea blonda din Las Vegas s-a bucurat: cea de pusti rebel, de contestatar si revoltat. Cercul s-a \u00eenchis, iar rebeliunea s-a \u00eemplinit \u00eentr-o permanenta celebrare a stabilitatii familiale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Uneori, desi rar, visurile ajung sa se \u00eendeplineasca. Pronia cereasca sau, cu o formula mai laica, norocul determina ca o dorinta aparent fantastica sa prinda contur si continut de realitate. Lovit de deceptiile \u00een amor, prabusit \u00een plan tenisistic, hulit de multi comentatori sportivi, considerat terminat de alti analisti, Andre Agassi a gasit taria, inspiratia&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-13\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Agassi. O autobiografie (13)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[863,1470],"class_list":["post-2716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andre-agassi","tag-autobiografie"],"views":2934,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}