{"id":2712,"date":"2010-05-12T19:35:02","date_gmt":"2010-05-12T17:35:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2712"},"modified":"2010-05-12T13:43:08","modified_gmt":"2010-05-12T11:43:08","slug":"cinci-sute-de-kilometri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cinci-sute-de-kilometri\/","title":{"rendered":"Cinci sute de kilometri"},"content":{"rendered":"<p><strong><br \/>\n<em>C\u00e2nd iei bilet de la gara nu-ti vine sa \u00eentrebi daca trenul merge drept p\u00e2na la destinatie. Cumva se \u00eentelege lucrul asta din simpla tranzactie de cumparare a biletului pe care casierita ti-l da cu o nonsalanta absenta, dovada ca stie pe dinafara si mersul trenurilor si pretul biletelor. <\/em><\/strong><br \/>\nMa t\u00e2rasc asadar cu bagaje p\u00e2na la peronul 1 al acceleratului de Bucuresti. E ora 1 dupa-amiaza. Sunt \u00een Timisoara. Am o calatorie lunga de mai bine de opt ore \u00een fata, dar m-am \u00eenarmat cu o carte scrisa de un american ateu care a trait un an de zile exact cum scrie la Biblie. Ma rog, pe c\u00e2t posibil, caci s-a lovit inevitabil de reguli nenumarate si obscure care sunt \u00eenca subiect de interpretare pentru savanti, ca de pilda cum e corect sa iei primul ou al unei pot\u00e2rnichi, direct din cuib \u2013 ritual folosit \u00een special de cuplurile infertile.<br \/>\n\u00cemi gasesc loc \u00eentr-un compartiment care e din fericire plin de tineri. Par studenti, \u00een drum spre facultate, trei fete si un baiat. \u00cemi pun gentile \u00een compartimentul de deasupra si deschid cartea despre traiul biblic, pe coperta careia se vede autorul cu o figura dementa si o barba enorma, \u00eembracat \u00eentr-un fel de toga cu margini purpurii brodate cu fir de aur si un toiag \u00eenalt c\u00e2t el si capatul \u00eendoit \u00eentr-o bucla, al carui nume biblic \u00eemi scapa. Doua dintre fete, de pe bancheta din fata mea, cerceteaza pe furis coperta si \u00eemi trimit priviri curioase si vag suspicioase. Una dintre ele citeste cu sete o carte de Aurora Liiceanu iar cealalta scoate o enciclopedie dintr-o sacosa enorma si \u00eencepe sa o parcurga atent, cu o fata cumplit de trista iar mie \u00eemi trece prin cap ca nu e o idee rea pentru o mica faza de depresie \u2013 sa citesti din scoarta \u00een scoarta o enciclopedie. Sau macar c\u00e2teva pagini, c\u00e2nd e atacul mai grav, caci cu siguranta v\u00e2ltoarea de informatii care mai de care mai interesante nu poate dec\u00e2t opri orice g\u00e2nduri negre.<br \/>\nCealalta fata, de l\u00e2nga mine, se uita pe geam ca si baiatul din fata ei. Ea are o figura inteligenta si calda, o coafura draguta fara a fi studiata si ceva \u00een ea care pare foarte placut. El sta tot timpul \u00eencruntat si cu o expresie de confuzie vesnica si-mi dau seama mai t\u00e2rziu, din felul cum \u00eei vorbeste sora-sa (cea care citeste Aurora Liiceanu) ca ceva nu e tocmai \u00een regula cu el si ma simt \u00eenduiosata de ei am\u00e2ndoi.<br \/>\nTimpul trece destul de repede \u00een prima faza, timp \u00een care \u00eemi studiez vecinii de compartiment si si ei pe mine. Cei care au de citit citesc, ceilalti se uita pe geam. Nu se leaga nici o conversatie s\u00e2c\u00e2itoare si nu miroase nimic ur\u00e2t. Intr-un final adorm cu capul pe rucsac. Ma trezesc dupa vreo ora, pe la patru, c\u00e2nd vecinii se ridica toti \u00een picioare si \u00eencep sa-si str\u00e2nga bagajele. Trenul e oprit \u00eentr-o statie \u2013 Dumnezeu stie unde si nici nu ma intereseaza. Ma frec la ochi si ma \u00eentind multumita g\u00e2ndindu-ma ca sunt o mare norocoasa \u2013 o sa ram\u00e2n singura \u00een compartiment si o sa ma pot \u00eentinde pe toata lungimea banchetei ca sa dorm p\u00e2na la Bucuresti.<br \/>\n\u2013\u00a0 Trebuie sa cobori!, \u00eemi zice vecina cu freza cea sic.<br \/>\nMa uit nedumerita pe geam.<br \/>\n\u2013\u00a0 Pai nu suntem la Bucuresti!<br \/>\n\u2013 Nu, nu, r\u00e2de ea, dar toata lumea trebuie sa coboare aici.<br \/>\nMa uit nauca \u00eenca o data pe geam si \u00eentr-adevar vad siruri de oameni ce se \u00eendreapta \u00eenspre un loc \u00een spatele garii mici de sat \u2013 e at\u00e2t de mica \u00eenc\u00e2t nu are nici macar un butic.<br \/>\n\u00cemi str\u00e2ng bagajele si-o pornesc si eu cu restul oamenilor. Vecina \u00eemi explica: i s-a \u00eent\u00e2mplat si ei saptam\u00e2na trecuta c\u00e2nd nu stia povestea \u2013 anume ca se lucreaza la sine pe o anumita portiune de drum si trebuie sa ne dam jos, sa ne urcam \u00een doua autobuze care ne vor duce mai departe \u00eentr-o alta gara p\u00e2na la un alt tren care va ajunge \u00eentr-un final si \u00eenca la ora indicata pe bilet chiar la Bucuresti.<br \/>\nParca suntem poporul \u00een exod \u2013 toti cu bagaje, \u00eendrept\u00e2ndu-ne pe doua sau trei r\u00e2nduri catre spatele garii. Cele doua autobuze sunt vechi de cel putin treizeci de ani si \u00een cur\u00e2nd ajung sa fie at\u00e2t de pline ca \u00eencep sa ma \u00eentreb daca nu cumva o sa cada podeaua de sub noi. Plecam \u00een scurt timp. Habar nu am unde sunt si unde merg. \u00centreb si eu \u00een st\u00e2nga si-n dreapta.<br \/>\n\u2013\u00a0 Nu va suparati, stiti cumva unde mergem?<br \/>\nNu stie nimeni. Dau toti din umeri.<br \/>\n\u2013\u00a0 Dar c\u00e2nd ajungem ?<br \/>\nDeja acum nu ma mai baga nimeni \u00een seama iar eu ma simt cuprinsa de un gram de paranoia ca am fost cu totii rapiti, pacaliti sa ne urcam \u00een aceste doua autobuze ca sa ne duca niste oameni rai undeva in mijlocul c\u00e2mpului, sa ne faca ostatici si sa ceara rascumparare de la guvernul Rom\u00e2niei trei milioane de euro. Pe cap de persoana, nu total.<br \/>\nDupa vreo douazeci de minute de mers pe serpentine si un peisaj at\u00e2t de tipic \u00eenc\u00e2t chiar nu-si poti da seama unde esti ajungem \u00eentr-o alta gara mica unde pare sa ne astepte exact acelasi tren. Are aceeasi culoare rosie ca cel pe care l-am lasat \u00een urma si e la fel de ponosit pe dinauntru.<br \/>\nPoporul \u00een exod se da jos din autobuze si se re\u00eencarca \u00een tren asadar, fara sa pastreze locurile. Cumva \u00eensa ne gasim \u00een formula initiala \u2013 eu, celelalte trei fete si baiatul. Fata care citeste Aurora Liiceanu e suparata ca miroase rau a ceapa \u00een compartiment. Nu e de mirare caci coji de ceapa se revarsa din gunoiul ce nu se poate \u00eenchide. Incearca sa deschida fereastra dar nu se poate nici asta caci cineva a batut un cui \u00een partea dreapta ca s-o blocheze. E chemata controloarea care \u00eencearca fara succes sa scoata cuiul cu un clestisor de unghii si apoi cu degetele cu unghii lungi si lacuite \u00een rosu.<br \/>\nMai stam si-n gara asta cam vreo ora si un sfert.<br \/>\n\u2013\u00a0 Mai ajunge trenul asta la timp?, o intreb pe controloare g\u00e2ndindu-ma cu oarecare spaima ca ma voi gasi \u00een Gara de Nord la ore stranii ale diminetii, singura. \u00cemi zice ca da si pleaca sa scoata alte cuie si sa raspunda altor \u00eentrebari, iar eu ma linistesc \u00eencet, lamurita acum ca macar n-am fost rapiti.<br \/>\nAjungem la Bucuresti la ora de pe bilet iar a doua zi povestesc toata tarasenia unui amic ce traieste de ani buni \u00een strainatate.<br \/>\n\u2013\u00a0 Aaaaoleu, zice amicul speriat, o trimit pe fiica-mea la bunici ! O sa mearga si ei cu trenul !<br \/>\n\u2013\u00a0 Hehe, r\u00e2d eu amuzata grosier de panica lui, pai zi-le sa \u00eentrebe la casa. Ca ei nu-ti spun, dar daca \u00eei \u00eentrebi trebuie sa-ti zica.<br \/>\n\u2013\u00a0 Si ce sa \u00eentrebe?, zice amicul. \u201eNu va suparati, sinele sunt stricate pe undeva? Trenul merge la destinatie\u201c?<br \/>\nCeva de genul asta. Dar ar fi bine sa nu aduca vorba de posibilitatea unei rapiri teroriste. Chiar nu e cazul.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2nd iei bilet de la gara nu-ti vine sa \u00eentrebi daca trenul merge drept p\u00e2na la destinatie. Cumva se \u00eentelege lucrul asta din simpla tranzactie de cumparare a biletului pe care casierita ti-l da cu o nonsalanta absenta, dovada ca stie pe dinafara si mersul trenurilor si pretul biletelor. Ma t\u00e2rasc asadar cu bagaje p\u00e2na&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cinci-sute-de-kilometri\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cinci sute de kilometri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[2194,2195,278,373,2196],"class_list":["post-2712","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-comportamente-sociale","tag-gara","tag-societate","tag-timisoara","tag-tren"],"views":2635,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2712","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2712"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2712\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2712"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2712"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2712"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}