{"id":2706,"date":"2010-05-12T20:11:32","date_gmt":"2010-05-12T18:11:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2706"},"modified":"2010-05-12T13:13:31","modified_gmt":"2010-05-12T11:13:31","slug":"viata-la-tara-%e2%80%9edas-weisse-band%e2%80%9c-de-michael-haneke","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-la-tara-%e2%80%9edas-weisse-band%e2%80%9c-de-michael-haneke\/","title":{"rendered":"Viata la tara: \u201eDas Weisse Band\u201c de Michael Haneke"},"content":{"rendered":"<p><em><br \/>\n<strong>Ceea ce vedem \u00een \u201ePanglica alba\u201c e portretul unei societati rurale care, \u00eencetul cu \u00eencetul, \u00eesi lasa dezvaluit putregaiul care o macina. Acest putregai \u00eesi arata adevarata fata doar unora, iar acei putini care se \u00eent\u00e2mpla sa \u00eel vada nici nu \u00eel demasca, spre binele \u00eentregii comunitati, nici nu \u00eel ascund sub pres pentru a-si vedea realizate propriile scopuri. Fie nu vor sa creada (pentru ca noile informatii nu sunt conforme cu ceea ce stiu ei \u2013 despre lume, despre satul lor ori despre copii), fie nu le pasa (pentru ca pur si simplu au alte prioritati). <\/strong><\/em><br \/>\nInedita nu e \u00eensa aceasta demistificare lenta, ci haina pe care putregaiul o \u00eembraca. E interesant nu at\u00e2t ca lumea satului Eichwald e departe de a fi mirifica, asta oricum aflam \u00eenca din primele scene. Ci ca ea e facuta asa cum e, adica mai precara, prin mijlocirea unor copii.<br \/>\nCea mai mare parte din timp, \u00eei privim ca pe niste victime: corectiile pe care le \u00eencaseaza si rigorile carora trebuie sa li se supuna ne par cu at\u00e2t mai revoltatoare acum cu c\u00e2t au \u00eencetat demult sa mai reprezinte norma. Unele din actiunile lor se justifica \u00eentruc\u00e2tva prin prisma acestor nedreptati pe care le \u00eendura; de cele mai multe ori, ele sunt rezultatul propriei lor cruzimi si at\u00e2t.<br \/>\n<strong>Minciuni albe<\/strong><br \/>\nFrumusetea si aparenta inocenta a copiilor nu sunt \u00eent\u00e2mplatoare. Evenimentele din film le prefigureaza pe cele din realitate (a Germaniei de dupa Primul Razboi Mondial), c\u00e2nd alti tineri frumosi au avut ceva de \u00eempartit cu unii si cu altii, crez\u00e2nd ca fac dreptate. Si unii, si ceilalti au avut un dinte \u00eempotriva celor mai slabi dec\u00e2t ei \u2013 copiii din Eichwald \u00eel tortureaza pe un baietel retardat si fac tot posibilul ca parintii lor sa nu afle nimic. Si unii, si ceilalti \u00eei pacalesc pe toti, pe unii doar o vreme, pe ceilalti definitiv.<br \/>\nAceasta cruzime a copiilor din filmul lui Haneke e exclusiv de natura fizica: inteligent disimulata sub mantaua unor purtari impecabile, ea nu ajunge niciodata sa fie cunoscuta de ceilalti ca atare, doar noua ne devine la un moment dat evidenta. La polul opus e agresivitatea adultilor, de cele mai multe ori doar verbala. Atunci c\u00e2nd devine fizica, e \u00eendreptata asupra unor inamici care nu pot nicicum riposta \u2013 c\u00e2mpul de varza distrus cu coasa sau copiii batuti cu nuiaua ori abuzati. Copiii \u00eesi exprima agresivitatea fizic pentru ca altfel nu se poate, adultii se \u00eentrec \u00een jigniri tocmai pentru ca pot. Ocarile lor sunt aruncate \u00eentotdeauna cuiva mai slab (un subordonat incompetent sau o amanta care pierde teren) si nu sunt dublate niciodata de actiune.<br \/>\nVorba nu e urmata de fapta si uneori chiar si vorba lipseste. Inactiunea e exasperanta \u00een filmul lui Haneke: dintr-un anumit punct de vedere, e ca \u00eentr-o ecranizare dupa Agatha Christie \u00een care locul lui Hercule Poirot e luat pe r\u00e2nd de oricine \u00eel doreste, dar unde enigma ram\u00e2ne totusi nerezolvata. Nimeni nu reuseste sa afle nimic, caci figurile autoritatii (baronul, profesorul, politistii) catre care cei nedreptatiti se \u00eendreapta sunt complet nepregatite. Cei care ar trebui sa faca ceva sunt prinsi pe picior gresit: societatea \u00een care au fost pregatiti sa traiasca e pe cale sa se schimbe, iar dupa regulile noi nimeni nu stie sa joace, pentru ca nu au apucat \u00eenca sa fie scrise.<br \/>\n<strong>Fundalul care primeaza<\/strong><br \/>\nMiza principala a filmului e aici, \u00een calitatea acestuia de parabola si \u00een faptul ca, prin mijlocirea unei intrigi politiste, ilustreaza prevalenta stereotipurilor si a prejudecatilor asupra logicii si a bunului-simt. Acestea sunt marile sale teme, cruzimea (\u00een relatie cu nazismul \u2013 corelatie extradiegetica), respectiv conformismul, puterea obisnuintei si modurile \u00een care toate actioneaza concomitent si se influenteaza reciproc.<br \/>\nDaca aceste sensurile conexe ale sale ram\u00e2n ascunse, filmul nu pierde totusi cine stie ce deoarece adevarata sa forta e \u00een receptare (cea imediata) mai degraba dec\u00e2t la nivelul decodificarii. Farmecul \u201ePanglicii albe\u201c sta \u00een calitatea sa de a spune eficient o poveste despre niste oameni ale caror probleme, \u00een ciuda faptului ca vin din alt timp si nu sunt traduse \u00een limbajul contemporan prin artificii de filmare sau lingvistice, le \u00eentelegem perfect. Faptul ca, \u00eentr-un fel, e si povestea noastra (adica faptul ca spune ceva despre radacinile nazismului) \u00eel face sa devina grav si \u00eel ajuta sa c\u00e2stige premii. Dar nu-i ajuta prea tare pe locuitorii din Eichwald si, pentru ca nu \u00eel transforma \u00eentr-un film mai bun sau mai prost dec\u00e2t este, nu ne ajuta prea tare nici pe noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ceea ce vedem \u00een \u201ePanglica alba\u201c e portretul unei societati rurale care, \u00eencetul cu \u00eencetul, \u00eesi lasa dezvaluit putregaiul care o macina. Acest putregai \u00eesi arata adevarata fata doar unora, iar acei putini care se \u00eent\u00e2mpla sa \u00eel vada nici nu \u00eel demasca, spre binele \u00eentregii comunitati, nici nu \u00eel ascund sub pres pentru a-si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-la-tara-%e2%80%9edas-weisse-band%e2%80%9c-de-michael-haneke\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Viata la tara: \u201eDas Weisse Band\u201c de Michael Haneke<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2189,150,83,2188],"class_list":["post-2706","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-das-weisse-band-de-michael-haneke","tag-cinema","tag-film","tag-panglica-alba"],"views":5241,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2706","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2706"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2706\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2706"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2706"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2706"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}