{"id":2700,"date":"2010-05-12T20:04:29","date_gmt":"2010-05-12T18:04:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2700"},"modified":"2010-05-12T13:07:12","modified_gmt":"2010-05-12T11:07:12","slug":"kalafoutis-principii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/kalafoutis-principii\/","title":{"rendered":"Kalafoutis & principii"},"content":{"rendered":"

(O portie de r\u00e2s cu Yasmina Reza)<\/strong><\/p>\n

Trebuie sa recunosc faptul ca am mers la cel mai nou spectacol al stagiunii 2009-2010 a Teatrului de Comedie cu niscaiva indoieli. Mi-era sa nu pic in plasa pomului (mult) laudat la care se zice ca nu e bine sa te duci cu sacul. Si textul Yasminei Reza e chiar unul mult laudat si premiat.<\/strong><\/em>
\n\u201eDoamne… ce macel!\u201c (\u201eLe Dieu du carnage\u201c), piesa scrisa in 2006, a avut premiera mondiala in acelasi an la Schauspielhaus Z\u00fcrich (Elvetia), in regia lui J\u00fcrgen Gosch. Peste doi ani, autoarea (nascuta in 1959 la Paris, actrita si scriitoare de teatru, romane si scenarii) si-a montat textul la Th\u00e9\u00e2tre Antoine, in capitala Frantei, cu Isabelle Huppert in rolul V\u00e9ronique. Tot in 2008, Mathew Warchus a facut din \u201eDoamne… ce macel!\u201c un spectacol de top al stagiunii, la Gielgud Theatre West End din Londra, cu Ralph Fiennes in rolul avocatului Alain Reille, productie care a obtinut, in 2009, Premiul Laurence Olivier pentru cea mai buna comedie.
\nIn februarie 2009, acelasi Mathew Warchus pune in scena piesa Yasminei Reza pe Broadway. Succes fulminant. Productia obtine 3 Premii Tony, la categoriile cea mai buna piesa, cea mai buna regie si cea mai buna actrita in rol principal, Marcia Gay Harden in rolul V\u00e9ronique. Si 3 nominalizari la cel mai bun actor\/actrita pentru ceilalti participanti la spectacol.
\n\u201eDoamne… ce macel!\u201c se joaca si in prezent pe Broadway si a ajuns la a treia distributie, din care fac parte Jeff Daniels si Lucy Liu.
\nSa mai spun ca amintita piesa e a sasea, in ordine cronologica, din dramaturgia Yasminei Reza, care cuprinde \u201eConversatie dupa inmorm\u00e2ntare\u201c (1987, text montat si in Rom\u00e2nia), \u201eTrecerea prin iarna\u201c (1990), \u201eArta\u201c (1994), \u201eTrei versiuni ale vietii\u201c (2000) si \u201eO piesa spaniola\u201c (2004).
\nRegizorul Lucian Giurchescu a pus in scena \u201eDoamne\u2026 ce macel!\u201c (intr-o excelenta traducere proprie) la Sala Studio a Teatrului de Comedie. O sala in care, chiar c\u00e2nd nu se face experiment, intimitatea ori macar apropierea publicului de actori e una cu grad mare de risc atunci c\u00e2nd ceva nu functioneaza cum trebuie pe scena-podea ca lume de proximitate (in toate sensurile) la picioarele spectatorilor. Care \u201eintra\u201c in livingul minimalist \u2013 loc de desfasurare a ostilitatilor \u2013 timp de o ora si jumatate (fara pauza) si trebuie sedus, tinut in plasa, c\u00e2stigat de succesiunea rapida de mici amanunte ale obisnuitului unei zile oarecare, turbionate in cutia de rezonanta a vizitei ce se va dovedi una cu bucluc. Dar oare nu se ascunde\u00a0 cel caruia, de obicei, evitam sa-i rostim numele tocmai in amanunte?
\nO bancheta \u2013 canapea, doua fotolii, o masuta pentru cafea si alte \u201etratatii\u201c rapide, c\u00e2teva rafturi cu albume de arta si o carte pe coperta careia e inscriptionat, alb pe negru, supradimensionat, Africa, un pupitru cu telecomanda pentru ascultat (sau oprit) muzica, un telefon fix, un vas cu lalele (10 euro buchetul mare, pentru ca sunt aduse din Olanda). O femeie in drum spre maturitatea prima, imbracata intr-o pijama de interior (din nou la moda, in vremea flower-power era numita, exotic, surabaya) agita betisoare aromate aprinse. Un barbat cu pulover en coeur potriveste la locul lor, inca o data, c\u00e2teva obiecte. Sunt ambii in asteptarea musafirilor. Si astfel familia Houlli\u00e9 int\u00e2lneste familia Reille. Doi mici burghezi, ea scriitoare in volume colective dedicate sustinerii drepturilor cetatenesti in Africa, el grosist, mai ales de incuietori si instalatii sanitare, se intersecteaza cu doi mari burghezi, el avocat scortos, cu onorarii manoase in procesele unei renumite firme de medicamente, ea, consultant in marketing.
\nSe int\u00e2lnesc si rutina unei zile oarecare, pentru am\u00e2ndoua familiile, se transforma intr-un veritabil cosmar. Al bunelor intentii, al civilitatii, al manierelor elegante care \u201esecurizeaza\u201c, vorba regizorului, frustrarile si obsesia onorabilitatii. Un mic incident ce urma sa fie rezolvat amiabil, in c\u00e2teva minute, se amplifica gradat p\u00e2na ajunge sa se transforme intr-un macel de salon. In care sunt date pe fata retineri si constr\u00e2ngeri cronicizate deja, dezamagiri, disfunctionalitati de cuplu, teama de fluctuatiile bursei, ravagiile militantismului la moda, obligatia de\u00a0 a fi, in orice imprejurare, \u201epolitic corecti\u201c. Pe masura ce se \u201eambeteaza\u201c, si din vorbe si in urma consumului de alcool, cele patru personaje se \u201edezbraca de caracter\u201c, dau de pam\u00e2nt cu eleganta de europeni uniti, de intrati de buna voie in conventiile sociale si isi manifesta, care cum poate, lehamitea existentiala, de la pledoaria ca la bara, la r\u00e2su-pl\u00e2nsu’ cu accente isterice si chiar la debordarea, la propriu, pe un pretios album cu reproduceri ale lucrarilor lui Oskar Kokoscha.
\nIntre enuntarea unei chichite avocatesti, grija pentru destinul opresatilor din \u201eKinsascha\u201c si o \u201ehalca\u201c zdravana de kalafoutis (prajitura facuta dupa o \u201estraveche reteta cretana\u201c, cu care gazda a vrut sa-si epateze oaspetii), de stabilitatea europeanului unit se alege praful si pulberea.
\nNu i se striga facu-ti si dregu-ti Europei (Unite), cum ne-au obisnuit dramaturgii autohtoni ai noului val, doamne fereste, dar Europa aceasta, bine festelita, care trece la ora ceaiului si prin livingul familiei Houlli\u00e9, de obsesia si poncifele careia esti invitat sa te eliberezi printr-o copioasa portie de r\u00e2s, nu e mai putin apasatoare si, de ce nu, prost cladita.
\nIntr-un decor minimalist adecvat textului (Puiu Antemir), in costumele semnate de Anca Raduta (in consonanta cu \u201edatele\u201c personajelor), beneficiind si de ilustratia muzicala aleasa de Vasile Manta (unde trebuie si c\u00e2t trebuie), Tania Popa (V\u00e9ronique Houlli\u00e9), Marius Drogeanu (Michel Houlli\u00e9), Delia Nartea (Annette Reille) si Alexandru Conovaru (Alain Reille) ofera publicului un adevarat regal actoricesc in patru. O foarte buna stap\u00e2nire a resorturilor comice ale textului, o remarcabila colegialitate de replica (replicile in cascada sunt greul teatrului scris de Yasmina Reza), ritm si iarasi ritm, dictie fara repros. Si, peste toate, reprimarea oricarei tentatii de a ingrosa, de a dubla situatiile comice prin contributii personale, repede detectabile intr-un teatru care mizeaza tocmai pe autentic, pe firesc, pe ruptul din viata, cum se zice.
\nMontarea lui Lucian Giurchescu e limpede cristal, e provocatoare de performante actoricesti, e comedie pura, ceea ce nu e putin lucru in ziua de azi a teatrului, de la noi si de aiurea. Daca vreti sa r\u00e2deti din toata inima, cum n-ati mai facut-o demult, e musai sa vedeti spectacolul \u201eDoamne… ce macel!\u201c Nu e gablont, e\u00a0 bijuterie veritabila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(O portie de r\u00e2s cu Yasmina Reza) Trebuie sa recunosc faptul ca am mers la cel mai nou spectacol al stagiunii 2009-2010 a Teatrului de Comedie cu niscaiva indoieli. Mi-era sa nu pic in plasa pomului (mult) laudat la care se zice ca nu e bine sa te duci cu sacul. Si textul Yasminei Reza… Cite\u0219te mai mult »Kalafoutis & principii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2183,2185,2184,2182],"class_list":["post-2700","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-kalafoutis-principii","tag-spectacol-teatrul-de-comedie-bucuresti","tag-spectacolul-doamne-ce-macel","tag-yasmina-reza"],"views":2727,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2700","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2700"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2700\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2700"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2700"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2700"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}