{"id":2694,"date":"2010-05-12T19:56:55","date_gmt":"2010-05-12T17:56:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2694"},"modified":"2010-05-12T12:58:32","modified_gmt":"2010-05-12T10:58:32","slug":"anul-chopin-in-trei-ipostaze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anul-chopin-in-trei-ipostaze\/","title":{"rendered":"Anul Chopin in trei ipostaze"},"content":{"rendered":"

Anul 2010 a fost declarat anul Chopin. Pentru sarbatorirea celebrului compozitor si pianist, la Bucuresti s-a format un comitet de muzicologi, interpreti, scriitori, oameni de cultura care va avea in grija sa organizarea unor manifestari pe masura. In asteptarea lor ne propunem sa rememoram trei episoade in care numele, opera si persoana marelui compozitor sa fie aduse macar pentru c\u00e2teva momente in fata publicului amator de muzica si de cultura de astazi. <\/strong><\/em>
\nCopilul Carol Filtsch<\/strong>
\nCel dint\u00e2i episod ni-l prezinta pe Chopin in calitate de maestru pedagog, d\u00e2nd lectii la Paris unui compatriot de al nostru, un fel de George Enescu-copil, care a inceput sa c\u00e2nte la pian de la o v\u00e2rsta frageda. E vorba de copilul Carol Filtsch, despre care muzicologul Stefan Lakatos a scris cu ani in urma un documentat articol in revista \u201eMuzica\u201c. Viitorul pianist despre care e vorba se nascuse la Sebesul Sasesc la 28 mai l830, intr-o familie cu reale aptitudini muzicale, intruc\u00e2t at\u00e2t tatal sau, c\u00e2t si fratele sau mai mare obisnuiau sa c\u00e2nte la pian. Asa se face ca micutul elev Carol va deprinde si el taina pianului inca de la o v\u00e2rsta frageda, asa inc\u00e2t atunci c\u00e2nd e dat la scoala el poate deja sa-si etaleze talentele de interpret. Dupa ce isi uimeste colegii si prietenii cu talentul sau, micutul elev in v\u00e2rsta de numai cinci ani, e dus la Cluj, unde este prezentat publicului intr-un concert. Un cronicar al momentului, Matray Gabor, nu scapa ocazia sa nu scrie laudativ despre el in revista \u201eHonmuvez\u201c (Artistul patriei) de la Budapesta, numindu-l \u201eUn geniu muzical\u201c, intr-un articol din 18 iunie l835. In urma succesului avut, parintii hotarasc sa-l trimita la Viena, unde se afla fiul lor mai mare, care lua si el lectii de pian. O data ajuns aici va lua lectii cu profesorii August Mittagde si cu Simon Sechter, apoi, in anul urmator va deveni elevul pianistului F.Wieck, tatal pianistei Clara Wieck. Peste doi ani, in 1841 da primul concert la Muzikvereinsaal, in urma caruia presa vieneza il copleseste cu aplauze.
\nVenind vacanta, cei doi frati se hotarasc s-o porneasca spre casa, dar se opresc la Budapesta, unde vor sustine impreuna un concert in urma caruia micul Carol va fi numit \u201eun Liszt al Ardealului\u201c. Foarte bucrosi de acest succes, ei se opresc si la Cluj, unde vor da doua concerte la Teatrul National din localitate, concerte de binefacere care se tin cu sala plina si se bucura de mare audienta. Toamna, cei doi frati se reintorc la Viena pregatiti sa-si reia programul de ore, dar sotia contelui Banffy de la Cluj, pe care calitatile de interpret ale lui Carol au impresinonat-o profund, hotareste sa-i trimita pe cheltuiala ei la Paris, spre a studia cu vestitul Chopin. Inainte de a se departi de Viena, cei doi frati vor sustine un concert de adio de mare efect, apoi se vor stabili la Paris, unde Chopin a fost de acord sa-i dea ore in trei zile pe saptam\u00e2na, at\u00e2t el c\u00e2t si George Sand fiind placut impresionati de talentul copilului de numai 12 ani. In casa lui Chopin, unde aveau loc lectiile, a avut sansa sa-l cunoasca si pe Liszt, care si el a formulat opinii dintre cele mai favorabile privind viitorul lui. Se pastreaza si o scrisoare a lui Chopin catre Janetta Banffy, datata 21 martie l842, in care Chopin isi arata admiratia pentru talentul elevului sau, compar\u00e2ndu-l cu Thalbey. Maestrul a si daruit elevului sau partitura la \u201eFidelio\u201c cu dedicatie, iar atunci c\u00e2nd acesta a intrepretat concertul in mi minor al profesorului sau, acesta a spus. \u201eNimeni nu m-a inteles astfel, cum m-a inteles acest copil\u201c.
\nDin pacate, programul prea incarcat l-a surmenat in cur\u00e2nd pe Carol, care suferea si de o boala de plam\u00e2ni. Si-a anulat concertele de la Paris, dar a plecat la Londra, unde in vara anului l843 va sustine doua concerte, unul in sala de la St. James, celalalt la Curte, in fata Reginei, concerte dspre care se va scrie in revista \u201eMusical World\u201c. Se reintoarce din nou la Paris, apoi vara o va petrece din nou la Sebes, ca apoi sa stea o vreme la Venetia si Viena. Din pacate, sanatatea nu-l mai slujeste, astfel ca se stinge din viata la 11 mai 1848, la numai l4 ani.
\nO seara Chopin<\/strong>
\nRevista \u201eFamilia\u201c, scoasa de Iosif Vulcan la Oradea, publica in numarul ei 52 din 1882 o cronica muzicala asupra unui concert dat la Bucuresti in luna decembrie din acel an de catre o pianista straina, numita Essipoff. Autorul relatarii este poetul si publicistul Iuliu Rosca, care isi semna relatarea cu pseudonimul A.C. Sor. Articolul este intitulat \u201eSeara Chopin\u201c, deoarece intregul concert cuprindea doar piese semnate de celebrul compozitor polonez. Corespondentul isi incepe relatarea arat\u00e2nd ca \u201easeara am fost pe deplin rasplatit. Ni s-a dat un adevarat \u201eregal muzical\u201c, cum zic francezii, o serata Chopin cum niciodata Bucurestii n-au avut ocaziune sa vada. D-na Essipoff ne-a c\u00e2ntat vreo cincisprezece bucati, toate productii ale marelui maestru polonez.\u201c Corespondentul noteaza apoi cu inc\u00e2ntare ca la concert a asistat si Regina Carmen Sylva, iar aprecierile sale privind tinuta artistica a concertului se rezuma la exclamatii precum acestea: \u201eC\u00e2ta maiestrie! C\u00e2ta desav\u00e2rsire!\u201c
\nSpre a putea intra mai ad\u00e2nc in atmosfera concertului, reproducem in continuare fragmentul final al cronicii: \u201eBerceusa, cele doua preludii, studiile, mazurca au fost nu voi zice mai gustate, caci ele au fost toate, aplaudate at\u00e2t c\u00e2t artista trebuia sa reinceapa a c\u00e2nta pentru a pune capat aplauzelor repetate si prelungite ale ascultatorilor care pareau electrizati. Si care amuteau ca prin farmec, ram\u00e2neau nemiscate, abia rasufl\u00e2nd c\u00e2nd degetele fermecate ale artistei cadeau pe tastele de fildes ale pianului. Si cum gemeau atunci coardele sub m\u00e2na ei?! Cum stia d\u00e2nsa care joc de taste trebuia sa-ti dea variatiunile cele mai grele, cele mai neauzite! Pentru ca, trebuie s-o spunem si asta, d-na Essipoff are o memorie minunata, caci nu ori cine poate tine minte, poate sti pe de rost pe Chopin! Fara indoiala umbra compozitorului polon trebuie sa fie mai multamita dec\u00e2t oricare alta umbra a celor ale caror opere, desi ei mortii, traiesc inca!\u201c
\nPoezii dedicate lui Chopin<\/strong>
\nTrebuie sa notam aici ca Chopin si-a avut fanii lui destul de numerosi in Rom\u00e2nia si ca printre ei s-au numarat si numerosi poeti. Unii dintre acestia, Sandu Tzigara Samurcas, a scris mai multe texte pentru \u201eConvorbiri literare\u201c, pe care le-a botezat c\u00e2nd \u201eStudii de Chopin\u201c, c\u00e2nd \u201ePreludii de Chopin\u201c. Tot revista \u201eConvorbiri literare\u201c din l896 publica in numarul din mai poezia intitulata \u201eChopin\u201c, pe care o reproducem in continuare: \u201eDin ce izvor in tainele visarii\/ At\u00e2ta armonie se intinde:\/ Duiosu-i ritm in inima-ti aprinde\/ Eternul dor de liniste-a uitarii\/\/ Departe, mai departe c\u00e2ntul oare:\/ Un pl\u00e2ns nelamurit, o adiere…\/ Simti stingerea-i in suflet cum te doare.\/ O! Cum nu pot de-o nota de durere\/ Sa-mi leg viata-ntreaga, lin sa zboare,\/ Pierind cu ea in vesnica tacere!\u201c
\nO alta poezie intitulata \u201eChopin\u201c publica in \u201eConvorbiri literare\u201c din l921 poetul Iuon Pajura. O reproducem si pe aceasta. \u201eS-aud si-acum prin stinsele ferestre,\/ Suspine lungi si triste de clavir…\/ Chopin traieste-n clipele aceste!\/\/ Durerea lui de visator martir,\/ Tu mi-o trimiti,iubito, fara veste.\/ Pe-nfiorate aripi de zefir.\/\/ Strabat ecourile p\u00e2n la mine,\/ Duioase, vagi, sf\u00e2sietoare, vii…\/ O, tu imi talmacesti at\u00e2t de bine,\/ Secretul dulcei lor melancolii!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anul 2010 a fost declarat anul Chopin. Pentru sarbatorirea celebrului compozitor si pianist, la Bucuresti s-a format un comitet de muzicologi, interpreti, scriitori, oameni de cultura care va avea in grija sa organizarea unor manifestari pe masura. In asteptarea lor ne propunem sa rememoram trei episoade in care numele, opera si persoana marelui compozitor sa… Cite\u0219te mai mult »Anul Chopin in trei ipostaze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2177,281,2178],"class_list":["post-2694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-anul-chopin","tag-concert","tag-seara-chopin"],"views":2039,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2694"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2694\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}