{"id":269,"date":"2009-12-09T16:53:34","date_gmt":"2009-12-09T14:53:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=269"},"modified":"2009-12-09T16:58:47","modified_gmt":"2009-12-09T14:58:47","slug":"mariana-nicolesco-si-noua-generatie-belcantista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mariana-nicolesco-si-noua-generatie-belcantista\/","title":{"rendered":"Mariana Nicolesco \u015fi noua genera\u0163ie belcantist\u0103"},"content":{"rendered":"

\u00a0ae pare ca atudioul Experimental de Opera si Balet \u201eLudovic apiess\u201c, coordonat de regizoarea Anda Tabacaru-Hogea, a devenit propulsorul primei scene lirice nationale, sub ale carei auspicii fiinteaza. Iata, in trimestrul ultim din 2009 si-a propus nu mai putin de trei premiere, in timp ce Opera \u201emare\u201c una singura. Ce-i drept, eforturile sunt diferite. Totusi… nu pe de-a-ntregul.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Chiar daca la atudio reprezentarile sunt de mici dimensiuni, semi-scenice sau concertante, plasate in foyere, cu acompaniament de pian, sa pregatesti titluri ultra-pretentioase ca \u201eGemma di Vergy\u201c (sau \u201eParisina d\u2019Este\u201c a aceluiasi Donizetti, la finele stagiunii trecute) nu e la indem\u00e2na oricui. Intr-adevar, atudioul a luat initiativa sa dezvolte un proiect ambitios in domeniul \u201eoperelor rare\u201c. Cvasi-necunoscutele \u201eLe cantatrici villane\u201c (Valentino Fioravanti) si \u201eLa Canterina\u201c (Joseph Haydn) au fost deja pe afis.
\nPentru partiturile belcantiste donizettiene, premiere absolute in Rom\u00e2nia, implicarea celebrei soprane Mariana Nicolesco, una dintre marile glorii ale acestui stil, a fost benefica. ae poate spune ca artista a format deja o echipa de c\u00e2ntareti pe care o indruma si ii insufla totul: apetenta pentru frumosul expresiv, daruire maxima, tensiune artistica. Construiti in acest spirit, tinerii participa la un master-class perpetuu si fundamenteaza crearea unei adevarate scoli de belcanto, teritoriu care, ca si cel mozartian, constituie baza pentru incursiuni viitoare, cel putin in romantism si verism. Admirabil pregatite muzical si estetic, concertele au fost derulate la maxima altitudine de calitate. Trebuie remarcat ca nu este vorba de repertoriul traditional gen \u201eLucia di Lammermoor\u201c, ci de partituri de cinci, de zece ori mai complicate. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, in conditii concertante, fara perdea protectoare de orchestra, cu partile corale eliminate, fara niciun respiro, in efort continuu, dificultatea extrema venita din tesatura diabolica a portativelor si din lungimea rolurilor se amplifica.
\nAurelia… di Vergy, un star in ascensiune<\/strong>
\nDa, sopranei Aurelia Florian i se poate atasa de-acum numele eroinei donizettiene. A parcurs partitura cu siguranta stupefianta, cu nuantare imbogatita, depasindu-si sensibil anterioara performanta din \u201eParisina d’Este\u201c. C\u00e2ntul spianato di grazia din cantilene, agilitatile dramatice, av\u00e2ntul cabalettelor, stralucirea acutelor \u2013 fie de forta, fie in atacuri pianissimo \u2013, au fost at\u00e2t c\u00e2stiguri insemnate,\u00a0 c\u00e2t si confirmari, in conditiile unei proiectii patrunzatoare, suverane de sunet. Aurelia Florian a dominat tot podiumul si a trecut cu bine proba de anduranta a teribilului rol titular, una dintre culmile scriiturii de coloratura dramatica. La 25-26 de ani, sopranei i se deschid larg portile unei cariere importante care trebuie sa dureze c\u00e2teva bune decenii. Un drum pe care trebuie pasit cu grija, fara graba, cu rationalitate, logic, lucid si, mai ales, sub control. Consumul energetic este urias si numai el poate fi socotit raspunzator pentru usoare detimbrari in registrul grav la infernalul duet din sectiunea secunda a concertului, in compania baritonului. Dupa mine, singurul bemol al prestatiei.
\nAurelia Florian este acum un star in ascensiune. Bine ar fi ca si alte nume de tineri sa i se alature in acest select cerc, pur belcantist, un club de arta care, sub indrumarea Marianei Nicolesco, s-ar putea extinde si catre romantismul verdian, spre pilda.
\nPentru rolul Tamas, a fost ales Bogdan Mihai, un specialist al tesaturilor vocale inalte, c\u00e2ntaret inteligent cu buna intelegere a esentelor frazei muzicale donizettiene, derulate cu frumoasa linie de c\u00e2nt. Chiar daca nu are stralucirea de sunet a sopranei, abilitatea executiei agilitatilor si \u2013 cum spuneam \u2013, extensia vocii definesc fortele t\u00e2narului tenor. Si el se afla la inceputul unei cariere notabile si primele afirmari internationale au inceput sa soseasca.
\nPartenerii Aureliei Florian si ai lui Bogdan Mihai, excelent integrati exigentelor de stil, au fost baritonul Dorin Mara (Contele di Vergy), negurosul bas Horia aandu (Guido) si mezzosoprana aidonia Nica (frumoasa voce in rolul Idei di Gr\u00e9ville).
\nLa pian, Ioana Maxim a urmarit c\u00e2ntaretii cu atentie si rareori a gresit. A asigurat tempii corecti (formidabil de furtunos a fost cel al cvartetului din partea a doua a concertului, unul din momentele de v\u00e2rf), optimi pentru un discurs melodic fluent si plastic.
\nLa Canterina
\n<\/strong>Daca \u201eGemma di Vergy\u201c (prima auditie absoluta la Teatro alla acala in 1834, deci acum exact 175 de ani) ne-a introdus in istoria Frantei de secol XV, cu tot cortegiul de int\u00e2mplari s\u00e2ngeroase izvor\u00e2te din rivalitati, iubire si gelozie, iata ca \u201eLa Canterina\u201c, prin care teatrul liric bucurestean a marcat bicentenarul Joseph Haydn, ne-a prilejuit int\u00e2lnirea cu o opera-divertisment, cu subiect gen Commedia dell’Arte: delicioase episoade din lumea c\u00e2ntaretilor, impresarilor, profesorilor de canto, totul pigmentat de eternele insistente ale barbatilor pentru obtinerea favorurilor unei dive. O muzica poate nu intotdeauna congruenta \u2013 din punct de vedere al alcatuirii consistente a dramaturgiei \u2013, spectacolului liric si, c\u00e2nd afirm acest lucru, ma g\u00e2ndesc la abundenta recitativelor in detrimentul ariilor si ansamblurilor. P\u00e2na la un punct. In minunatul cvartet \u201eAllegro di molto\u201c de la sf\u00e2rsitul primului act, ca si in cel final \u201eModerato-Presto\u201c, pana lui Haydn, maestrul clasicismului vienez, se simte.
\nReprezentat in Foyerul Galben al Operei, spectacolul \u201eLa Canterina\u201c nu a avut nevoie de mai mult spatiu. Este meritul regizorului Traian aavinescu (autor si al adaptarii, al traducerii libretului in limba rom\u00e2na) care, sesiz\u00e2nd scaderile partiturii, a folosit la maximum platoul, a dinamizat actiunea, a imaginat travestiuri, gaguri si jocuri de umbre, a introdus mimanti. Si daca \u201eLa Canterina\u201c a fost o productie captivanta se datoreaza si colaboratoarei lui aavinescu, reputata scenografa Viorica Petrovici. In decoruri minimale, costume clasice \u2013 bogate pentru doamne, mai simple pentru domni \u2013, au fost desenate in culori pastelate, armonioase.
\nJocul scenic a fost inc\u00e2ntator, variat si atractiv, extrag\u00e2nd si potent\u00e2nd resursele interpretilor. acena \u201enarcozei\u201c a fost, pur si simplu, foarte reusita in derularea cu… incetinitorul. Numesc aici sopranele aimonida Lutescu (Gasparina) si Cristina Marta aandu (debordanta in travesti pentru rolul Don Ettore), apreciata mezzosoprana Antonela B\u00e2rnat (ce pacat ca rolul Apollonia nu-i ofera mai mult!), tenorul Valentin Racoveanu (Don Pelagio). Nu-i uit pe figurantii Lucia Elvira Butnariu si aorin Dobrin. A acompaniat pianista Lidia Butnariu.
\nReprezentarea partiturilor rare este un notabil succes al Operei Nationale Bucuresti, o realizare de palmares! P\u00e2na la sf\u00e2rsitul anului urmeaza, la atudio, reluarile cu \u201eGemma di Vergy\u201c (2 decembrie) si \u201eLa Canterina\u201c (28 decembrie), alaturi de premiera \u201eAmadeus\u201c (15 decembrie). Intre timp, pe scena mare, noua productie cu \u201eH\u00e4nsel si Gretel\u201c de Humperdinck (11 decembrie). De vazut si revazut!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0ae pare ca atudioul Experimental de Opera si Balet \u201eLudovic apiess\u201c, coordonat de regizoarea Anda Tabacaru-Hogea, a devenit propulsorul primei scene lirice nationale, sub ale carei auspicii fiinteaza. Iata, in trimestrul ultim din 2009 si-a propus nu mai putin de trei premiere, in timp ce Opera \u201emare\u201c una singura. Ce-i drept, eforturile sunt diferite. Totusi…… Cite\u0219te mai mult »Mariana Nicolesco \u015fi noua genera\u0163ie belcantist\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[149,146,147,145,148],"class_list":["post-269","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-anda-tabacaru-hogea","tag-aurelia-florian","tag-mariana-nicolesco","tag-opera-nationala-bucuresti","tag-studioul-experimental-de-opera-si-balet-ludovic-spiess"],"views":2099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/269","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=269"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/269\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=269"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=269"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=269"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}