S-au \u00eemplinit \u00een acest mai 115 ani de la nasterea lui Lucian Blaga. E de prisos a spune iarasi si iarasi ca momentele aniversare sau comemorative ar trebui sa fie asa-zic\u00e2nd de lucru, adica prilejuri de recitire a operelor, de reeditare a lor si, de ce nu, de revizuiri critice, de vreme ce, \u00een ultima instanta, a reciti \u00eenseamna a reevalua, deci si a (te) revizui. Din pacate \u00een \u201eobsedantele decenii\u201c postdecembriste, a revizui \u2013 de regula fara a mai reciti! \u2013 a devenit a demola. Sensul lovinescian a fost deturnat.
\nP\u00e2na prin anii ’70, nu doar opera literara si filosofica a lui Blaga a fost pusa sub obroc, ci si cea publicistica. Tiparirea ei, fie si partial, a fost posibila abia \u00een deceniul al optulea, la \u00eenceputul caruia a aparut volumul \u201eCeasornicul de nisip\u201c, \u00een seria Restituiri a Editurii Dacia, \u00eenfiintata si coordonata de Mircea Zaciu. \u00cen \u201eCeasornicul de nisip\u201c, criticul si istoricul literar Mircea Popa includea articole semnate de Lucian Blaga \u00een \u201ePatria\u201c, \u201eVointa\u201c, \u201eG\u00eendirea\u201c, \u201eCuv\u00eentul\u201c, \u201eBanatul\u201c, \u201eLamura\u201c, \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, \u201eDrumul nou\u201c, \u201eTimpul\u201c si \u201eSaeculum\u201c. Ceva mai \u00eenainte, dar \u00een acelasi an, 1973, Dorli Blaga si Petru Nicolau editasera o culegere de eseuri, conferinte si articole, cele mai multe dintre acestea fiind reproduse din revista \u201eSaeculum\u201c. Dar nu e locul de a face prea multa istorie literara.
\nPublicistica lui Blaga releva ipostaze poate nebanuite de cel ce i-a citit numai poezia, dramaturgia si scrierile filosofice. \u00cen primul r\u00e2nd, cea de polemist si chiar de pamfletar. De remarcat sunt varietatea tematica, o veritabila implicare \u00een dezbaterile epocii, ca si diversitatea stilistica. Nu putine aforisme din \u201ePietre pentru templul meu\u201c, de pilda, au fost publicate mai \u00eent\u00e2i \u00een reviste precum \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c si \u201eG\u00e2ndirea\u201c. Doua exemple: \u201eSingura fiinta \u2013 scria filosoful \u00een 1926, \u00een marea revista de la Iasi \u2013 pe care natura a creat-o nedesav\u00e2rsita \u00een felul sau pare a fi omul. Toate celelalte fiinte, animale si plante sunt desav\u00e2rsite. De aceea omul a creat istoria, pentru a se desav\u00e2rsi Singur prin propriile puteri. De aceea animalele nu au istorie\u201c. \u00cen \u201eG\u00e2ndirea\u201c, sub titlul \u201eArbore si om\u201c, poetul \u2013 care avea la acea data doar 26 de ani \u2013 semna, \u00eentre altele, aceasta cugetare lirica: \u201eExista o vegetare superioara. Sufletul oricarui mare poet, \u00eenainte de a se fi nascut, dorea sa devina arbore, dar nu i-a reusit sa se faca dec\u00e2t OM. De aceea g\u00e2ndurile lor seamana asa de mult cu florile\u201c.
\nCa si G. Calinescu, putin mai t\u00e2rziu, Lucian Blaga nu scrie la gazeta numai spre a comenta un eveniment, o carte sau pentru a contura profilul unei personalitati, ci mai ales pentru a decela un sens major privind istoria, existenta, arta. \u00cencununarea lui Paul Val\u00e9ry cu premiul pictorilor francezi, \u00een 1923, \u00eei ofera pretextul de a se referi la \u201eInterferenta artelor\u201c \u2013 \u201epe care critica de catedra de obicei a trecut-o cu vederea\u201c. \u00cemplinirea unui deceniu de la moartea lui Ion Luca Caragiale, daca nu-l stimuleaza la \u201eanalize savante (le lasam \u00een grija domnului Dragomirescu)\u201c, \u00een schimb \u00eel determina sa pledeze pentru o actiune hotar\u00e2ta de popularizare a operei scriitorului rom\u00e2n \u00een strainatate: \u201eDaca ne-am da seama de uriasa lupta a altor popoare mici de a strabate \u00een literatura universala am \u00eentelege ca e cea mai frumoasa jertfa ce o putem aduce pe altarul amintirilor. Sa ne g\u00e2ndim la tot ce-au facut maghiarii ca sa-si c\u00e2stige locul \u00eentre popoarele europene \u2013 prin Pet\u00f6fi, Mad\u00e1ch, Ady. Sa ne g\u00e2ndim la \u00eencercarile cehilor de a-si face cunoscuti pe Bezruci si Brezina. Un minister al artelor (institutie cu care Blaga se razboieste \u00een dese r\u00e2nduri \u2013 n.mea) si-ar putea gasi \u00een acest fel de munca o parte \u00eensemnata a rostului sau. Caragiale \u00eenainte de a cere o statuie, cere o traducere\u201c.
\nPersuasiunea, argumentatia stringenta sunt doar doua dintre \u201esemnele\u201c distinctive ale articolelor polemice semnate de Lucian Blaga. Ele sunt exemplare si de natura sa inhibe pe unii asa zisi polemisti de azi si de oric\u00e2nd care nu au autoritatea, nici tinuta morala, nici talentul necesare celui ce se arunca \u00een lupte de idei si de principii. Unele violente de limbaj, epitetele dure nu sunt totusi prea stridente la Blaga, desi scoase din (con)text pot parea astfel. Texte ca \u201eHazul taranesc al imperialului Dan Botta\u201c, \u201eSapunul filosofic\u201c, \u201eAutomatul doctrinelor\u201c, \u201eDe la cazul Grama la tipul Grama\u201c, publicate \u00een \u201eTimpul\u201c si \u201eSaeculum\u201c ilustreaza pe deplin stilul pamfletar al celui \u201etacut ca o lebada\u201c.
\nImpresia de forta a g\u00e2ndului si verbului pe care o resimti parcurg\u00e2nd publicistica lui Lucian Blaga este pe c\u00e2t de surprinzatoare, pe at\u00e2t de pregnanta, chiar daca ea nu are nimic din umorul si ironia casanta ale unui Caragiale ori din inventia lexicala si \u201erautatea\u201c unui Arghezi sau din patetismul si retorica ampla ale lui Iorga, ca sa nu mai vorbim de virtuozitatea epica, spiritul sc\u00e2nteietor si patosul ideologic ale lui G. Calinescu.
\nMulte dintre propozitiile, judecatile si definitiile din publicistica sa sunt memorabile: \u201eC\u00e2nd zicem… romantism cel dint\u00e2i lucru ce ne trece prin minte e gestul libertatii creatoare… \u00cenchipuiti-va p\u00e2na \u00een amanunt tabloul: Hegel privind din ascunzis pe Napoleon; niciodata viziunea romantica si fapta romantica nu au fost mai aproape una de cealalta\u201c. \u00cen viziunea lui Blaga, muzica lui Stravinski e de un primitivism rafinat. Paul Val\u00e9ry este \u201epoetul curat ca lebedele lui Mallarm\u00e9\u201c, cultura Banatului \u201ereprezinta barocul etnografiei rom\u00e2nesti\u201c, iar \u201emodernul se \u00eenvecheste \u00eentotdeauna mai repede\u201c; Dimitrie Cantemir este \u201eLeibniz al nostru\u201c. Despre Br\u00e2ncusi \u201ecu pasarea sf\u00eenta, pe care fara sa vrei trebuie sa ti-o \u00eenchipui \u00eenalta c\u00e2t o catedrala si cu capul mai sus dec\u00e2t stelele\u201c, autorul \u201eTrilogiei culturii\u201c spune ca \u201ea facut arta moderna binisor \u00eenainte de aparitia lui Picasso, Arhipenko, Belling. Rom\u00e2nul C. Br\u00e2ncusi cu \u00eenfatisare de urs muncitor ne duce triumfator \u00een marea arta. O, dar la noi demult ar fi murit de foame\u201c. Poezia marelui poet american Walt Whitman \u00eei apare \u201eca o veste buna a iubirii dintre oameni, fratiei dintre popoare \u2013 ce vine de peste Ocean\u201c. Numai ca astazi de peste Ocean nu vine doar \u201evestea\u201c lui Whitman \u2013 daca ea mai vine cumva -, vin si crizele, si… bombele. Vi-l puteti imagina pe capul ras, cu privire fixa, urmarind pe ecranul computerelor tintele vii si apas\u00e2nd \u201eimpersonal\u201c pe butonul mortii, impresion\u00e2ndu-se, emotion\u00e2ndu-se la auzul unui vers? Sefii lui, care l-au trimis \u00een sinistra misiune, cu at\u00e2t mai putin. Ce, de asta le arde lor: de frumusetea lumii, de iubirea si fratia \u00eentre oameni?! Dar nici cu Europa, nu doar cu America, lucrurile nu stau, nu stateau esentialmente altfel. Ba, dimpotriva, aveau sa stea chiar mai rau, iar pe vremea lui Blaga cu at\u00e2t mai mult. \u00cen 1925, undeva pe continentul nostru, \u00een Vest, aparea un almanah intitulat \u201eEuropa, Europa, Europa, Europa, Europa, Europa\u201c. Coment\u00e2nd, rom\u00e2nul si europeanul pur s\u00e2nge care era Lucian Blaga nu-si putea reprima ironia privind frivolul, delirantul titlu: \u201eEuropa, Europa, Europa, Europa, Europa, Europa, Europa, de sapte ori, ca sa se \u00eemplineasca numarul sf\u00e2nt \u00een acest haos jucaus\u201c.
\nDin pacate, \u00een ce priveste haosul, nu pare sa se fi schimbat prea multe de-a lungul celor 85 de ani, c\u00e2ti au trecut de la aparitia almanahului cu pricina. Chiar daca, \u00een acest timp \u2013 si poate tocmai de aceea \u2013 Europa a fost locul de unde a pornit si totodata a constituit teatrul principal al celui mai nimicitor razboi pe care l-a cunoscut (si l-a suportat) omenirea p\u00e2na \u00een prezent. C\u00e2te ceva \u00eensa tot a dainuit si va dainui. De pilda, Muntii Apuseni, care \u2013 asa cum \u00eei simte Lucian Blaga \u2013 \u201eau \u00eencremenit \u00een atitudinea eroica de la 1848\u201c.
\nImaginea, devenita cliseu, a unui Blaga singuratic, purt\u00e2nd cu el o taina, a filosofului care se plimba medit\u00eend ori peripatetiz\u00e2nd pe sub zidurile unor batr\u00e2ne burguri, simplifica si-l \u201escoate\u201c pe autorul \u201ePoemelor luminii\u201c si al \u201eSpatiului mioritic\u201c din \u201evuietul vremii\u201c. George Lesnea, \u00eentr-una din fermecatoarele si inepuizabilele sale istorisiri orale privind viata literara si protagonistii ei din perioada interbelica sustinea ca Blaga nu ar fi fost vazut niciodata la Capsa. E greu de verificat, dar si de contestat veridicitatea marturiei traducatorului lui Puskin, Lermontov ori Esenin \u00een limba rom\u00e2na. (Apropo, Esenin a fost talmacit, cum se stie, si de Blaga, dar, at\u00e2t el, c\u00e2t si Zaharia Stancu, de altfel, au recunoscut ca Lesnea le este superior). Oricum, daca n-a fost \u2013 si n-a fost \u2013 un om de tribuna si cu at\u00e2t mai putin un boem, a fost \u00een schimb, \u00een deceniile al treilea si al patrulea al secolului trecut, un fervent publicist, un debateur, un polemist temut \u00een confruntarea de idei si un portretist moral. Era fascinat mai ales de spectacolul g\u00e2ndirii. Scriind odata despre Ion Petrovici, Blaga \u00eesi exprima admiratia pentru profesorul de filosofie de la Universitatea din Iasi, fiindca se numara \u201eprintre cei ce g\u00e2ndesc frumos\u201c. El \u00eensusi, inclusiv \u00een articolele de gazeta, \u00eensoteste frumusetea g\u00e2ndirii cu frumusetea stilului, chiar si atunci c\u00e2nd limbajul sau capata puternice accente pamfletare.
\nVeritabile dialoguri cu contemporanii sai, articolele si eseurile lui Blaga sunt ale unui mare pretuitor de valori, ale unui intelectual informat, la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla important \u00een tara sa si \u00een lume.
\nAs \u00eencheia evoc\u00e2nd un fapt tulburator, aparent, dar numai aparent, fara legatura cu subiectul acestor \u00eensemnari. \u00cen peregrinarile sale diplomatice, Blaga purta cu el cartile lui Mihail Sadoveanu. La un moment dat, marturiseste: \u201e… de-a lungul deceniilor n-am avut cinstea si placerea de a ma \u00eent\u00e2lni (cu Sadoveanu \u2013 nota mea) dec\u00e2t doar de c\u00e2teva ori, si aceasta la rastimpuri mari. Am stat de fiecare data unul \u00een fata celuilalt mai mult tac\u00e2nd. Anevoie se poate arata \u00een cuvinte c\u00e2t de graitoare sunt tacerile lui Mihail Sadoveanu. El tace ca piatra, ca frunza verde, sau ca un fulger mut, din departari\u201c.
\nDeparte de tara, cartile lui Sadoveanu vor fi fost pentru europeanul Lucian Blaga o oaza de suflet, de istorie si mitologie rom\u00e2neasca…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-au \u00eemplinit \u00een acest mai 115 ani de la nasterea lui Lucian Blaga. E de prisos a spune iarasi si iarasi ca momentele aniversare sau comemorative ar trebui sa fie asa-zic\u00e2nd de lucru, adica prilejuri de recitire a operelor, de reeditare a lor si, de ce nu, de revizuiri critice, de vreme ce, \u00een ultima… Cite\u0219te mai mult »Note despre publicistica lui Blaga<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2167,915,2166],"class_list":["post-2682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pietre-pentru-templul-meu","tag-lucian-blaga","tag-publicistica-lui-blaga"],"views":3211,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}