Scotocind prin biblioteca mea care \u00een momentul de fata arata ca un Turn Babel prabusit \u00een saci de plastic am dat peste o editie noua (Editura \u201eAlbatros\u201c, 1996) din cartea mai veche (1907) a lui D. Draghicescu (\u201eDin psihologia poporului rom\u00e2n\u201c). O rasfoiesc si dau peste termenul de \u00abmintalitate\u00bb pe care autorul, care trecuse \u00een 1904 o teza de doctorat \u00een sociologie, la Paris, cu Durkheim, \u00eel foloseste \u00een chip curent. Termenul nu a ramas \u00een limbajul disciplinei, cum n-au ramas at\u00e2tia, inventati de specialistii lipsiti de simtul creatiei… \u00cemi place, trebuie sa spun, \u201emintalitatea\u201c lui Draghicescu, mai putin concluziile sale privitoare la psihologia natiei noastre. Citindu-l, observ ca rom\u00e2nul (intrat \u00een categoria homo alpinus, alaturi de populatiile celtice si slave) n-a avut si nu are prea mari sanse \u00een istorie pentru ca, \u00eentre altele, trage dupa el fatalitatile \u201eindicelui cefalic\u201c… Baz\u00e2ndu-se pe studiile lui Fouill\u00e9, Boumy si a altor antropologi si sociologi, Draghicescu fixeaza psihologia natiei noastre \u00een functie de rasa, mediu, clima si ajunge la ideea ca stepa este autocratica, iar desertul monoteist. Clima influenteaza, dar, aptitudinea pentru metafizica si, \u00een genere, conditiile fizice sunt factori statici sau dinamici ai psihologiei etnice. Asa se face ca rom\u00e2nii, urmasii daco-romanilor amestecati cu cele sase valuri migratoare si \u00eencuscriti cu turcii si greco-fanariotii, sunt spiritualiceste occidentali cu mentalitati orientale. Aceasta este concluzia la care ajunge autorul dupa ce trece prin istoria noastra si citeaza copios pe cei care au calatorit, de-a lungul timpului, prin provinciile nord-dunarene. \u00censemnarile lor nu sunt deloc entuziaste. Moldo-valahii, zice cineva, sunt \u201elenesi si moi\u201c, taranul este bl\u00e2nd, primitor, dar e, \u00een acelasi timp, siret, banuitor, arma de lupta este fuga, iar filosofia lui de viata este resemnarea. Nu are simtul proportiilor si nu iubeste ordinea. Se \u00eembraca ur\u00e2t, e murdar si, \u00een genere, rom\u00e2nul este un tip vegetativ. Fatalitatea este pentru el o eterna scuza. Scuza de a nu face nimic durabil si esential. Nici chiar rom\u00e2nul intelectual, scrie Draghicescu, nu are simtul proportiilor si desav\u00e2rsirii, e grabit, superficial, amesteca lucrurile, e c\u00e2nd genial, c\u00e2nd trivial, nu are rabdare sa argumenteze temeinic si sa-si duca discursul la capat: \u201eDe la un cap la altul al unei bucati literare, altereaza scaparari minunate de geniu cu umbre de-o brutalitate grosolana; finetea si florile de stil cele mai cu gust alese, cu grosolanii insipide, alteori josnice. Compozitia unei productii literare, la noi, parca oglindeste fidel structura si compozitia oraselor noastre. Tot asa este cu logica lor. Aceasta logica straluceste prin lipsa de preciziune, prin descusatura si incoerenta ei. Planul, ordinea logica a unui rationament este lucru rar la noi. Concluziile cele mai grave se sprijina pe argumente neserioase si pleaca de la premise copilaresti. Iar daca gasesti c\u00e2ndva vreun argument solid, temeinic, apoi \u00eel gasesti \u00eenecat \u00eentr-o groasa ceata de argumente false. Un discurs, o conferinta la noi este de obicei lucru fara \u00eenceput si fara sf\u00e2rsit. C\u00e2nd \u00eel examinezi mai de aproape, nu stii niciodata unde te afli. Oratorul \u00eeti face mereu impresia nedefinitului si neispravitului. Ideile se \u00eenlantuiesc printr-o continuitate \u00eent\u00e2mplatoare. \u00cen toata clipa, \u00een discursul sau, nu poti vedea nici motivele pentru care sa mai urmeze, nici pe acel pentru care sa termine. \u00centocmai ca \u00een c\u00e2ntecele si baladele noastre populare. Motivele acestor balade devin, pentru inspiratia rustica a bardului popular, ceva care se poate lungi si \u00eentinde la infinit\u201c.
\nCe-i curios \u00een acest studiu al patologiei spiritului rom\u00e2nesc este faptul ca autorul nu citeaza cu preciziune niciun text care sa ilustreze aceste caderi morale si intelectuale. Si mai curios este ca acest om cu bune studii \u00een Franta nu se bizuie, c\u00e2nd vrea sa defineasca psihologia poporului rom\u00e2n, pe cultura rom\u00e2na. \u00cen afara de istorici (Xenopol, Iorga, I. Bogdan), el nu consulta aproape niciun poet sau prozator rom\u00e2n, desi la \u00eenceputul secolului al XX-lea, c\u00e2nd \u00eesi redacteaza studiul, literatura rom\u00e2na \u00eei putea oferi sociologului un c\u00e2mp suficient de bogat pentru a urmari, daca nu psihologia poporului, cel putin caracteristicile spiritului rom\u00e2nesc… Cartea \u00een sine este o antologie de propozitii, unele \u2013 poate \u2013 drepte, cele mai multe sunt \u00eensa catastrofale. Suntem, noi, poporul cel mai ateu, cel mai putin credincios?, cum zice Draghicescu (p.279). Natura frumoasa (\u201ecu desfatarile ei\u201c) a \u00eempiedicat pe rom\u00e2ni sa duca o viata activa si sa aiba o \u201eviata mintala launtrica profunda \u00abintima\u00bb (p. 298)?, cum crede, iarasi, elevul lui Durkheim… Traieste spiritul rom\u00e2nesc numai \u201ela suprafata si din suprafata lucrurilor\u201c si nu are deloc, dar daloc \u201ead\u00e2ncimi si ascunzisuri launtrice, misterioase\u201c? (p. 299).
\nOpresc aici sirul acestor propozitii la r\u00e2ndul lor superficiale, reluate si latite de altii \u00eentr-un discurs ce strabate \u00een tot secolul al XX-lea sociologia, morala, publicistica si chiar literatura rom\u00e2na. \u201eMintalitatea\u201c rom\u00e2neasca se judeca aspru si lasa impresia ca se desfata asum\u00e2ndu-si toate viciile lumii… De unde ne vine, ma \u00eentreb, aceasta bucurie a autoflagerarii, cine a sadit \u00een noi satisfactia de a contempla cu at\u00e2ta r\u00e2vna, raul, ce demon ne \u00eendeamna mereu sa c\u00e2rtim si sa ne calomniem cu at\u00e2ta pofta si \u00eendaratnicie? Recitesc ultimele mele propozitii si observ ca, \u00eencerc\u00e2nd sa combat fatalitatile care ne urmaresc, sunt aproape gata sa ma predau lor. Asa ca abandonez numaidec\u00e2t tema.
\n*
\nRevin la \u201emintalitatea\u201c rom\u00e2nilor din 2010 si, \u00eenainte de a pune punct \u00eensemnarilor despre patologia spiritului rom\u00e2nesc, remarc faptul ca pe ecranul televizorului a aparut chipul Dlui Bogdan Baltazar, fost \u2013 de nu ma \u00eensel \u2013 ministru, ambasador, bancher etc. El aduce vorba despre Rosia Montana si, lucru curios, face cu multa energie reclama proiectului de exploatare a zacam\u00e2ntului aurifer, initiat de o companie din Canada… Dl Baltazar este \u00eengrijorat ca locuitorii din Muntii Apuseni nu au locuri de munca si, fara sa ezite prea mult, recomanda noul proiect. Este chiar furios ca sunt unii care se opun acestei initiative… Ciudat personaj dl Baltazar! El face reclama unui proiect care, dupa expertiza facuta de Academia Rom\u00e2na, va lasa dupa c\u00e2tiva ani un lac de cianura \u00een inima Muntilor Apuseni, si dupa ce va distruge toate urmele romane \u00een aceste locuri. Remunerat, probabil, pe masura importantei sale politice si sociale, dl Bogdan Baltazar tine acum un discurs sever, hotar\u00e2t, mesianic, d\u00e2nd sentimentul ca salveaza natia rom\u00e2na… Dupa ce-l ascult, \u00eemi vine sa rup paginile dinainte, acelea \u00een care contest ideile scepticului Draghicescu privitoare la psihologia tranzactionala a poporului rom\u00e2n si la patologia spiritului rom\u00e2nesc. Dl ministru Bogdan Baltazar vine sa confirme, parca, parerea sociologului despre felonia ce domina pe homo alpinus, \u00een varianta nord-dunareana, si sa ma contrazica pe mine, ne\u00eempacat cu aceste joase determinari. \u00cenca o data: curios personaj bancherul Baltazar!
\n*
\n\u00cemi vine \u00een minte o propozitie din Eminescu: \u201ecine nu-i drept, nu poate fi liber\u201c. Si propozitia inversa este valabila (\u201enu poti fi drept daca nu esti liber\u201c), dar mai actuala, mai profunda mi se pare, azi, propozitia scrisa de Eminescu \u00eentr-un articol despre mentalitatea (nu \u201emintalitatea\u201c) lumii balcanice: \u201enu poti fi un spirit liber daca nu esti un spirit drept\u201c. Splendid. Cum sa fac ca aceasta propozitie sa ajunga sub ochii dlui Bogdan Baltazar care, ram\u00e2ne vorba \u00eentre noi, laud\u00e3 cu at\u00e2ta cinism un proiect distrugator pentru tara lui Avram Iancu?…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scotocind prin biblioteca mea care \u00een momentul de fata arata ca un Turn Babel prabusit \u00een saci de plastic am dat peste o editie noua (Editura \u201eAlbatros\u201c, 1996) din cartea mai veche (1907) a lui D. Draghicescu (\u201eDin psihologia poporului rom\u00e2n\u201c). O rasfoiesc si dau peste termenul de \u00abmintalitate\u00bb pe care autorul, care trecuse \u00een… Cite\u0219te mai mult »Despre \u201emintalitatea\u201c rom\u00e2neasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2164,2165],"class_list":["post-2676","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-d-draghicescu","tag-din-psihologia-poporului-roman"],"views":2368,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2676","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2676"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2676\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2676"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2676"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2676"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}