{"id":2669,"date":"2010-05-12T19:31:39","date_gmt":"2010-05-12T17:31:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2669"},"modified":"2010-05-12T12:33:45","modified_gmt":"2010-05-12T10:33:45","slug":"iminenta-literaturii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iminenta-literaturii\/","title":{"rendered":"Iminenta literaturii"},"content":{"rendered":"

Eugen Negrici, \u201eImanenta literaturii\u201c<\/em>, editia a III-a, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 256 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Modestia nu-si are rostul \u00een aceasta recenzie. Ma numar printre putinii tineri sub treizeci de ani care pot scrie cu temei despre cartea lui Eugen Negrici. Publicul avizat al \u201eImanentei literaturii\u201c ram\u00e2ne restr\u00e2ns si la a treia editie, desi cartea lasa impresia ca e lesne de \u00eenteles. Coperta, foarte inspirata, ofera o sugestie despre ideea de baza vehiculata de universitarul bucurestean. Un baiat curios iese din cadrul \u00eengust al epocii \u00een care traieste pentru a privi cu stupefactie (uimirea si-a pierdut din virtutile stilistice!) spre vremuri de demult, \u00eencerc\u00e2nd sa priceapa lucruri total straine. Si cum personajul nu poate sa recupereze contextul secolelor precedente, gusta entuziasmat, cu riscul de a se \u00eensela, frumusetile trecutului. Caci aceasta este si ipoteza de la care porneste autorul: \u201eCu c\u00e2t mai \u00eendepartata ca spirit e cultura destinatarului, cu c\u00e2t mai propice asociatiilor si contrarietatilor circumstantiale (de timp si de loc) \u00een care primeste mesajul, cu c\u00e2t mai fierbinte imaginatia si mai dispus la aventura spiritul care divagheaza \u00een fata stimulului devenit ambiguu, cu at\u00e2t reactia \u00een fata acestuia din urma va fi mai fluida, mai nestatornica, iar contururile precise ale sensului comunicat, mai estompate\u201c (p. 10-11).
\nUn concept stilistic de literatura
\nEugen Negrici stie mai bine ca oricine ca premisa ar fi superflua, daca n-ar introduce \u00een reactia critica si catalizatorul imaginatie, \u00eentruc\u00e2t, fara ea, n-am fi \u00een stare sa divagam, dar, totodata, am \u00eencerca sa recuperam sensul de atunci, mai ales ca istoria limbii (literare) a elucidat destule necunoscute. Nimeni nu este \u00eempiedicat sa \u00eencerce sa cunoasca si sa perceapa trecutul fara a face suprainterpretari, la fel cum \u2013 precizeaza exegetul \u2013 \u201enu avem dreptul sa renuntam a degusta, ca literatura, at\u00e2tea scrieri care nu intentioneaza explicit sa fie eficace sub raport artistic (pe temeiul functionarii depline a masinii estetice), dar care semnifica si declanseaza, \u00een anumite conditii de receptare, reactii conotative\u201c (p. 11-12). Ne aflam, indiscutabil, \u00een vecinatatea \u201eExpresivitatii involuntare\u201c, av\u00e2nd \u00een vedere ca istoricul literar marseaza pe posibilitatile limbajului de a capata, prin actiunea interpretilor, sensuri pe care nu le-a avut \u00een momentul redactarii. Aceasta optiune metodologica se datoreaza faptului ca Eugen Negrici opereaza cu un concept stilistic de literatura, caut\u00e2nd \u00een texte ceea ce ar fi literarul. Alaturi de literatura rom\u00e2na veche, teoreticianul studiaza \u201edescriptii stiintifice\u201c din veacul al XVIII-lea, \u201e\u00eensemnari de grefieri\u201c, \u201eanunturi\u201c sau reportaje. Pentru aceste tipuri de scrieri, pe urmele formalistilor rusi, autorul propune, ca modalitate de studiu \u201edevierile (\u00e9carts) de la sistemul de asteptari\u201c (p. 14). O asemenea abordare se dovedeste prolifica \u00een special pentru literatura medievala, deoarece, \u00een volumul de fata, sunt temperate unele opinii din \u201eExpresivitatea involuntara\u201c, \u00een care profesorul \u00eesi manifesta \u00eencrederea nelimitata \u00een capacitatea limbii vechi de a genera delicii verbale. Or, valorile lingvistice obtinute prin aditie de sens sunt \u00eenselatoare de multe ori si reprezinta erori de \u00eentelegere. Creatorul \u201eImanentei literaturii\u201c rezolva aceasta dificultate modific\u00e2nd, \u00een functie de categoriile de texte analizate, criteriile literaritatii.
\nO poveste despre alte povesti
\nCea mai convingatoare parte a lucrarii este cea referitoare la \u201ecartile populare\u201c. Demonstratia ram\u00e2ne impecabila dupa aproape trei decenii. Mai \u00eent\u00e2i, pe urmele lui Hasdeu, Eugen Negrici mentioneaza ca scrierile respective nu sunt traduceri, ci prelucrari, cu episoade trunchiate sau eliminate, cu sectiuni inexistente \u00een modelul avut la dispozitie de talmacitori. Apoi, \u00eenlatura prejudecata absentei originalitatii, conceptul fiind inoperant. De unde ar rezulta literaritatea apocrifelor? La un nivel elementar si indispensabil, din schema narativa, din suspansul \u00eentretinut (p. 26). Cealalta trasatura are caracter extratextual si se numeste nevoie de fictiune sau, \u00een termenii criticului, \u201evocatia insolitului\u201c. Ea \u00eei cuprinde, deopotriva, pe scornitorii povestilor si pe cititori. Astfel se poate explica succesul acestor compuneri, citite ca divertisment, ca desfatare, dar si ca o \u00eencercare de a descoperi \u00eent\u00e2mplari tainuite de Biblie. Remarcam, simultan, o dorinta de a se refugia \u00een fictiune din pricina \u201eadevarului\u201c lumii contingente (p. 24), c\u00e2t si o curiozitate de a afla adevarul sacru. Legendele parabiblice constituie rezultatul cautarii cu imaginatia a lucrurilor ocultate: \u201e\u00abCartea Facerii\u00bb ofera amanunte emotionante despre moartea si \u00eengroparea Sarei \u00een ogorul Efron din Macpela, dar despre Avraam spune doar ca \u201esi-a dat duhul, dupa o batr\u00e2nete fericita, \u00eenaintat \u00een v\u00e2rsta si satul de zile\u201c\/ Alcatuitorii \u00abCuv\u00e2ntului despre viata si moartea lui Avraam\u00bb din \u00abCodex Sturdzanus\u00bb iau aceasta deficienta drept o invitatie la poveste. Si povestea se urzeste, \u00eentr-adevar, miraculos\u201c (p. 27-28). Eugen Negrici se minuneaza de istorisirile fantastice despre lumea \u00abde dincolo\u00bb, despre bolgiile pe care inspirat le compara cu \u201eInfernul\u201c lui Dante. Oricine devine euforic calauzit de exeget printre resorturile inventivitatii Evului Mediu. Iar c\u00e2nd ne arata ca tocmai caznele iadului st\u00e2rnesc cele mai multe relatari despre viata de dupa moarte, ne \u00eentrebam daca nu cumva cei din vechime aveau vocatia fricii. La finalul sectiunii, furati de at\u00e2tea comentarii despre \u201eumblarile pre la munci\u201c, aproape ca nici nu sesizam ca, \u00een argumentatia sa, autorul nu s-a bazat pe fapte lingvistice. Ne-a atras \u00eentr-o poveste despre alte povesti, dovedind ca limba de altadata nu influenteaza placerea de a fabula.
\nNu Adevarul, ci un adevar
\nC\u00e2nd vorbeste despre letopisete, Eugen Negrici procedeaza, \u00eenainte de toate, la o clasificare minutioasa a acestora. Literaritatea lor provine dintr-o axioma a Scolii de la Annales: orice discurs despre istorie contine, inevitabil, o viziune subiectiva, construita din selectia si combinarea unor fapte. Cronicile nu exprima Adevarul, ci un adevar, fie comandat (de domnitor sau de o familie boiereasca), fie independent (\u00eentr-un fel de istorie secreta, de cronica paralela). Iar daca argumentul precedent pare insuficient, intervine observatia ca astfel de scrieri nu consemneaza evenimente, ci au \u00een centru personaje surprinse \u00een anumite situatii, ca \u00een cazul \u201eAnonimului br\u00e2ncovenesc\u201c, caruia: \u201e\u00cei e suficient un nucleu anecdotic si tesatura epica, neocolind, nici un moment tipic al naratiunii, creste neostenit p\u00e2na la configurarea unor piese unitare\u201c (p. 128). Epica letopisetelor functioneaza \u00een doi timp \u2013 suspans si tirade moralizatoare \u2013 pentru ca \u201eputere de coagulare au numai \u00abraii\u00bb\u201c (p. 119). Protagonistii \u00eensetati de s\u00e2nge, lacomi si clevetitori salveaza cronicile de la uitare. Sunt pasaje \u00een care autorul sterge colbul, arat\u00e2nd efectul artistic generat de ciocnirea imaginilor divergente despre acelasi voievod. Iar savoarea sporeste daca un \u201escriitor\u201c moldovean primeste replica din partea unui muntean: \u201eIata, de pilda, cum decurge relatarea din \u00abLetopisetul Cantacuzinesc\u00bb a rascoalei seimenilor din 1653. s\u2026t Tema se arata a fi neputinta \u00een fata organismului militar devenit, prin hipertrofie, terifiant, Golem scapat de sub control. Ucenicul vrajitor e \u00eensusi Matei Basarab, deloc \u00eentelept, deloc viteaz, cum ni l-a daruit moldoveanul Costin, nevolnic rege Lear, depasit de evenimente s\u2026t\u201c (p. 129).
\nC\u00e2nd \u00eesi muta atentia asupra textelor nebeletristice, Eugen Negrici face exclusiv analize lingvistice. \u00cen consecinta, desi nu recunoaste asta, gradul de literaturizare a stilurilor juridic, stiintific si reportericesc este mai scazut, \u00eentruc\u00e2t se fundamenteaza doar pe latente expresive, care pot sau nu irumpe. Este prea putin \u00een comparatie cu structurile retorice, dramatice si narative din vechiul scris autohton.
\nSub aparenta lejeritatii scrierii, \u201eImanenta literaturii\u201c este complicata. Seman\u00e2nd cu o crestomatie implicita, cartea se arata iminenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eugen Negrici, \u201eImanenta literaturii\u201c, editia a III-a, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 256 p. Modestia nu-si are rostul \u00een aceasta recenzie. Ma numar printre putinii tineri sub treizeci de ani care pot scrie cu temei despre cartea lui Eugen Negrici. Publicul avizat al \u201eImanentei literaturii\u201c ram\u00e2ne restr\u00e2ns si la a treia editie, desi cartea lasa… Cite\u0219te mai mult »Iminenta literaturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2159,2077,2160],"class_list":["post-2669","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imanenta-literaturii","tag-eugen-negrici","tag-recenzie"],"views":2089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2669","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2669"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2669\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2669"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2669"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2669"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}