{"id":2662,"date":"2010-05-12T19:23:36","date_gmt":"2010-05-12T17:23:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2662"},"modified":"2010-05-12T12:27:09","modified_gmt":"2010-05-12T10:27:09","slug":"ceva-care-seamana-cu-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ceva-care-seamana-cu-literatura\/","title":{"rendered":"Ceva care seamana cu literatura"},"content":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane<\/strong><\/p>\n

Un fenomen nemai\u00eent\u00e2lnit \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne \u00eel reprezinta diluviul de carti proaste de dupa 1989. Bine\u00eenteles ca \u00eentotdeauna au existat autori netalentati sau inculti care, prin insistenta, prin pozitia sociala care le dadea autoritate, prin respectul de care se bucurau datorita realizarilor din alte domenii etc., \u00eei convingeau pe editori sa le publice texte fara valoare, unele de-a dreptul ridicole. Dar niciodata p\u00e2na \u00een vremea noastra falsa literatura nu a luat asemenea proportii.
\nControlata cu strictete timp de peste patruzeci de ani, dorinta de a publica a erupt devastator imediat dupa prabusirea regimului comunist. Nu era vorba doar de o valorificare entuziasta a libertatii de expresie, ci de o placere orgiastica de a publica orice fel de carte, fara nicio restrictie. De la cele zece-douasprezece edituri existente s-a ajuns, \u00een c\u00e2teva luni, la zece-douasprezece mii!
\nAutori lipsiti de talent, respinsi \u00een repetate r\u00e2nduri de editori \u00eenainte de 1989, si-au \u00eenfiintat dupa 1989 propriile lor edituri, ca sa-si vada \u00een sf\u00e2rsit cartile tiparite. Altii nu si-au \u00eenfiintau edituri, dar le-au asaltat pe cele \u00eenfiintate de altii, oferind bani pentru a-si \u00eemplini dorinta veche si arzatoare de a trece drept scriitori si a da autografe, \u00eentr-o librarie, pe o masuta, la umbra unei vaze cu flori.
\nSe publica anual sute de carti pe banii autorilor, din ratiuni nedescifrabile (sau doar partial descifrabile). Este greu de \u00eenteles de ce, pe de o parte, se afirma ca nimeni nu mai are nevoie azi de literatura, iar, pe de alta parte, mii de oameni vor neaparat, fac\u00e2nd si sacrificii pentru atingerea scopului lor, sa fie considerati scriitori. Este ca si cum mii de oameni si-ar dori cu ardoare \u00een zilele noastre sa fie recunoscuti ca producatori de roti pentru diligente.
\nImensa majoritate a acestor carti publicate dintr-o stranie ambitie se remarca printr-o totala lipsa de valoare.
\nPractic, \u00een paralel cu literatura (mai buna sau mai putin buna), se pune \u00een circulatie ceva care doar seamana cu literatura. Nu este vorba, pur si simplu, de texte ratate, ci de o maimutarire hilar-grotesca a creatiei literare. Este ca si cum diavolul si-ar bate joc de arta scrisului \u00eenmuindu-si coada \u00een cerneala si scriind cu ea ineptii pe foaia alba de h\u00e2rtie.
\nToata aceasta colectie de bazaconii este de un irezistibil umor involuntar, dar are si ceva terifiant, fiind, \u00eentr-un fel, ecoul t\u00e2rziu al simulacrului de civilizatie pe care l-a impus regimul comunist \u00een Rom\u00e2nia timp de peste patru decenii. \u00cenainte de 1989, Marea Adunare Nationala era ceva care doar semana cu un parlament, ridicarea m\u00e2inilor \u00een semn de aprobare a unor hot\u00e2r\u00e2ri luate de altii era ceva care doar semana cu votul, \u00eentrecerea socialista era ceva care doar semana cu competitia dintr-o economie de piata, literatura realist-socialista era ceva care doar semana cu literatura. Deformarile produse \u00een mintile oamenilor de o epoca a simulacrului se regasesc, \u00eentr-o oarecare masura, si \u00een productia de carti proaste de dupa 1989.
\nDar mai bine sa privim situatia cu umor, sa nu o luam \u00een tragic. \u00cen primul r\u00e2nd sa ne bucuram ca at\u00e2t de multi oameni scriu, \u00eentretin\u00e2nd convingerea ca literatura reprezinta ceva important (\u00een conditiile \u00een care chiar reprezinta). Si, \u00een al doilea r\u00e2nd, sa ne delectam cu umorul involuntar al falsei literaturi.
\nAvem, slava Domnului, dupa 1989, si o literatura propriu-zisa, n-o sa murim daca exista si una care nu exista.<\/p>\n

*
\n\u00cen prefata la volumul \u201eCum te poti rata ca scriitor. C\u00e2teva metode sigure si 250 de carti proaste\u201c, pe care l-am publicat anul trecut la Editura Humanitas, am facut o clasificare amanuntita a pseudoliteraturii, lu\u00e2nd \u00een considerare mecanismele de generare a ei. Reiau acum doar categoriile cele mai productive.
\nINADECVAREA REGISTRULUI STILISTIC.\u00a0 Inadecvarea consta, \u00een cele mai multe cazuri, \u00een utilizarea unui limbaj solemn-oficial pentru descrierea unor scene (sau imaginarea unor dialoguri) din viata de fiecare zi:
\n\u201eSa zicem ca din instinct el avusese tendinta sa-si arunce privirea \u00een directia ei. \u00censa, pentru ca \u00eentotdeauna este de preferat exactitatea, ar fi de precizat ca ochii lui scormonitori se implicasera cu un interes nitel cam exagerat \u00een tentativa de identificare c\u00e2t de c\u00e2t a formelor picioarelor ei.\u201c (Emil Dogaru);
\n\u201e\u2013 Da, sunt nenumarate comori artistice ale omenirii \u2013 spuse Mioara sst\u00e2nd de vorba, la o cafea, cu prietena ei, Dana!t; daca n-ar exista teama ca \u00eentr-o zi am putea disparea \u00eempreuna cu toate, ca nu ne-am vedea copiii asezati \u00een viata, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planeta, am putea \u00een fine sa gustam o viata bogata si fericita.\u201c (Georgeta Blendea Zamfir).
\nENUNTAREA EMFATIC\u00c3 A UNOR ADEV\u00c3RURI BANALE. Se remarca, \u00een aceasta directie, autorii de aforisme, care redescopera, cu aerul ca traiesc mari revelatii, adevaruri descoperite de multi altii \u00eenaintea lor:
\n\u201eDe ce oare, de dimineata p\u00e2na seara, ne-om fi zbucium\u00e2nd at\u00e2t?\u201c;
\n\u201eNimic nu se ia \u00een morm\u00e2nt! Goi-pusca am venit si cam tot asa o sa plecam!\u201c (Ionel Bandrabur).
\n\u201eSistemul legislativ determina ambianta \u00eentr-o societate.\u201c;
\n\u201eMuzica, poezia, pictura etc. receptionate de tineri \u00eesi lasa amprenta asupra formarii morale a tinerilor.\u201c (Valer Turcu-Iorga).
\nINCOERENTA. Elanul de a scrie se asociaza, \u00een mod nefericit, cu o incapacitate de a controla imaginatia si construirea textului.
\n\u201eAm visat c\u00e2ndva ca \u00een loc de penis \u00eemi crescuse un cap de g\u00e2scan care se tot agita, pentru a ma prinde cu ciocul de nas.\u201c (Virgil Panait);
\n\u201eMa bucuram ca ajunsesem la o etate c\u00e2nd speram sa ma orientez asupra unei fete, cu avere, ce as putea sa maresc turma dintr-o data. Sa-l pot lasa pe tata cu oile mi-as fi dorit, si sa-l acopar pe muntele Moldoveanu cu turma, ca un cojoc pe un trup de femeie la ore t\u00e2rzii \u00een noapte, c\u00e2nd inima-i va bate \u00een piept ca un racnet, alerg\u00e2nd dupa dragostea pierduta.\u201c (Marin Cioranu).
\nOBSCURITATEA PROGRAMATIC\u00c3. Autorii \u00een cauza vor nu sa comunice, ci sa intimideze (asemenea acelor medici care scriu retete ilizibile):
\n\u201eCufund\u00e2ndu-ne-n plenitudine\/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradictiei\/ dintre Eu si Ego-ul dictator subtil,\/ agonia nous-ului \u00een Logosul inospitalier c\u00e2nd\/ \u00eent\u00e2ietatea nocturnului intangibil e o metafizica,\/ dezmeticindu-ma-n sens, desacralizez umanitatea:\/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,\/ identificat cu undele transcendente ale Fiintei Vii\/ pentru explorarea Abisului din EGO regener\u00e2ndu-l!\u201c (Ion Antoniu);
\n\u201eTantal morf \u00een setea semnului.\/ Clavicula vis rupta patru antic.\/ Pana cu B.\/ Patind canossa sarpe latin.\/ Caudin-jug flam\u00e2nd \u00een Arpia.\u201c (Roxana Gabriela Braniste).
\n\u00ceNFRUMUSETAREA REALITATII. Nu este vorba, din pacate, de o capacitate de a vedea frumusetea acolo unde altii nu o vad, ci de o \u00eenfrumusetare exterioara a existentei anodine, de o fardare grosiera a ei:
\n\u201eMa nasc sub curcubeul celor sapte culori,\/ Care-mi pune \u00een palma lumina purpurie,\/ Pe malul calm, albastru, \u00eentins ca o c\u00e2mpie,\/ Al marii ce ma cheama spre viata noua-n zori.\/…\/ Destinul ma leagana-n lanturi de coral.\/ Ma-ndepartez pe valuri spre noul ideal. (Maria Marin);
\n\u201eSilvia iesi \u00een ulita cu albia doldora cu rufe subsuoara, cu scaunelul pentru laut deasupra si \u00eesi desfata c\u00e2teva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta vesm\u00e2nt de azur, \u00eempodobit cu frunze de smarald si petale de matase, ale caror culori, fie alb, roz, violet sau galben, straluceau ca niste briliante sub valul sclipitor al maretului astru.\u201c (Stela Brie).
\nEXHIBAREA MIZERIEI, F\u00c3R\u00c3 O JUSTIFICARE ESTETIC\u00c3. Este greu de stabilit daca autorii \u00een cauza vor sa-i socheze pe cititori, pentru a se face remarcati, sau daca nu cumva simt nevoia, de fapt, sa se defuleze dupa ce, multa vreme, au suportat cu greu interdictia de a folosi \u00een public cuvinte licentioase:
\n\u201esub pasi trotuarul devine de sc\u00e2rna\/ \u00een gura \u00een loc de cuvinte am viermi (…) craniul \u00eemi e un tucal puturos\/ inima c\u00e2rpa \u00eembibata cu menstra\u201c;
\n\u201etoamna se uita ca proasta la mine\/ duc m\u00e2na la fermoar e \u00eenchis\/ poate-mi curg mucii\u201c;
\n\u201eIisus Cristos\/ se scarpina \u00een cur si r\u00e2de\/ babele fac spume la gura\/ \u00een fata icoanelor cu martiri de cacat\u201c. (Ovidiu Bajan);
\nC\u00c3UTAREA ORIGINALIT\u00c3TII CU ORICE PRET, chiar si cu acela al devierii de la sensul originar al mesajului. Este ca si cum, la un concurs de tir, cineva ar trage \u00een afara tintei ca sa nu-i imite pe concurentii dinainte:
\n\u201eSigur, totul a pornit de la punctul zero al starii de \u00eenghet sufletesc, de la o scrisoare trista si expediata Planetei de un muribund \u00eentelept ca mai toti cei ce reusesc sa ram\u00e2na lucizi si cu lum\u00e2narea aprinsa \u00een m\u00e2na.
\nAtunci cred ca am auzit primul pocnet \u00een inima si-n teasta. Cordul crestea, creierul \u00eempingea, punea \u00een functiune zona aceea cu celule \u00een plus, pe care contam \u00een ziua ce vine vijelioasa.\u201c (Melania Cuc).
\n\u00ceNTELEGEREA POEZIEI CA PERFORMANT\u00c3 REBUSISTIC\u00c3. Respect\u00e2nd cu strictete reguli pe care ei \u00eensisi le stabilesc, unii autori siluiesc poezia, conform unor exigente care sunt rebusistice, nu literare:
\n\u201eDistrugere dementa detracare\/ Orgie onanism oligofren\/ Matol matoala mofturi mistocare\/ Indiferenta ins ipochimen\/ Nu ne negam nesocotind natura?\/ Iluziile isca isterii?\/ Cu ce curaj comanda corcitura\/ Denatur\u00e2nd divine datorii?\/ Indu ispita iederii ilare\/ Amplifica-i alura alarmant\/ Mizeria musti-va mult mai mare\/ Asupra ahtiatului actant.\u201c (Dominic Diamant).
\nUTILIZAREA LIMBII DE LEMN. Apar \u00een continuare versuri triumfaliste, propagandistice, ca si cum nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat nimic \u00een 1989:
\n\u201eSub razele placute,\/ La Piatra, Savinesti,\/ Pam\u00e2nturi renascute,\/ Zidiri ca \u00een povesti.\/ Bacaul din c\u00e2mpie\/ Cu ale lui gradini,\/ E plin de veselie,\/ De munca \u00een uzini.\/\/ B\u00e2rladul si Galatul\/ Ne c\u00e2nta imnuri noi,\/ Marastii-ntinde bratul\/ Cu bravii lui eroi.\/…\/ Pe Trotus e amploare\/ Sosele, sonde, fum,\/ Termocentrala, soare,\/ Ce n-au fost p\u00e2n-acum.\u201c (Petre Boroianu)
\nDar limba de lemn nu este numai\u00a0 aceea a documentelor oficiale din timpul comunismului. Exista o limba de lemn a presei de azi, a versurilor puse pe muzica \u00een anii nostri etc. Exista, chiar, una a eseurilor filosofice, forma degradata si caricaturala a limbajului creat de Constantin Noica:
\n\u201e\u2013 ceva anume l-a ademenit pe om \u2013 devenirea, spun unii, temporalitatea si inconsistenta hedonica, spun altii \u2013, de parca nu se mai poate smulge astazi din mrejele acestei ademeniri\u201c. (Constantin Mitra).
\nEXCESUL DE INTERPRETARE. Este practicat de unii eseisti, care cred ca fac hermeneutica atribuind sensuri oculte unor texte literare:
\n\u201e\u00cen \u00abPovestea lui Harap Alb\u00bb, fata \u00eemparatului Ros se ascunde \u00eent\u00e2i \u00ab\u00een dosul pam\u00e2ntului, tupilata sub umbra iepurelui\u00bb (Pam\u00e2ntul, Infernul), apoi \u00ab\u00een v\u00e2rful muntelui, dupa st\u00e2nca aceea\u00bb (muntele Purgatoriului), si \u00een final \u00abdupa luna\u00bb (Paradisul, Cerul), remarc\u00e2ndu-se drumul ascensional spre prea-\u00eenalturi. Pe de alta parte, \u00een \u00abCapra cu trei iezi\u00bb, iedul cel mare (Corpus) se ascunde dupa usa (cercul exterior, Pam\u00e2ntul), iedul mijlociu (Anima) sub covata (cercul mijlociu, Vazduhul), iar mezinul (Spiritus) \u00een horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).\u201c (Mircea A. Tamas)
\nCONFUNDAREA LITERATURII SF CU FOLOSIREA OSTENTATIV\u00c3 A TERMINOLOGIEI STIINTIFICE (de fapt, a unei pretinse terminologii stiintifice):
\n\u201e\u2013 Ia uite, a zis cu voce \u00eenabusita nr. 7, acesta este sau pare a fi chiar protouniversul concentrat \u00eentr-un microquasar, comprimat \u00eentr-o sfera, cu toate nuantele cromatice dintotdeauna…
\n\u2013 Aiurea! l-a bruscat nr. 4. Nicidecum nu poate fi o replica a Universului infinit. Probabil, vrei sa zici, mai mult \u00een sens pur teoretic, ca e o sinteza a ratiunii si energiei…\u201c (Gr. C. Bostan).
\nIMITAREA MODULUI CUM VORBESC COPIII. Multi autori de literatura pentru copii (ca si multi parinti) cred \u00een mod gresit ca trebuie sa vorbeasca pe \u00eentelesul copiilor (pe care \u00eei subestimeaza).
\n\u201eC\u00e2nd simt ca n-am \u00eencotro,\/ Si sa nu pierd vreun temp\u00f3,\/ Cu bagheta, pac si jap!,\/ \u00cen… cinelul de pe cap.\u201c; \u201ePosturi de radio-tv\/ Tot ce e mass-medie\u201c; \u201eP\u00e2na-n Oslo, La Valetta,\/ Caracas si Budapesta\u201c; \u201eFar-un franc, fara pfennig\/ \u2013 D-euro ce sa mai zic!-)\u201c (Daniel Tei).
\nAdevaratii autori de literatura pentru copii, de la Andersen la Saint-Exup\u00e9ry, se exprima clar si nuantat, nu se chinuiesc sa adopte acest stil caraghios-peltic, prin care at\u00e2tia veleitari de la noi \u00eesi \u00eenchipuie ca \u00eei cuceresc pe cei mici. Sunt cazuri c\u00e2nd copiii refuza asemenea carti (ca si alintaturile deplasate ale parintilor) declar\u00e2ndu-le… copilaresti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane Un fenomen nemai\u00eent\u00e2lnit \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne \u00eel reprezinta diluviul de carti proaste de dupa 1989. Bine\u00eenteles ca \u00eentotdeauna au existat autori netalentati sau inculti care, prin insistenta, prin pozitia sociala care le dadea autoritate, prin respectul de care se bucurau datorita realizarilor din alte domenii etc., \u00eei convingeau… Cite\u0219te mai mult »Ceva care seamana cu literatura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2152,2154,2151,2153],"class_list":["post-2662","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carti-de-dupa-1989","tag-carti-proaste","tag-istoria-literaturii-romane","tag-literatura-postdecembrista"],"views":4662,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2662","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2662"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2662\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}