{"id":2659,"date":"2010-05-12T19:22:27","date_gmt":"2010-05-12T17:22:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2659"},"modified":"2010-05-12T12:23:27","modified_gmt":"2010-05-12T10:23:27","slug":"college-des-bernardins-un-exemplu-optimist-pentru-cultura-europeana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/college-des-bernardins-un-exemplu-optimist-pentru-cultura-europeana\/","title":{"rendered":"Coll\u00e8ge des Bernardins, un exemplu optimist pentru cultura europeana"},"content":{"rendered":"

\u00cen centrul Parisului, \u00eentre Muzeul Evului Mediu si Sorbona poti sa \u00eentalnesti un monument arhitectural de secol XIII. Nu este vorba despre niste ruine de secol XIII, ci despre o cladire ce functioneaza si \u00een ziua de azi, ca spatiu de \u00eentalnire \u00eentre biserica si societate. <\/strong>
\nColoane gotice si
\nfurtunuri de pompieri<\/strong>
\n\u00cencep\u00e2nd din 1245 calugarul de origine engleza Etienne de Lexington, abate de Clairvaux, porneste demersurile pentru constructia Colegiului Sf\u00e2ntului Bernard, cunoscut sub numele de Colegiul Bernardinilor. Nu este vorba despre un nou ordin calugaresc, ci despre un loc dedicat cazarii calugarilor cistercieni ce veneau sa studieze Teologie si Filosofie la Paris, la \u00eencurajarea Papei Inocentiu al IV-lea. (Si cladirea Sorboneiei a aparut la fel, \u00een secolul al XIII-lea, ca un colegiu, loc de cazare al studentilor saraci de la disciplinele teologie si filosofie.) Numele, ce desemnau locurile de studiu, ne-au ramas de la colegii si nu de la universitati, pentru ca \u00een acel prim moment cursurile aveau loc \u00een aer liber. \u00cen secolul XIV-lea unul dintre fostii elevi ai Colegiului devine papa sub numele de Benedict al XII-lea. Acest eveniment a avut consecinte asupra dezvoltarii locului, caci Benedict al XII-lea va oferi Colegiului o foarte frumoasa biserica.
\nDin pacate, \u00eensa, aceasta va fi distrusa la Revolutia Franceza prin transformarea sa \u00een cariera de piatra. Cladirea colegiului, nationalizata, va servi ca \u00eenchisoare o lunga perioada si apoi, mai t\u00e2rziu, va deveni cazarma a pompierilor p\u00e2na \u00een 1995. Va rog frumos sa va imaginati hilarul situatiei \u00een care camionul rosu al pompierilor \u00eesi face loc sa treaca printre coloanele gotice de secol XIII. \u00cen 1995, Primaria Parisului scoate la v\u00e2nzare cladirea ce va fi cumparata de Arhiepiscopia Parisului, spre a \u00eei reda vocatia sa de centru cultural.
\nP\u00e2na \u00een 2008 are loc un proces arhitectural foarte complicat de refacere a structurilor sale. Astazi, Coll\u00e8ge des Bernardins este un centru cultural unde se tin cursuri de teologie, conferinete pe teme sociale, expozitii de arta, un spatiu al \u00eent\u00e2lnirii dintre valorile bisericii si problemele societatii. Este o experienta interesanta sa stii ca \u00eenveti \u00eentr-un loc echipat ultramodern, unde cu 700 de ani \u00eenainte calugarii cistercieni combinau Lectio Divina cu Disputatio, dar mai ales cu rugaciuni. \u00cen afara de cursurile de teologie poti sa gasesti cursuri orientate \u00een jurul urmatoarelor nuclee de cercetare: 1. societatea umana si responsabilitatea educativa; 2. economie, om, societate; 3. etica biomedicala; 4. societate, libertate, pace; 5. iudaism si crestinism.
\nPentru a va face o idee concreta despre tipul de conferinte si cursuri care se tin la Coll\u00e8ge des Bernardins puteti descarca o parte din ele de pe site-ul colegiului, la sectiunea conferinte: http:\/\/www.collegedesbernardins.fr.
\nCe a mai ramas din cultura europeana<\/strong>
\nLa o saptam\u00e2na de la redeschiderea Colegiului, pe 12 septembrie 2008 are loc vizita Papei Benedict al XVI-lea ce rosteste un discurs despre sursele culturii europene, subliniind importanta monahismului \u00een formarea acestei culturi. Calugarii nu si-au propus sa formeze o cultura, dar aceasta a fost una dintre consecintele \u00eencercarii lor de a \u00eel gasi pe Dumnezeu. Discursul sau trateaza necesitatea culturii europene de a sti sa se plaseze \u00eentre arbitrariu si fundamentalism, puncteaza faptul ca fundamentul oricarei culturi autentice este \u00eencercarea de a \u00eel gasi pe Dumnezeu si de a \u00eei da ascultare. Cultura europeana, \u00een mod special, este o cultura a cuv\u00e2ntului, ce a combinat eshatologia cu gramatica, a interpetarii textului scris \u00een spirit si nu \u00een litera lui, a dezvoltarii unei apologii plec\u00e2nd de la doua elemente fundamentale: universalitatea lui Dumnezeu si universalitatea ratiunii.
\nO cultura ce se reduce la latura ei pozitivista este o forma de a renunta la ratiune. \u00cen timp ce cultura cuv\u00e2ntului presupune \u00een primul r\u00e2nd o intrare \u00een comuniune cu ceilalti, o \u00eencercare de a da seama de ideile si credintele noastre. Cuv\u00e2ntul adresat celuilalt, \u00eenteles \u00een diversele lui forme, este prima etapa a crearii unei comunitati: cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu adresat oamenilor, cuvintele oamenilor prin care se fac apostoli ai cuvintelor lui Dumenezeu, cuvintele oamenilor ca forma de a \u00eesi manifesta solidaritatea cu ceilalti si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cuv\u00e2ntul \u00een forma lui scrisa, ca depozit al traditiei.
\nDin ce \u00een ce mai multa lume \u00eemi repeta obsesiv ca nu mai exista cultura europeana sau, \u00een cel mai bun caz, ca daca aceasta exista trece printr-o criza profunda. As vrea sa le opun aceasta mostra de cultura europeana care este Coll\u00e8ge des Bernardins. Pesimistii \u00eemi vor raspunde ca este vorba de trecut, de un muzeu pur si simplu si ca el nu poate dec\u00e2t sa reprezinte o amintire amara a unor timpuri apuse ale culturii europene. Dar istoria acestui loc este \u00eencurajatoare \u2013 distrus spiritual si redus la utilitatea sa materiala ultima, au facut cariera de piatra din catedrala, locul reuseste dupa doua sute de ani sa \u00eesi recupereze vocatia sa initiala spatiu de studiu, de \u00eent\u00e2lnire intelectuala si spirituala.
\nPoate ca Denis de Rougemont (1) are dreptate atunci c\u00e2nd afirma ca trasatura distinctiva a Europei este capacitatea sa de a \u00eenvia totdeauna, de a renaste, de a produce totdeauna ceva nou sub soarele Europei. \u00censa aceasta noutate nu este o ruptura cu trecutul, ci tipul de noutate pe care o aduce mugurele pe trunchiul batr\u00e2nului stejar, din care \u00eesi trage seva.
\nSpiritul grecesc; europenismul<\/strong>
\nAcelasi Denis de Rougemont ofera o definitie foarte interesanta a europenismului: \u201eOrice rasa de pe tot pam\u00e2ntul care a fost \u00een mod succesiv romanizata, crestinata si supusa spiritul grec \u00een ceea ce priveste disciplina g\u00e2ndirii este absolut europeana.\u201c (2) Vedem aici reiesind cele trei surse ce definesc Europa \u00een plan cultural, si nu geografic: Roma, Ierusalimul si Atena. Oricine este supus influentei lor este european. \u00centre paranteze, as putea spune ca supunerea la aceste trei surse ar fi solutia pentru a rezolva problema migratiilor cu care se confrunta azi Europa.
\nSpun\u00e2nd aceste lucruri sunt \u00eensa constienta de faptul ca propunerea mea nu este deloc corecta politic si ca nu exista o vointa la nivel european de a lega viitorul Europei de sursele ei. Or, fara aceste surse specifice ale ei, Europa \u00eesi pierde identitatea, este obligata daca vrea sa reziste sa caute acelasi tip de refacere pe care au suportat-o coloanele gotice din Coll\u00e8ge des Bernardins (s-a sapat \u00een jurul lor si coloanele de piatra au fost dublate de o structura metalica) pentru a face fata trecerii timpului.
\n\u00cen ce ar putea consta aceasta refundamentare? O refundamentare care presupune combinarea bazelor trecutului cu tehnica prezentului, sa fie vorba doar despre o revenire la surse sau despre o reinventare a mizei culturii? Dupa cunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea omului si cunoasterea universului ce ar mai putea face omul modern \u00een afara de aprofundarea acestor trei teme? Propun ca procesul de refundamentare sa \u00eenceapa prin constientizarea faptului ca, \u00een ciuda cantitatii din ce \u00een ce mai mari de cunoastere pe care a acumulat-o, raportul dintre ceea ce nu este cunoscut si ceea ce este cunoscut ram\u00e2ne constant, i.e. drumul continua, chiar daca nu mai suntem la \u00eenceputul sau.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen centrul Parisului, \u00eentre Muzeul Evului Mediu si Sorbona poti sa \u00eentalnesti un monument arhitectural de secol XIII. Nu este vorba despre niste ruine de secol XIII, ci despre o cladire ce functioneaza si \u00een ziua de azi, ca spatiu de \u00eentalnire \u00eentre biserica si societate. Coloane gotice si furtunuri de pompieri \u00cencep\u00e2nd din 1245… Cite\u0219te mai mult »Coll\u00e8ge des Bernardins, un exemplu optimist pentru cultura europeana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2149,2150,2147,2148],"class_list":["post-2659","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-colegiului-sfantului-bernard","tag-college-des-bernardins","tag-muzeul-evului-mediu","tag-sorbona"],"views":1957,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2659","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2659"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2659\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2659"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2659"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2659"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}