{"id":2655,"date":"2010-05-12T20:17:49","date_gmt":"2010-05-12T18:17:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2655"},"modified":"2010-05-12T12:21:04","modified_gmt":"2010-05-12T10:21:04","slug":"ce-am-invatat-de-la-adrian-marino","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-am-invatat-de-la-adrian-marino\/","title":{"rendered":"Ce am \u00eenvatat de la Adrian Marino"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nVoi \u00eencepe prin a marturisi ca l-am judecat pe Adrian Marino, asa cum am judecat si pe altii, fara sa \u00eei citesc opera critica (de el nu am citit, p\u00e2na de cur\u00e2nd, dec\u00e2t \u201eHermeneutica lui Mircea Eliade\u201c), aplic\u00e2nd principiul prost, dar quasi-omniprezent \u00een cultura rom\u00e2na, al sentintelor aplicate de haite.<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Izolarea inevitabila<\/strong><br \/>\nHaitele de care eram eu apropiat nu \u00eel apreciaza pe Adrian Marino, iar haitele \u00een care se gasesc adversarii mei de idei se revendica de la Adrian Marino. A fost suficient pentru mine sa \u00eei aplic lui Adrian Marino o eticheta, fapt pentru care \u00eemi cer, sincer si plin de remuscari, iertare.<br \/>\nMai marturisesc si faptul ca am aflat despre cartea lui Marino, \u201eViata unui om singur\u201c, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de a pleca din Rom\u00e2nia. Scandalul provocat de aparitia ei cuprinsese presa si blogosfera cu pretentii culturale de limba rom\u00e2na. Evident ca eram si eu curios (chiar muream de curiozitate!) sa vad cum \u00eei \u00eenjura Marino pe nomenclaturistii mintii. Exista la mine, asa cum exista si la altii, o satisfactie de mahalagiu: cu toate aerele si ifosele mele trebuie sa \u00eemi marturisesc pacatul de a ma lasa prins usor de b\u00e2rfele \u201eculturale\u201c.<br \/>\nDe aceea am fost plin de nerabdare sa citesc cartea care \u00eei supara pe at\u00e2tia dintre cei pe care&#8230; chiar \u00eemi facea placere sa \u00eei vad suparati. Si, dupa lupte seculare care au durat peste doua luni, am reusit sa o obtin. Cum am pus m\u00e2na pe ea am citit-o ca pe ziar: adica m-am dus la o cafenea si am deschis cartea la capitolele ce trateaza perioada de dupa 1989, pentru a ma bucura de b\u00e2rfa. Sase ore si multi bani pe cafele si sucuri s-au dus si tot nu m-am oprit din citit.<br \/>\nAm descoperit \u00een Adrian Marino un g\u00e2nditor necesar si, pentru aceea, marginal. Un g\u00e2nditor autentic liberal, adept al valorilor necesare pentru un om si o societate ce aspira la normalitate. De aceea, Marino nu putea sa fie dec\u00e2t un autor singuratic, un intelectual (caci din pacate si el este un intelectual) ne\u00eenhaitat, o persoana \u00eentr-un mediu cultural si intelectual ce seamana mai mult cu un codru plin de fiare salbatice. Citindu-l pe Marino din \u201eViata unui om singur\u201c, lectur\u00e2nd atent \u00eencercarile sale de a \u00eesi sistematiza principiile si valorile (aceste pagini sunt impresionante!), nu am putut sa nu ma g\u00e2ndesc ca un g\u00e2nditor autentic liberal nu poate sa ajunga altfel dec\u00e2t&#8230; singur. Cum ar putea sa se \u00eent\u00e2mple altminteri, daca valorile sale fundamentale sunt straine de principiile de baza ale unei intelighentii ce, si atunci c\u00e2nd se pretinde a fi democratica si de \u201edreapta\u201c, este de fapt antidemocratica si socialista?<br \/>\nEl se aseamana lui Eugen Lovinescu, marele uitat al generatiei interbelice, pe care posteritatea l-a \u00eempins \u00eentr-un nejustificat con de umbra, ajung\u00e2ndu-se sa se vorbeasca mai mult despre fiica jurnalista (al carei anticomunism dur, de multe ori chiar feroce, a fost at\u00e2t de util pentru ascultatorii Europei libere, dar care nu a lasat nimic consistent \u00een urma ei) dec\u00e2t despre tatal ilustru.<br \/>\n<strong>Argat la Silistea Gumesti<\/strong><br \/>\nMarino, vorbind despre refuzul sau de a scrie favorabil despre Marin Preda pentru ca \u201easa e bine\u201c, spunea \u00een carte ca nu a vrut sa fie \u201eargat la Silistea Gumesti\u201c. C\u00e2ti dintre noi au oare curajul de a nu fi argati la ICR, IICCMER, Humanitas si pe la alte CAP-uri ale spiritului nu pentru ca nu ar merita (si Preda a fost un mare romancier si multe dintre institutiile mai sus enumerate sunt onorabile), ci doar pentru ca nu vor sa intre \u00eentr-un soi de&#8230; trafic de influenta intelectuala?<br \/>\nCartea lui nu trebuie citita ca un soi de \u201etabloid\u201c cultural. De aceea, desi recunosc ca am cumparat cartea pentru a vedea cum sunt \u201elucrati\u201c unii dintre nomenclaturistii mintii de pe la noi, voi evita sa dau nume \u00een acest articol sau sa prezint atacuri cu caracter personal si nici nu voi profita de ocazie pentru a \u00eemi justifica \u201em\u00e2nia proletara\u201c \u00eempotriva unuia sau a altuia cu citate din Adrian Marino. Caci Marino nu ataca doar pe \u201eunii\u201c, ci \u00eei ataca pe toti. \u00cei ataca at\u00e2t pe cei ce i-au fost \u00een mod evident adversari, dar nu \u00eei iarta nici pe cei care au \u00eencercat sa \u00eel anexeze, alatur\u00e2ndu-l fortat propriei lor tabere, propriilor valori de care el era strain. Si bine face.<br \/>\nIar daca ma simt \u201econfirmat\u201c de Adrian Marino, ma simt confirmat \u00een concluziile mele cele mai \u201eapocaliptice\u201c: caracterul profund de mahala (nu provincial, ci de mahala!) al culturii rom\u00e2ne, esecul intelectualitatii rom\u00e2ne de a promova o cultura civica democratica, devierile stranii spre extreme si autoritarism ale aceleiasi intelectualitati, existenta unui spirit de haita, dominat de relatii si servilism, si nu de colegialitate, \u00eentre marea majoritate a \u201eoamenilor de cultura\u201c rom\u00e2ni. Ura si serivilismul sunt sentimentele aproape omniprezente din aceasta cultura care, asa cum spunea Cioran, citat de Marino, este mult mai asemanatoare unui grup de curve ce se cearta pentru acelasi trotuar (chiar daca acest \u201etrotuar\u201c este un mediu literar sau e spatiul reflectiei asupra crimelor si memoriei comunismului).<br \/>\n<strong>Servili si servilizabili<\/strong><br \/>\nLa fel, la Marino regasesc acel refuz al extremismului, fie de dreapta sau de st\u00e2nga, respingerea pasunismului anti-occidental si al unei Rom\u00e2nii \u201eprofunde\u201c ce nu se gaseste dec\u00e2t \u00een minti ideologizate. Ma regasesc \u00een afirmarea de catre acesta a nevoii unei sanatoase civilizatii urbane, straina de superficialitatea si superstitia de multe ori primitiva a unui rural premodern, precum cel rom\u00e2nesc.<br \/>\nMarino se ridica si \u00eempotriva corectitudinii politice si a perversiunii socialismului occidental ce se ascunde, se justifica arat\u00e2nd cu degetul spre fratele sau geaman, nazismul. La fel, respinge categoric imaginea statului-providenta, a statului atotputernic ce \u00eentretine prin sinecure un \u00eentreg sistem de cercuri de interese, inclusiv o intelectualitate servila sau servilizabila.<br \/>\nMarino este dur si demitizant. Si bine face. Nu are \u201eidoli\u201c si, daca i-a avut, i-a pierdut vaz\u00e2ndu-le \u00een timp inconsistenta si roadele. Nici el nu vrea sa devina un \u201eidol\u201c, un magistru. \u00centrebat de Noica de ce nu \u00eesi ia \u00eenvatacei, Marino \u00eei raspunde aprig: \u201epentru ca am vazut ce ai facut tu din ai tai\u201c. Si aceasta asprime nu vine din radicalism, ci din&#8230; realism.<br \/>\nCaci, daca privim pragmatic, Scoala de la Paltinis ca si&#8230; Academia rom\u00e2na (ca sa luam ca exemple doua institutii culturale elitiste, de naturi diferite) sunt fiecare, la nivelul sau, imagini ale esecului culturii rom\u00e2ne. Scoala de la Paltinis s-a dorit a fi scoala de filosofie a lui Noica si a sf\u00e2rsit prin a fi mimarea culturala a unei rezistente la regimul comunist. Academia rom\u00e2na s-a dorit a fi Panteonul culturii noastre si a devenit o institutie obosita ce nu mai poate sa ofere nimic.<br \/>\nEi bine, Marino, de la care ma asteptam, spre rusinea mea, doar sa \u00eemi ofere placerea de a vedea mustruluiti niste nomenclaturisti ai spiritului ce \u00eemi cheltuie banii din impozite pe prostiile lor, \u00eemi ofera un tablou al unui om cu care \u00eemi doresc sa seman din cele mai multe puncte de vedere: imaginea unui om liber, care si-a asumat fara rest si pretul scump al acestei libertati: izolarea si singuratatea.<br \/>\nUnde ma despart de Marino? \u00cen unicul pas ce \u00eel tine pe acesta la distanta de conservatorism: lipsa credintei. Marino a fost un agnostic, a carui lipsa de credinta i-a mentinut, probabil, speranta ca se mai poate face ceva. Tristetea ce emana din paginile \u201eVietii unui om singur\u201c este, paradoxal, rezultatul acestei sperante, pe care eu nu o am si pe care nici nu cred ca o voi mai avea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Voi \u00eencepe prin a marturisi ca l-am judecat pe Adrian Marino, asa cum am judecat si pe altii, fara sa \u00eei citesc opera critica (de el nu am citit, p\u00e2na de cur\u00e2nd, dec\u00e2t \u201eHermeneutica lui Mircea Eliade\u201c), aplic\u00e2nd principiul prost, dar quasi-omniprezent \u00een cultura rom\u00e2na, al sentintelor aplicate de haite. Izolarea inevitabila Haitele de care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-am-invatat-de-la-adrian-marino\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ce am \u00eenvatat de la Adrian Marino<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1625,2144,53,2145,2146],"class_list":["post-2655","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-adrian-marino","tag-agnosticism","tag-conservatorism","tag-lipsa-credintei","tag-nomenclaturisti-ai-spiritului"],"views":4422,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2655","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2655"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2655\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}