\u201eIstorie si civilizatie\u201c, excelenta si, cu o vorba prostituata de multi, patriotica revista pe care dna Georgeta Dimisianu o face cu trei tineri redactori destoinici si toba de carte si cu zece academicieni si profesori universitari, publica de doua numere incoace la rubrica \u201eReconstituiri\u201c studiul lui Ion Calafeteanu \u201eParis, 1919: Opinia publica rom\u00e2neasca si Tratatul de Pace cu Austria.\u201c Cum conceptul european al suveranitatii tot mai limitate precum si noua forma de dictat denumita imprecis si matasos \u201emonitorizare\u201c vor imputina cu siguranta cel putin cu un cuv\u00e2nt-cheie articolul 1 din inca actuala Constitutie a Rom\u00e2niei, cred ca e cazul si timpul sa citim cu nostalgie patriotica si m\u00e2ndrie melancolica acest remarcabil \u201estudiu de caz\u201c. Fiindca e un \u201ecaz\u201c rar acesta in care opinia publica \u2013 desi rau si putin informata din pricina secretomaniei celor mari reuniti la Paris ca sa consfinteasca destramarea unui imperiu si sa decida soarta Rom\u00e2niei ramase de capul ei \u2013 si-a facut auzita p\u00e2na la usa respectivei Conferinte o singura voce, vocea unitatii nationale. O \u201evoce\u201c in care interesul national a topit mai toate diferentele, divergentele, parerile contradictorii ce definesc, in general, un neam at\u00e2t de \u201epizmataret\u201c si iute la dezbinare si vrajba ca al nostru. Asadar, scrie dl Ion Calafeteanu, \u201ediscutiile care au avut loc in cadrul Conferintei de Pace in legatura cu incheierea tratatului de pace cu Austria, care pentru rom\u00e2ni trebuia sa confirme, in primul r\u00e2nd, destramarea anacronicului Imperiu austro-ungar si sa ratifice hotar\u00e2rea de la Cernauti, din 28 noiembrie 1918, a rom\u00e2nilor si a celorlalte nationalitati din Bucovina, de unire cu Rom\u00e2nia, au fost urmarite cu un legitim si viu interes de intreg poporul rom\u00e2n. Din cauza sistemului de lucru al Conferintei, in care hotar\u00e2rile se luau intr-un cadru foarte restr\u00e2ns, fara consultarea si chiar fara informarea celor interesati, poporul rom\u00e2n nu a fost tinut la curent dec\u00e2t intr-un mod general cu cele ce se petreceau in capitala Frantei.\u201c Prima lectie a admirabilei si miraculoasei unitati a vocii nationale a dat-o presa rom\u00e2neasca a vremii: unanima de la dreapta la st\u00e2nga si invers, toate ziarele rom\u00e2nesti, ajutate de \u201eindiscretii\u201c calculate ale c\u00e2te unui membru din guvernul condus de I. C. Bratianu, si-au exprimat, scrie istoricul, \u201euimirea si consternarea in fata unui tratat care lovea Rom\u00e2nia in trei mari artere de viata: in intregirea neamului, in integritatea teritoriului regatului si in independenta tarii. In primul r\u00e2nd, opinia publica din Rom\u00e2nia a reactionat la faptul ca, la Paris, Marile Puteri, prin tratatul cu Austria voiau sa impuna Rom\u00e2niei si celorlalte mici puteri aliate din zona un regim de control international privind statutul minoritatilor nationale.\u201c Conform unei monitorizari care lua rapid rolul si functia dictatului, Rom\u00e2nia si celelalte \u201estate mici\u201c urmau sa preia fara murmur o parte din \u201edatoria publica a Imperiului austro-ungar\u201c. Cum scria \u201eAdevarul\u201c, dupa ce \u201ene-am razboit cu Austro-Ungaria, am jertfit sute de mii de oameni in floarea v\u00e2rstei, am cheltuit miliarde pe care trebuie sa le platim, o buna parte din tara noastra a fost ocupata, supta si jefuita aproape doi ani de zile, facem si acum sacrificii \u2013 si sa mai luam in spinare si datoriile austro-ungare? Austro-Ungaria se imprumuta cu bani sa ne rapuie \u2013 si noi sa-i platim dupa ce am rapus-o? Asta ar fi pur si simplu lumea pe dos … Rafuiasca-se, deci, intre d\u00e2nsii creditorii si debitorii, despagubindu-se cei dint\u00e2i cu c\u00e2t si cum vor putea scoate de la cei din urma. Nu poate fi vorba sa dam bani, ci sa primim. Asa cere dreptatea.\u201c Insa, cum s-a vazut, adevarul nu-i totuna cu dreptatea care umbla cu capul spart. Am ramas cu \u201earticolul 5\u201c si cu… banii luati. Drepturi pentru minoritati? Da, ele sunt aceleasi ca pentru toti cetatenii Rom\u00e2niei, cetateni nediscriminabili nici negativ, nici pozitiv. Ca sa nu mai spunem ca discriminarea pozitiva admite, in subsidiar, ca subiectii discriminarii acesteia sunt priviti sau perceputi ca niste cetateni de rangul doi, oarecum handicapati in raport cu ceilalti devreme ce trebuiesc \u201eproteguiti\u201c: ce poate fi mai jignitor?! Caci tratatul cu articolul sau 5 prevede controlul \u201eproteguirii\u201c de catre marile puteri care, av\u00e2nd ele insele minoritati, nu se supun aceleiasi prevederi: vesnica problema a egalitatii, dar nu pentru catei ca, in fabula mereu actuala a lui Grigore Alexandrescu. \u201eCuv\u00e2ntul liber\u201c va protesta alaturi de celelalte ziare contra unei reguli teoretic universale, practic aplicabila doar \u201ecateilor\u201c: \u201esa ni se spuna: urile nationale sunt puternice si poftele de asuprire cu greu se pot infr\u00e2na; ca sa asiguram definitiv dreptatea pentru toti impunem tuturor statelor aceeasi norma de purtare fata de minoritatile etnice pe care le vor fi av\u00e2nd. De ce ar fi supuse controlului numai Rom\u00e2nia si alte c\u00e2teva state mici? De ce nu si Italia, care va avea si ea minoritati etnice? De ce nu si Franta, care in Alsacia-Lorena are si nemti propriu-zisi, si francezi de limba germana? De ce nu si in America, unde se stie ca negrii nu se bucura de un regim ideal?\u201c In fine, intre absurditatile tratatului sunt trecute si clauzele speciale privitoare la evrei care \u201econtineau unele prevederi pe care acestia nici nu le cerusera!\u201c In memoriile adresate Conferintei, ca si in interventiile lui in fata \u201ecelor patru\u201c, marele barbat politic Ion I. C. Bratianu sintetiza, inainte de a se retrage in semn de protest, intreaga situatie avertiz\u00e2nd ca \u201eprin acceptarea prevederilor din tratat s-ar crea in tara doua feluri de supusi, dintre care unii ar fi solidari si ar avea incredere in statul caruia ii apartin si altii care, pe l\u00e2nga drepturile lor egale cu toti rom\u00e2nii, sprijinindu-se pe o interventie straina, vor fi indemnati la o vesnica ostilitate fata de Rom\u00e2nia.\u201c De altfel, o intreaga clasa politica si cei mai luminati barbati ai elitei apartin\u00e2nd dreptei sau st\u00e2ngii politice sustineau acelasi lucru: de la Vasile Goldis, Iosif Jumanca, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu si p\u00e2na la Bratianu, Inculet, Alexandru Vaida Voevod. Socialistul Teodor Iordachescu scria in \u201eSocialismul\u201c: \u201eLa ce va da loc solutia tratatului, proteguirea? La improspatarea vechei probleme austro-ungare. S-ar reaprinde urile etnice, spiritul nationalist si tendintele separatiste in fiecare din aceste fractiuni. Amenintarea de razboi ar fi vesnica si totusi razboiul n-ar rezolva nimic, caci oricare ar fi statul victorios, ar deveni si mai international (multinational \u2013 n.n.), ar naste un si mai pronuntat iredentism la vecinul invins. Proteguirea ce ne-o harazeste Conferinta ar fi proteguirea mortii.\u201c Cuvinte profetice la care acelasi adauga: \u201eStatele noastre ar regresa si politica interna se va intoarce la sovinismul, reactionarismul, politismul, militarismul cel mai feroce\u201c. Ceea ce s-a si int\u00e2mplat. Chestiunea \u201eamestecului\u201c n-a ramas p\u00e2na azi doar o discutie pe o tema istorica, dar o realitate mai vie ca oric\u00e2nd. Cine s-o discute si s-o dezbata azi la nivelul clasei politice si intelectuale de acum un secol? Cei care am mai apucat o fr\u00e2ntura din regimul comunist de tip stalinist r\u00e2deam in hohote de o lozinca pusa pe toate zidurile si gardurile \u201eCadrele hotarasc totul!\u201c Nici nu stiam ca r\u00e2dem ca prostii de un adevar imprescriptibil insa pus intr-o lozinca mincinoasa. Dupa ce a decimat in c\u00e2tiva ani elita politica si intelectuala din care proveneau si cei de la 1919, regimul comunist, cu ametitoarea lui \u201erotatie a cadrelor\u201c a zadarnicit orice selectie naturala bazata pe merite reale. A fost domnia contraselectiei. Acum e intr-adevar nevoie mai mult ca oric\u00e2nd de \u201ecadre care sa hotarasca totul\u201c: acestea nu exista si nu sunt semne ca s-ar putea naste. Vidul de \u201ecadre\u201c e, probabil, de natura genetica. Clasa politica nu se fabrica peste noapte si inca din surcele ramase dupa potop. Ca si medicii, oamenii politici se \u201efac\u201c greu. Celor dinaintea noastra le-au trebuit macar o suta de ani. Plina de repetenti ori corigenti ai regimului trecut si de \u201etineri de viitor\u201c isteti si gata sa invete de la ei, clasa politica actuala e doar o forma fara fond. Are insa fonduri: in banci si in paradisuri fiscale. \u201eMonitorizarea\u201c sub care se ascunde dictatul extern e tot ce poate fi mai rentabil pentru noile \u201ecadre\u201c: le scuteste de orice raspundere si reprezinta o cortina (de fier) proteguitoare pentru noii imbogatiti de razboi. Noile cadre hotarasc, in fine, totul: hotarasc ruina unei tari ramase ca o \u201eDacie\u201c fara sofer. Sau cu volanul in alta m\u00e2na.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eIstorie si civilizatie\u201c, excelenta si, cu o vorba prostituata de multi, patriotica revista pe care dna Georgeta Dimisianu o face cu trei tineri redactori destoinici si toba de carte si cu zece academicieni si profesori universitari, publica de doua numere incoace la rubrica \u201eReconstituiri\u201c studiul lui Ion Calafeteanu \u201eParis, 1919: Opinia publica rom\u00e2neasca si Tratatul… Cite\u0219te mai mult »\u201eCadrele hotarasc totul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2133,2134,902],"class_list":["post-2640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-discriminare","tag-discriminare-pozitiva","tag-minoritati"],"views":1871,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2640"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2640\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}