{"id":2582,"date":"2010-05-05T20:58:16","date_gmt":"2010-05-05T18:58:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2582"},"modified":"2010-05-05T21:01:19","modified_gmt":"2010-05-05T19:01:19","slug":"intr-o-singura-seara-patru-roluri-pentru-elena-mosuc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intr-o-singura-seara-patru-roluri-pentru-elena-mosuc\/","title":{"rendered":"\u00centr-o singura seara, patru roluri pentru Elena Mosuc!"},"content":{"rendered":"

\u00cen linia marilor interprete<\/strong>
\nA te duela \u00eentr-o singura seara cu toate cele patru roluri principale feminine din opera \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c de Offenbach este o provocare serioasa! Istoric vorbind, doar soprana engleza Josephine Barstow a reusit o asemenea performanta. Olympia, Antonia, Giulietta, Stella sunt eroine definite prin partituri de vocalitati diferite, de la coloratura lejera (Olympia) la Fach-ul liric spre spint (Antonia) si liric (Stella), merg\u00e2nd p\u00e2na la o tesatura frecvent abordata de mezzosoprane (Giulietta). Privind tot \u00een tunelul timpului, except\u00e2nd rolul Stella, de mica \u00eentindere, celelalte trei personaje au mai fost abordate \u00een spectacol sau pe disc doar de o m\u00e2na de c\u00e2ntarete, printre care faimoasele Ninon Vallin, Beverly Sills, Anja Silja, Joan Sutherland, Edita Gruberov\u00e1, Carol Vaness, Catherine Malfitano, Virginia Zeani. Trebuie subliniat ca performanta vocala, care aproape frizeaza absolutul, nu ram\u00e2ne stinghera. Firesc, caracterologia eroinelor este total diferita, de la papusa Olympia la c\u00e2ntareata suferinda Antonia, de la diva Stella la curtezana Giulietta, asa \u00eenc\u00e2t evantaiul dramatic apare larg si complicat, viz\u00e2nd transformari radicale de la act la act, posibile numai printr-o actorie rafinata, de \u00eenalta clasa.
\nIata ca, din 2007, realizarea Josephinei Barstow nu mai este singulara. Elena Mosuc a creat la Opera de Stat din Hamburg toate cele patru personaje si le-a reluat \u00een 2010 pe prima scena lirica elvetiana, la Z\u00fcrich. Dupa o cariera \u00eenceputa spectaculos, sub semnul rolurilor de coloratura, cu \u00eenalte performante \u00een teritoriul belcantoului romantic, reputata soprana a continuat evolutia catre partiturile lirice si catre cele care reclama accente ce vizeaza teritoriul spint. Nu le-a abandonat pe niciunele, asa cum deseori se petrece printre colegele ei. Dupa douazeci de ani de cariera, tehnica solida \u00eei permite mentinerea unei bogate palete repertoriale. \u00cen timp, se stie, confirmarile au venit rapid, succesele la Scala din Milano, la Operele din Viena, Berlin, M\u00fcnchen, la Arena din Verona, la Tokyo si \u00een multe alte locuri, au validat-o drept una din importantele soprane ale momentului.
\nO c\u00e2ntareata-actrita totala<\/strong>
\nOpera \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c abunda \u00een versiuni. Fata de originalul lui Ernest Guiraud, cel care a finalizat partitura lasata neterminata de Offenbach, editiile Choudens si Fritz Oeser au fost cele mai c\u00e2ntate p\u00e2na c\u00e2nd, de cur\u00e2nd, \u00een 2005, Christophe Keck si Michael Kaye au propus variante destinate Operelor din Lausanne, respectiv Lyon si Hamburg. Toate versiunile sunt derivate din original, introduc arii, coruri si scene noi, efectueaza taieturi, schimba ordinea actelor, aleg preferential \u00eentre recitativele vorbite si c\u00e2ntate, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, propun o multitudine de modificari. \u00cen 2010, ambitioasa Opera din Z\u00fcrich a combinat editiile Keck si Kaye, rezult\u00e2nd un spectacol lung, poate prea lung si dificil de c\u00e2ntat pentru toti principalii. \u00cen plus, dilatarea excesiva a tempilor de catre seful de orchestra David Zinman a dus la un discurs dezl\u00e2nat, fara fior, nerv si tensiune, cu recitative mult prea lent rostite. Doar actul venetian, al Giuliettei, a facut exceptie… si chiar \u00een sens invers, celebra barcarola par\u00e2nd putin prea rapid condusa, departe de linistea si poetica unei plimbari pe canalele lagunei. Una peste alta, noroc cu interpretii!
\nCa Olympia, Elena Mosuc a expus acrobatiile si stratosfericele acute ale ariei \u201eLes oiseaux dans la charmille\u201c cu spectaculozitate, puritate si preciziune de sunet, cu sarm si impecabila muzicalitate. Specialitatea casei! Pentru rol, regizorul Grischa Asagaroff a conceput papusa creata de fizicianul Spalanzani cu chipul lui Marylin Monroe. Nu este o noutate. Vincent Paterson a imaginat un look similar pentru Anna Netrebko \u00eentr-o productie cu \u201eManon\u201c de Massenet la Los Angeles. Dar reusita Elenei Mosuc a fost mai mare. Asemanarea figurii, machiajul, coafura, miscarile m\u00e2inilor, costumatia au dus cu g\u00e2ndul direct la celebrul star american. Nu este nicio exagerare. Soprana l-a studiat \u00een amanuntime, cu directionare catre expresii si tinuta, adapt\u00e2ndu-si gestualitatea la automatismele de papusa mecanica.
\nCa Antonia, Elena Mosuc si-a expus cu priceperea-i binecunoscuta frazarea fluida, plina de moliciuni si inflexiuni \u00een aria \u201eElle a fui, la tourterelle\u201c, si-a valsat cu omogenitate glasul \u00een scenele cu poetul Hoffmann, a emotionat profund \u00een finalul de act. Sunt virtuti care \u00eei valorizeaza linia vocala de sorginte belcantista, totul pus \u00een slujba expresivitatii. Sunetele floteaza, arta pianissimelor, sensibilitatea \u00een c\u00e2nt si atitudine sunt prezente peste tot. Intensa \u00een traire, cu joc scenic activ, artista \u00eesi demonstreaza si aici, o data \u00een plus, calitatile de c\u00e2ntareata-actrita. Asa a fost si \u00een continuare, \u00een dificilul act al Giuliettei care, \u00een versiunea Keck-Kaye, comporta muzica multa. Elena Mosuc a c\u00e2ntat si a jucat la perfectiune, zugravind at\u00e2t subtil c\u00e2t si incitant frivolitatea eroinei. Ca si \u00een Gilda sau Violetta, \u00een Lucia sau Mim\u00ec, \u00een Elvira sau Li\u00f9 \u2013 amintesc doar c\u00e2teva din rolurile sale definitorii \u2013, a dovedit ca este o artista completa.
\nContinu\u00e2nd ideea similitudinii cu vedetele, regizorul i-a pregatit Elenei Mosuc pentru micul rol al divei Stella, un look \u2013 dar numai un look, fara… excese! \u2013 \u00e0 la Madonna. Nimic mai usor de \u00eemplinit, Elena Mosuc este o vedeta.
\nA supune prin \u00eenfricosare<\/strong>
\nAr fi fost normal sa notez acum c\u00e2teva aspecte despre interpretul rolului titular. Dar impresia cea mai puternica, dupa cvadrupla eroina, mi-a produs-o bas-baritonul francez Laurent Naouri, care a preluat toate cele patru roluri negative, Lindorf, Coppelius, Dr. Miracol, Dapertutto, obsesiile si blestemul lui Hoffmann. Aici, problema se pune altfel dec\u00e2t la iubitele poetului, ce veneau din lumi diverse, reale sau ireale. Cei patru sunt de fapt unul singur, cu profil structural identic, malefic, de piaza-rea, aparut sub patru masti. Interpretarea de catre un singur c\u00e2ntaret este aproape o obisnuinta. La Z\u00fcrich, Naouri \u2013 un Mefisto \u00een smoking \u2013, a fost realmente sinistru prin sarcasm, nuantari maligne si insinuari serpesti, zeflemea la adresa unor \u00eentregi lumi pe care le domina, le supunea prin frica. \u201eJe triomphe par la peur\u201c a fost credo-ul sau, rostit cu \u00eenfricosatoare articulatie a cuv\u00e2ntului. Vocea a sunat penetrant si autoritar, desi mici semne de uzura se mai strecoara pe alocuri. Pacat ca versiunea Keck-Kaye a eliminat cunoscuta arie \u201eScintille, diamant!\u201c din actul Giuliettei. Pacat! Mi s-a parut ca \u00eenlocuitoarea nu a avut acelasi impact.
\nHoffmann a fost italianul Vittorio Grigolo, un glas fara personalizare timbrala deosebita, aspru, fara rotunjimi si c\u00e2teodata opac. Tehnic este perfectibil, cel putin la utilizarea unor mezzevoci \u00een locul emisiei \u00een falsetto. C\u00e2nta \u00eensa cu usurinta si siguranta tineretii, cu daruire si pasiune, inspirat \u00een frazarea cantilenelor iar acutele sunt sigure. Dezinvoltura \u00een scena, expansivitatea si temperamentul sanguin \u00eel fac sa para mai degraba un gigolo foarte terre-\u00e0-terre, dec\u00e2t un poet visator, cu aura vegheata de Muza versului, aici de Nicklausse. Pentru acest important personaj, managementul Operei a ales-o pe mezzosoprana Michelle Breedt, o artista cu timbru placut si frumoasa linie vocala, \u00eensa prea putin daruita ariei \u201eVois sous l\u2019archet fremissant\u201c.
\n\u00cen roluri mai mici, dar cu pondere bine definita \u00een economia actiunii, au c\u00e2ntat Martin Zysset (Andr\u00e8s, Cochenille, Pitichinaccio, Franz), Benjamin Bernheim (Spalanzani), Giuseppe Scorsin (Crespel), Wiebke Lehmkuhl (Vocea mamei Antoniei) s.a.
\nRegizorul Grischa Asagaroff, secondat de semnatarii decorurilor (Bernhard Kleber) si costumelor (Florence von gerkan), de light-designer-ul J\u00fcrgen Hoffmann, a reusit sa modernizeze povestea fantastica a lui Offenbach, pastr\u00e2ndu-i misterul si mesajul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen linia marilor interprete A te duela \u00eentr-o singura seara cu toate cele patru roluri principale feminine din opera \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c de Offenbach este o provocare serioasa! Istoric vorbind, doar soprana engleza Josephine Barstow a reusit o asemenea performanta. Olympia, Antonia, Giulietta, Stella sunt eroine definite prin partituri de vocalitati diferite, de la coloratura… Cite\u0219te mai mult »\u00centr-o singura seara, patru roluri pentru Elena Mosuc!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[524],"class_list":["post-2582","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-elena-mosuc"],"views":2115,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2582","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2582"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2582\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2582"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2582"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2582"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}