{"id":2567,"date":"2010-05-05T20:41:17","date_gmt":"2010-05-05T18:41:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2567"},"modified":"2010-05-05T20:41:43","modified_gmt":"2010-05-05T18:41:43","slug":"o-sarbatoare-a-culturii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-sarbatoare-a-culturii-romane\/","title":{"rendered":"O sarbatoare a culturii rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"

Ne-am reunit astazi, aici, la o sarbatoare a culturii rom\u00e2nesti. Dupa 105 ani de la initierea lucrarilor, Dictionarul-tezaur al limbii rom\u00e2ne a fost terminat: ultimul volum, din cele 37, a fost tiparit, saptam\u00e2na trecuta, la Editura Academiei. Putine culturi europene se pot m\u00e2ndri cu o astfel de opera si este meritul Academiei Rom\u00e2ne ca a reusit, prin institutele sale, sa ofere si ultima din cele trei lucrari (dictionarul, gramatica si ortografia) cerute Academiei Rom\u00e2ne la infiintarea ei. Ma bucur ca membrii Academiei si o serie de oameni de cultura ai tarii au venit sa fie alaturi de autorii lucrarii in acest moment emotionant. Nu trebuie sa uitam ce spunea filozoful si scriitorul francez Volney, membru al Academiei Franceze: \u201ecea dint\u00e2i carte a unei natiuni este dictionarul limbii sale\u201c.
\nIstoria plina de peripetii a Dictionarului-tezaur este veche, dateaza inca de pe c\u00e2nd Academia Rom\u00e2na se numea Societatea Academica. In 1869, aceasta institutie i-a insarcinat pe membrii sai, I. Heliade Radulescu, A.T. Laurian si Ioan C. Massim, cu elaborarea proiectului unui asemenea dictionar. Acestia au cerut ajutorul colegilor lor Iosif Hodos si George Baritiu, impreuna cu care au terminat doua volume, \u201eDictionarul limbii rom\u00e2ne\u201c (cu termeni mosteniti din latina) si \u201eGlossariu, care cuprinde verbele din limba romana straina prin originea sau forma’a loru, cumu si cele de origine indouiosa\u201c. Cele doua volume au aparut in 1873 si, respectiv, in 1877. Din pacate, ortografia latinizanta face dificila folosirea ei. Lucrarea a fost criticata de membrii antilatinisti ai Academiei Rom\u00e2ne, in frunte cu Al. Odobescu, ceea ce a dus la ideea reluarii dictionarului pe alte baze.
\nIn memorabila sa cuv\u00e2ntare din 23 martie 1884, regele Carol I s-a implicat in problema reluarii dictionarului. Regele amintea Academiei ca primise chiar \u201ela intemeierea sa, ca un sf\u00e2nt depozit, paza si ingrijirea limbii\u201c si ca \u201etrebuie sa fie m\u00e2ndra de aceasta insarcinare\u201c. Cu privirea atintita spre telul sau final, unirea tuturor tarilor rom\u00e2ne, int\u00e2iul rege al Rom\u00e2niei preciza ca limba a facut, in toate timpurile, \u201cadevarata legatura intre Rom\u00e2nii din diferite tari\u201c, ca adevarata pastratoare a unitatii nationale; de aceea, voia ca Academia sa-i ridice \u201eun monument nepieritor\u201c, pe care il dorea cladit din cel mai curat material. In acest discurs, regele Carol I anunta ca ofera c\u00e2te 6 000 de lei aur anual, pusi la dispozitia Academiei pentru realizarea dictionarului ce urma sa se numeasca \u201eMagnum Etymologicum Romaniae\u201c.
\nIndemnul regal a fost primit, dupa cum spunea S. Puscariu, \u201ecu mare insufletire si in afara zidurilor Academiei, \u00abMagnum Etymologicum Romaniae\u00bb fiind considerat ca o opera importanta ce dadea Rom\u00e2niei moderne un titlu mai mult sa se insiruie in r\u00e2ndurile tarilor culte din Apus\u201c. In 1884, Academia Rom\u00e2na a incredintat lucrarea celui mai renumit lingvist pe care il aveau rom\u00e2nii in acea vreme, B.P. Hasdeu. Prima brosura a aparut dupa doi ani. In curs de 13 ani s-au tiparit trei volume, contin\u00e2nd litera A si parte din B (p\u00e2na la cuv\u00e2ntul barbat).\u00a0 Lucrarea progresa incet. Spiritul larg al genialului ei autor nu intelegea sa se miste in cadrele str\u00e2mte ale unui lexicon. Regele era nemultumit de ritmul lent al lucrarii, pe care voia sa o vada terminata \u201ein zilele lui\u201c.
\nDe aceea forul academic, dupa multe sovaieli, i-a retras lui B. P. Hasdeu imputernicirea si a apelat la lingvistul iesean Al. I. Philippide, in 1897. Acesta a conceput lucrarea ca pe un tezaur al lexicului rom\u00e2nesc. Dupa eforturi uriase, ajutat de un grup de colaboratori, a adunat sute de mii de fise, dar a trebuit sa renunte la redactarea lucrarii, in 1905, in urma cererii \u201eComisiunii dictionarului\u201c de a face o operatie de selectare si de eliminare a majoritatii imprumuturilor recente. In plus, Philippide nu voia sa inceapa tiparirea inainte de terminarea intregului manuscris. \u201eDeprinderea, in tot cursul veacului trecut \u2013 spune Puscariu \u2013\u00a0 sa inaintam cu pasi alergatori, strabat\u00e2nd in c\u00e2teva decenii drumuri pe care alte neamuri, cu o dezvoltare istorica normala, le-au umblat in curs de secole, explica nerabdarea pe care Academia o opunea muncii de redactare migaloasa din partea lui Philippide\u201c.
\nA patra incercare de elaborare a Dictionarului ii revine lui S. Puscariu, in 1906, c\u00e2nd avea numai 29 de ani. Cu materialul cules de invatatul iesean, sporit cu fise noi extrase de el si de colaboratorii sai, Puscariu porneste la redactarea dictionarului incep\u00e2nd iar cu litera A. In decembrie 1906, la sf\u00e2rsitul primului an, publica prima coala. Lucrarea a continuat sa apara in c\u00e2te doua fascicule pe an. Anii de razboi si anii grei care au urmat dupa incheierea pacii au facut ca lucrul la Dictionar sa fie intrerupt sau sa continue intr-o masura redusa. In 1927 s-au reluat lucrarile si totul ar fi mers foarte bine, daca n-ar fi intervenit al doilea razboi.
\nTimp de 43 de ani, p\u00e2na in 1949, S. Puscariu si echipa sa de la Cluj au elaborat si publicat literele A, B, C, D-DE, F, G, H, I, I, J si L (p\u00e2na la cuv\u00e2ntul lojnita inclusiv), insum\u00e2nd 3071 de pagini, cu cca 60 000 de cuvinte si variante. Aceasta este singura incercare ramasa, recunoscuta sub numele de \u201eDictionarul Academiei\u201c (cu sigla DA).
\nDupa moartea lui Puscariu, ce a avut loc in 1948, in perioada 1949-1952 sunt reluate lucrarile la Institutul de Lingvistica din Bucuresti, sub conducerea lui Iorgu Iordan. Sunt redactate, intr-o prima forma, toate celelalte literele.
\nRedactarea dictionarului academic a fost intrerupta brutal, din nou, timp de sapte ani, p\u00e2na in 1959, in favoarea elaborarii a doua alte lucrari, \u201eDictionarul limbii rom\u00e2ne literare contemporane\u201c in 4 volume (1955-1957) si \u201eDictionarul limbii rom\u00e2ne moderne\u201c intr-un volum (1958), considerate a fi opere urgente pentru acea vreme. In 1959, la conducerea lucrarii, alaturi de Iorgu Iordan, sunt cooptati Al. Graur si I. Coteanu; redactarea lucrarii incepe sa se realizeze paralel in trei centre universitare (Bucuresti, Cluj si Iasi).
\nNoul dictionar academic (DLR), inceput in 1959 de la litera M, este mult mai bogat. Are la baza 6 000 000 de fise, de doua ori mai multe dec\u00e2t cele 3 000 000 din fisierul lui Puscariu, si, de asemenea, mai multe izvoare. El este mai deschis fata de termenii tehnico-stiintifici, dar se adopta un criteriu de selectie riguros: sunt admisi numai termeni \u201ecare au patruns sau manifesta tendinta evidenta de a patrunde in limba literara generala, in limbajul literar-artistic sau in cel popular\u201c; altfel spus, \u201edaca acestia apar (…) in cel putin doua stiluri diferite ale limbii\u201c. Deci nu sunt luati in considerare termenii tehnici de stricta specialitate, limitati la disciplina careia ii apartin.
\nPe l\u00e2nga deschiderea referitoare la inventarul de cuvinte, trebuie mentionat si faptul ca, in noua versiune, fiecare cuv\u00e2nt apare ca articol independent, renunt\u00e2ndu-se la sistemul de \u201ecuiburi\u201c lexicale, cum era in DA, unde dupa cuv\u00e2ntul de baza se dadeau si derivatele sale, in cadrul aceluiasi articol. Deosebiri exista si in modul de a defini termenii; in noua versiune sunt eliminate toate informatiile de natura enciclopedica, definitia fiind redusa la elementele strict explicative. Mai exista alte doua deosebiri importante, pe care autorii noii versiuni au incercat sa le justifice: in DLR s-a renuntat, din pacate, la traducerea in franceza a sensurilor cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc (care figura in DA inaintea redactarii propriu-zise a cuv\u00e2ntului), iar sectiunea care cuprinde consideratiile etimologice (foarte dezvoltata in DA) a fost redusa la minimum, pe motivul ca multe etimologii controversate ar urma sa fie rezolvate ulterior si ca vor fi discutate in viitorul \u201eDictionar etimologic al limbii rom\u00e2ne\u201c. Cele doua versiuni, DA si DLR, au 17 885 de pagini, in cuprinsul carora sunt tratate peste 175 000 de cuvinte si variante.
\n*
\n\u201eDictionarul limbii rom\u00e2ne\u201c este \u201ecatedrala\u201c limbii rom\u00e2ne, la care au lucrat \u201emesteri mari, calfe si zidari\u201c, de care se cuvine sa ne amintim acum, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t unii dintre ei au trecut in lumea dreptilor. Printre marii mesteri il mentionez, in primul r\u00e2nd, pe Sextil Puscariu, \u201eMesterul Manole\u201c, care este autorul, moral si fizic, al primei parti a dictionarului academic (de aceea partea redactata intre 1905 si 1948 a fost numita dictionarul lui Puscariu, desi numele lui nu apare pe pagina de titlu a lucrarii!). In memoriile sale, el declara ca dictionarul a fost \u201eopera principala a vietii mele\u201c. Urmeaza Iorgu Iordan, care, intre 1949 si 1952, a realizat, impreuna cu un colectiv relativ numeros de la Institutul de Lingvistica din Bucuresti, o revizie a partilor tiparite de S. Puscariu, precum si o prima redactare a portiunii neelaborate de invatatul clujean (este asa-numita baza manuscrisa a DLR, aflata in arhiva ILB). Dupa o pauza de sapte ani, la reluarea redactarii marii-mesteri au fost Iorgu Iordan, Al. Graur si I. Coteanu, care au condus lucrarile p\u00e2na in 1997, c\u00e2nd ultimul din cei trei ne-a parasit. Dupa aceasta data, mari-mesteri, adica redactori responsabili ai lucrarii, au fost alti doi membri ai Academiei Rom\u00e2ne, Gh. Mihaila si cel ce va vorbeste. In seria acestor mesteri-mari nu poate fi omis Al. Philippide, care a pus la dispozitia Academiei, deci a lui S. Puscariu, sute de mii de fise.
\nMari-zidari sunt cei ale caror contributii au fost fundamentale: in perioada 1905-1948 ei s-au numit C. Lacea si Th. Capidan, intre 1949 si 1952 ii amintesc pe Lia Puscariu si Florica Ficsinescu, iar pentru perioada care a inceput in 1959 si a durat p\u00e2na astazi ii mentionez pe Mircea Seche si Ion Danaila, fosti sefi de sector la Bucuresti, ca si pe Vasile Breban si Felicia Serban, de la Cluj. Din \u201evechea garda\u201c mai sunt in viata sotii N. A. Ursu si D. Ursu (de la Iasi) si doamna Emilia Todoran (de la Cluj).
\nAstazi, colectivele de lexicografie sunt coordonate de Monica Busuioc (Bucuresti), Elena Comsulea (Cluj) si Gabriela Haja (Iasi). O mentiune aparte pentru membrii comisiei de etimologie, coordonata, dupa disparitia profesorului Al. Graur, de colegul Gh. Mihaila. In cadrul acesteia s-au distins, prin atasamentul lor, Gr. Br\u00e2ncus si Andrei Avram, membri corespondenti ai Academiei Rom\u00e2ne, profesoara L. Wald si regretatii Vl. Drimba si Th. Hristea. Numarul redactorilor lucrarii este insa mult mai mare, peste 200 de lingvisti, in cele trei institute.
\nPe l\u00e2nga acestia, au mai fost c\u00e2teva zeci de persoane, care nu sunt amintite de obicei: e vorba despre \u201epalmasii\u201c sau \u201efurnicutele\u201c care au adunat material. O astfel de furnicuta am fost si eu, in 1953, c\u00e2nd am inceput sa lucrez la Institut, in cladirea din str. Spatarului. Am primit cartea lui Petru Dumitriu, \u201eDrum fara pulbere\u201c, pe care a trebuit sa o fisez. Indrumatorul meu de atunci a fost Zizi Stefanescu-Goanga, aici prezenta. Ma bucur sa constat ca o noua echipa, formata din tineri (mai numeroasa la Bucuresti), poate continua munca la dictionar.
\nNe plecam fruntile in memoria celor dusi dintre noi, le multumim tuturor colaboratorilor in viata si le uram succes tinerilor, ca sa continue, cu aceleasi bune rezultate, opera inceputa acum mai bine de un secol de S. Puscariu. Ii asiguram, daca inca nu stiu, ca nu este o treaba usoara, ci o munca minutioasa care cere mult timp si daruire. Materialul de limba pentru dictionar nu trebuie numai adunat, din cele mai variate izvoare, ci trebuie si supus unui examen critic competent. Va rog sa-mi permiteti sa reproduc un exemplu, dat de acelasi S. Puscariu, pentru a arata cum lexicografii grabiti sau mai putin constiinciosi pot inventa cuvinte si sensuri inexistente: \u201eLucr\u00e2nd cuv\u00e2ntul chichita, am gasit in \u00abDictionarul rom\u00e2n-german\u00bb de Alexi: chichita \u2013 Kuh. Desigur ca nimeni nu-si cunoaste limba proprie at\u00e2t de bine, inc\u00e2t sa poata spune a priori: acest sens e inexistent. Totusi, intelesul de \u00abvaca\u00bb pentru chichita imi paru cu at\u00e2t mai suspect, cu c\u00e2t la Alexi se mai gasesc si alte erori. Am cautat deci sa dau de urma acestei greseli si am luat \u00abDictionarul rom\u00e2n-francez\u00bb al lui Pontbriant, pe care stiam ca Alexi l-a utilizat de obiceiu. Si intr-adevar iata ca gasesc acolo chichita\u2013vache. In frantuzeste insa vache nu inseamna numai \u00abvaca\u00bb, cum credea Alexi, ci si ladita de sub capra unei trasuri, deci tocmai ceea ce insemneaza uneori chichita noastra!\u201c Exemple de cuvinte inexistente sau tratate gresit in dictionarul academic au dat, in cercetarile lor etimologice, Andrei Avram si Ion Marii. Un astfel de caz, discutat de Andrei Avram, este cuv\u00e2ntul dialectal patonca \u201efloarea soarelui\u201c imprumutat din rusa, care, prin omiterea unor semne diacritice si citirea e in loc de c, a devenit patonea. Evident ca are etimologie necunoscuta!
\nNiciun dictionar nu este perfect. Situatii ca cele prezentate mai sus se int\u00e2lnesc si la alte \u201ecase mari\u201c. In cel mai bun dictionar etimologic al vreunei limbi romanice, dictionarul etimologic al limbii franceze realizat de W. von Wartburg (cu 25 de volume si peste 14 000 de pagini), exista cazuri c\u00e2nd autorul a ajuns sa dea etimologii diferite pentru acelasi cuv\u00e2nt. Directorul de la INALF ne-a spus ca, in prezent, se lucreaza la un volum care sa cuprinda greselile din cele 16 volume impresionante ale celebrului lexicon \u201eTr\u00e9sor de la langue fran\u00e7aise. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe si\u00e8cle\u201c.
\nMunca la dictionar este grea, mai ales la un dictionar modern al limbii rom\u00e2ne, cu prea putine lucrari lexicografice pregatitoare. Este grea si, mai ales, cere mult timp. Cele mai multe dictionare mari progreseaza incet, iar ca sa fiu convingator, amintesc cazul instructiv al dictionarului limbii germane. In 1838, fratii Grimm au incheiat un contract cu editura Hirzel pentru sapte volume, pe care sperau sa le termine in sapte ani. Primul volum a aparut dupa 19 ani, in 1857, iar ulzimul din celelalte 15 volume, cu 331 056 de intrari de dictionar, in 1961. Pentru suportarea cheltuielilor mari, legate de redactarea si tiparirea lucrarii, Academia prusaca a cerut ajutorul Ministerului de Interne, al Ministerului artei, stiintei si culturii poporului si al unei institutii numite \u201eNotgemeinschaft der deutschen Wissenschaft\u201c. Aceasta ultima institutie s-a nascut in vremurile de criza financiara de dupa Primul Razboi Mondial si a functionat cu contributia marilor industriasi si comercianti ai Germaniei, care si-au dat seama ca toate realizarile lor se datoresc si oamenilor de stiinta si ca e nevoie a se garanta continuitatea muncii stiintifice. Proiectul editiei electronice a lucrarii, elaborat intre 1998 si 2004, a fost finantat de Deutsche Forschungsgemeinschaft.
\n*
\nAm spus de mai multe ori ca munca la dictionar este nesf\u00e2rsita; imi permit sa adaug ca va continua c\u00e2t va exista limba rom\u00e2na. Intr-o noua etapa, care a inceput de c\u00e2teva luni, cele trei institute vor relua partea redactata de S. Puscariu (A-B \u2013 Bucuresti, C \u2013 Cluj, F-I \u2013 Iasi). Exista doua ratiuni pentru aceasta initiativa: mai int\u00e2i, este necesara imbogatirea listei de cuvinte, apoi\u00a0 trebuie redactata si aceasta parte dupa principiile noii serii. Operatiile sunt la fel de complicate ca si cum s-ar redacta de la inceput. Avem, in prezent, numeroase cercetari asupra limbii rom\u00e2ne actuale, aparute in secolul care a trecut. In aceeasi perioada s-au publicat acte si documente din trecut (la Institutul din Bucuresti avem o banca de date cu toate textele literare si neliterare din secolele al XVI-lea si al XVII-lea\u00a0 si o buna parte din secolul al XVIII-lea, cca. 10 000 de piese).
\nPoate cel mai important este faptul ca s-au publicat atlase lingvistice (ALR initiat de S. Puscariu, seria S. Pop si seria E. Petrovici cu 9 volume; atlase lingvistice regionale \u2013 Oltenia, Muntenia si Dobrogea, Banat, Maramures, Transilvania, Crisana, Moldova, in total 35 de volume). S-au publicat glosare regionale si colectii de texte rom\u00e2nesti; subliniem ca sunt si volume cu texte si glosare din afara granitelor Rom\u00e2niei (Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina). De toate acestea trebuie sa se tina seama.
\nSi fiindca vorbim de viitor, la republicarea seriei Puscariu, cu completarile necesare, deci peste c\u00e2tiva ani, vom avea o editie \u201edefinitiva\u201c a DLR. Aceasta forma definitiva va avea si un format electronic. Cum limba evolueaza, editiile \u201edefinitive\u201c trebuie sa aiba in vedere noile cuvinte sau sensuri si eventualele cuvinte descoperite in documentele vechi. Pentru aceasta ne g\u00e2ndim ca, la fiecare deceniu, sa publicam c\u00e2te un supliment. Academia Rom\u00e2na se va stradui sa participe la ridicarea \u201eacestui monument nepieritor\u201c care este limba rom\u00e2na.
\nTermin cu o marturisire, pe care n-am facut-o publica p\u00e2na acum: c\u00e2nd am fost ales vicepresedinte al Academiei Rom\u00e2ne, am facut un pariu cu mine insumi: sa terminam publicarea dictionarului p\u00e2na in 2010. Pot spune ca am c\u00e2stigat acest pariu, cu ajutorul Editurii Academiei Rom\u00e2ne. Sunt destul de t\u00e2nar (si de batr\u00e2n, in acelasi timp), ca sa indraznesc sa fac al doilea pariu: vreau sa apuc sa anunt, de la acest pupitru, ca editia definitiva a DLR a fost terminata.
\n(Alocutiune rostit\u00e3 \u00een Sedinta festiv\u00e3 a Academiei Rom\u00e2ne, din 21 aprilie 2010, care a marcat aparitia ultimului volum al Dictionarului tezaur al Academiei Rom\u00e2ne, \u00eenceput \u00een urm\u00e3 cu 105 ani).<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ne-am reunit astazi, aici, la o sarbatoare a culturii rom\u00e2nesti. Dupa 105 ani de la initierea lucrarilor, Dictionarul-tezaur al limbii rom\u00e2ne a fost terminat: ultimul volum, din cele 37, a fost tiparit, saptam\u00e2na trecuta, la Editura Academiei. Putine culturi europene se pot m\u00e2ndri cu o astfel de opera si este meritul Academiei Rom\u00e2ne ca a… Cite\u0219te mai mult »O sarbatoare a culturii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-2567","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":4504,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2567","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2567"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2567\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2567"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2567"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2567"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}