{"id":2565,"date":"2010-05-05T20:39:17","date_gmt":"2010-05-05T18:39:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2565"},"modified":"2010-05-05T20:48:10","modified_gmt":"2010-05-05T18:48:10","slug":"%e2%80%9eimi-propun-sa-fiu-cel-mai-pragmatic-idealist-din-politica-noastra%e2%80%9c-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eimi-propun-sa-fiu-cel-mai-pragmatic-idealist-din-politica-noastra%e2%80%9c-i\/","title":{"rendered":"\u201eImi propun sa fiu cel mai pragmatic idealist din politica noastra\u201c (I)"},"content":{"rendered":"

VICTOR PONTA in dialog cu MIRELA MAFTEI<\/strong><\/p>\n

Se int\u00e2mpla deseori ca pretul notorietatii unui politician sa fie instrainarea. Adica notorietatea acestuia sa ne produca noua, cetatenilor de r\u00e2nd, senzatia\u00a0 neplacuta ca, pe masura ce personajul politic se impune atentiei publice, omul scapa tot mai mult intelegerii noastre. P\u00e2na-ntr-at\u00e2t inc\u00e2t devine un soi de abstractiune. Frustrarea, fireste, este resimtita de ambele parti. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t distanta intre noi si el creste proportional cu intensitatea imaginii pe care i-o fabrica presa. Eu vad intr-un astfel de proces un oarecare pericol: se creeaza dintr-o data posibilitatea ca omul nostru, respectivul politician (de orice culoare ar fi el), pe care l-am ales si ne reprezinta, sa se dezumanizeze,sa devina pur si simplu un produs media. Iar daca dob\u00e2ndeste alte insusiri \u2013 specifice unui produs media \u2013, isi mai poate permite sa fie sincer? Sunt compatibile artificialitatea si franchetea? Mai putem noi avea incredere in el? In promisiunile lui? Cum sa risipim o asemenea suspiciune altfel dec\u00e2t prin cunoastere, prin dialog? Am considerat ca o asemenea intrebare este suficient de provocatoare pentru a invita un politician de v\u00e2rf\u00a0\u00a0 la o discutie\u00a0 in paginile unui hebdomadar socio-cultural. Ii multumesc domnului Victor Ponta, presedintele Partidului Social Democrat, pentru naturaletea cu care a acceptat invitatia mea. Si, la fel, revistei \u201eCultura\u201c pentru ca publica aceasta convorbire. <\/strong><\/em>(M.M.)<\/strong><\/p>\n

*
\nMirela Maftei: Dictatorul lui Garc\u00eda M\u00e1rquez din \u201eToamna patriarhului\u201c are la un moment dat o revelatie, si anume ca \u201eintotdeauna in spatele adevarului exista un alt adev\u00e3r\u201c. Dumneavoastra, dupa ce ati devenit presedinte, ati descoperit si alte adevaruri in spatele celor deja stiute despre PSD?<\/em><\/strong><\/p>\n

Victor Ponta: <\/strong>Nu pot sa spun ca am facut mari descoperiri \u2013 in definitiv, mi-am petrecut ultimii 10 ani din viata foarte aproape de centrul \u201evulcanului\u201c care este PSD. Ce pot sa va spun insa cu certitudine este ca, dupa aprecierile mele, mai cur\u00e2nd dimensiunea problemelor de rezolvat este grava, mai grava, adica, dec\u00e2t ma asteptam, nu tipul lor. Dar eu am suficienta energie si incredere in mine pentru a ma confrunta cu ele. Ceea ce, bineinteles, nu inseamna ca nu am si ingrijorari. Bunaoara, una dintre ele este aceea de a nu ma cufunda cu timpul, din cauza pozitiei mele si din cauza importantei deciziilor pe care va trebui sa le iau, intr-un \u201eVeac de singuratate\u201c \u2013 asta, ca sa va dau in replica tot un titlu al lui M\u00e1rquez! Dar n-as vrea sa se inteleaga de aici ca vorbim despre un lucru care\u00a0 ma sperie. Caci p\u00e2na la urma, provoc\u00e3rile autentice ne fac sa devenim mai performanti si sa ne valorificam potentialul.<\/p>\n

M.M.: Daca v-as ruga, de pilda, sa descrieti atmosfera din\u00a0 partidul dvs. in momentul de fata,\u00a0 apel\u00e2nd, sa zicem, tot la un\u00a0 titlu de roman, care ar fi acela?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Prima carte care imi vine acum in minte este \u201eRazboiul sf\u00e2rsitului lumii\u201c ( iata, int\u00e2mplarea face sa ma refer la un alt mare sud-american, la Llosa!). Ins\u00e3 imi amintesc bine un principiu formulat de Frank Herbert in \u201eDune\u201c \u2013 inceputul este momentul cel mai bun pentru a avea o grija maxima ca echilibrele sa fie corecte. Acum lucram cu multa atentie la reglarea echilibrelor.<\/p>\n

M.M.: Recurgeti la literatura ca sa mai faceti \u201epauze de politica\u201c, sau politica insasi va satisface oferindu-va suficiente\u00a0 personaje si rasturnari de situatie?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Mai int\u00e2i trebuie sa va spun ca nu sunt un cititor ocazional: sunt dependent de lectura. Am simtit intotdeauna nevoia de a alterna cartile de politica sau de istorie cu cele de beletristica \u2013 si cel mai fericit sunt atunci c\u00e2nd reusesc sa le am in buna masura pe toate intr-un roman istoric! Gasesc in genul acesta de carti explicatii pentru ce vad zi de zi in politica noastra si asta imi asigura \u201erezerva\u201c de energie.<\/p>\n

M.M.: Spuneti-mi\u00a0 trei dintre\u00a0 \u201eamintirile culturale\u201c care l-au bucurat c\u00e2ndva pe adolescentul Victor Ponta.<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Phoenix, Camil Petrescu, \u201eC\u00e2ntec despre mine insumi\u201c (obligatoriu in interpretarea lui Florian Pittis!).<\/p>\n

M.M.: Sunteti un om de st\u00e2nga, sau doar un politician de st\u00e2nga?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Sunt prin natura mea un om de st\u00e2nga \u2013 prin datele mele familiale, educationale si profesionale. Prin urmare, si ca\u00a0 om politic, cum as putea fi altfel dec\u00e2t de st\u00e2nga? Eu cred ca nu e suficient sa-ti pui o eticheta in dreptul numelui (sau al partidului) si cu asta sa consideri ca ai dovedit ca practici, in planul actiunii politice, o anumita doctrina.<\/p>\n

M.M.: In acesti 20 de ani, in toate ipostazele sale, PSD (auto-intitulatul partid al pensionarilor si al agricultorilor) nu a atras niciodata de partea sa, si a politicii sale, intelectualitatea.\u00a0 Cu buna\u00a0 stiinta? Ori apreciati ca este vorba de un efect secundar nedorit?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Categoric, este o deziluzie cronica si chiar un complex al nostru, ca partid.\u00a0 Eu cred ca un cliseu \u2013 eterna trimitere la ceea ce a fost inainte de 1989 \u2013 a generat aceasta lipsa de apetenta a intelectualitatii rom\u00e2nesti, nu fata de st\u00e2nga, ci fata de partidul st\u00e2ngii. Desi, dac\u00e3 ne aducem bine aminte, fostii membri ai Partidului Comunist se reg\u00e3sesc aproape \u00een egal\u00e3 m\u00e3sur\u00e3 \u00een toate partidele. In orice caz, am avut bucuria\u00a0 de a cunoaste si sansa de a conta pe mari intelectuali care au activat sau activeaza in PSD. Ma veti intreba, bineinteles, de ce nu au atins cota de popularitate a c\u00e2torva dintre simpatizantii si sustinatorii altui partid sau ai altor lideri politici. Parerea mea este ca nu au avut radicalitatea si intoleranta celor de dreapta, ceea ce i-a pus oarecum \u00een umbr\u00e3. Doar stim cu totii ca bunul-simt, discretia te fac mai putin interesant pe scena publica, oric\u00e2t ai fi de valoros. Sper sa spulberam intr-un viitor c\u00e2t mai apropiat aceste prejudecati. Iar o asemenea reusita ar insemna enorm pentru mine. E chiar un obiectiv personal.<\/p>\n

M.M.: V-ati dori\u00a0 ca o personalitate anume din spatiul cultural rom\u00e2nesc sa adere\u00a0 la PSD? Si daca da, din ce motiv?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Dincolo de intelectualii consacrati, cunosc o serie de oameni extraordinari din generatia mea, formati dupa Revolutie, care au beneficiat de un acces neingradit la educatie in marile universitati europene sau americane.\u00a0 Sunt convins ca se vor implica in viata publica si ca vor fi germenii schimbarilor de care are at\u00e2ta nevoie Rom\u00e2nia, si nu doar in plan profesional, ci, deopotriva, in cel al mentalitatilor, al relatiilor intre oameni. Dupa cum, vreau sa sper, si in cel politic.
\nAm planuri mari cu acestia, drept pentru care nu m-as multumi niciodata cu simplul gest de a \u201eprinde la butoniera\u201c c\u00e2te o floare \u201erara\u201c,\u00a0\u00a0 asemenea celor din specia Patapievici sau Liiceanu: nu cred in activismul recompensat cu functii si acces la masa \u201eSefului\u201c!<\/p>\n

M.M.: O scriitoare de origine rom\u00e2na, care a valorificat in cartile ei experienta dura a comunismului rom\u00e2nesc, a obtinut nu demult Premiul Nobel pentru literatura. Considerati ca ne putem asuma, ca tara, acest succes?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Doar \u00een parte. Hertha M\u00fcller merita toate aprecierile, dar Nobelul acesta nu cred ca este un succes al Rom\u00e2niei, ci al ei personal.<\/p>\n

M.M.: Care este cartea pe care\u00a0 v-ati dori sa o citeasca si sa o inteleaga fiul dvs. ca adolescent, in perioada de formare?<\/em><\/strong><\/p>\n


\nV.P.: <\/strong>\u201eBaudolino\u201c a lui Umberto Eco. Este o carte care, va marturisesc, mi-a influentat fundamental modul de g\u00e2ndire. Regret si acum ca Eco a scris-o asa de t\u00e2rziu. Daca as fi putut sa o citesc in adolescenta, as fi c\u00e2stigat c\u00e2tiva \u201eani de intelepciune\u201c!<\/p>\n

M.M.: Epoca postdecembrista se caracterizeaza pe de o parte prin consumul cultural redus al rom\u00e2nilor, pe de alta, prin\u00a0 lipsa de politici culturale dinspre guvernare. Legatura\u00a0 de cauzalitate sau pura coincidenta?
\n<\/em>
\nV.P.:<\/strong> Evident, legatura de cauzalitate si, sper ca nu exagerez, cel mai grav atentat la spiritul si la fibra noastra umana si nationala. C\u00e2nd educi o t\u00e2nar\u00e3 generatie dupa metoda \u201eTe uiti si c\u00e2stigi\u201c, nu cred ca viitorul poate fi altfel dec\u00e2t sumbru.<\/p>\n

M.M: Sunteti interesat de istorie. Cititi istoria ca pe o lectie sau ca pe o sursa de inspiratie?<\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Si intr-un fel si-n altul! Ma fascineaza repetitivitatea caracterelor, a faptelor, a fenomenelor, prin natura lor aproape inevitabile si, in acelasi timp, cum o intreaga istorie depinde de un eveniment marunt sau imperceptibil c\u00e2teodata.<\/p>\n


\nM.M.: Churchill spunea ca istoria e scrisa de invingatori. Actualul PSD are o istorie de 20 de ani, in care victoriile au fost posibile mai ales datorita unor\u00a0 eforturi de echipa. Prezidentiabilul Ponta crede in charisma personala sau in forta mecanismului de partid?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Nu numai istoria, dar, am v\u00e3zut la N\u00fcrnberg, si tribunalele le fac tot inving\u00e3torii, pentru a-i judeca pe invinsi! Parca si in Rom\u00e2nia e valabil acest principiu, nu-i asa?! Cred ca un proiect politic foarte bun nu poate fi pus in practica dec\u00e2t de un om charismatic (sigur, alaturi de o echipa serioasa); cu precizarea insa ca, oric\u00e2t ar fi el de charismatic, daca nu are si un proiect viabil esueaz\u00e3 lamentabil.
\n
\nM.M.: Imaginea dvs. este mereu legata de doua repere reprezent\u00e2nd doua\u00a0 figuri istorice total diferite: Titulescu si Che Guevara. Resimtiti cumva si un atasament real fata de aceste personalitati?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Sa fiu sincer, nu, de niciuna in mod special, iar faptul in sine releva \u2013 o data in plus \u2013 doar superficialitatea cu care se transmit si se fixeaza imaginile in media. Daca as avea mai des ocazia, asa cum o am in acest interviu, de a vorbi despre ceea ce consider eu a fi drept model istoric, as porni de la Octavian si nu m-as mai opri, cu siguranta, p\u00e2na la Kennedy si Tony Blair.<\/p>\n

M.M.: Sunteti un idealist sau un pragmatic?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Imi propun sa fiu cel mai pragmatic idealist din politica noastra! Intr-un fel, urm\u00e2nd un celebru indemn revolutionar: \u201eSa fim realisti si sa cerem imposibilul!\u201c
\n
\nM.M.: \u201eThe Wall\u201c (Pink Floyd) sau Simfonia a 9-a (Beethoven)?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>Recunosc ca Pink Floyd \u2013 este ce imi doream in adolescenta si era \u201efructul oprit\u201c. Ne mai jucam?<\/p>\n

M.M.: Fellini sau Spielberg?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.: <\/strong>\u201eLista lui Schindler\u201c \u2013 deci Spielberg.<\/p>\n

M.M.: Napoleon sau Tony Blair?<\/em><\/strong><\/p>\n

V.P.:<\/strong> Blair \u2013 incerc sa-mi vad lungul nasului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VICTOR PONTA in dialog cu MIRELA MAFTEI Se int\u00e2mpla deseori ca pretul notorietatii unui politician sa fie instrainarea. Adica notorietatea acestuia sa ne produca noua, cetatenilor de r\u00e2nd, senzatia\u00a0 neplacuta ca, pe masura ce personajul politic se impune atentiei publice, omul scapa tot mai mult intelegerii noastre. P\u00e2na-ntr-at\u00e2t inc\u00e2t devine un soi de abstractiune. Frustrarea,… Cite\u0219te mai mult »\u201eImi propun sa fiu cel mai pragmatic idealist din politica noastra\u201c (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2094,260,2093,1382],"class_list":["post-2565","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-interviu-victor-ponta","tag-psd","tag-tineretea-lui-ponta","tag-victor-ponta"],"views":3384,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2565","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2565"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2565\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2565"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2565"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2565"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}