Am mers de multe ori la Silistea, satul \u00een care s-a nascut prozatorul. Ce pot sa spun? Satul nu semana deloc cu satul Morometilor. Dovada ca cel din urma este \u00een esenta creatia lui Preda. Un sat imaginar, memorabil. As zice azi: Silistea reala a avut un mare noroc. Fara Preda, nimeni n-ar fi vorbit vreodata de acest sat pierdut \u00een C\u00e2mpia Dunarii… Pe oamenii lui nu i-am cunoscut. \u00cemi amintesc ca, \u00eensotindu-l odata pe Preda, o vecina a fratelui sau Gheorghe (Achim \u00een roman) m-a \u00eentrebat intrigata: \u201enu-i asa ca baiatul asta a lui Calarasu are pe cineva acolo, sus, care-l tine?…\u201c Am raspuns: \u201esigur ca da, are pe cineva puternic, altfel n-ar fi bagat \u00een seama…\u201c Ma g\u00e2ndeam, evident, la talentul sau, dar nu i l-am denuntat tarancii suspicioase… N-ar fi \u00eenteles despre ce este vorba. Cum nu \u00eenteleg nici azi pe adversarii lui Preda care tot mai cred ca nu talentul epic l-a propulsat pe Marin Preda \u00een literatura rom\u00e2na, ci alte forte obscure… De pilda acelea reprezentate de Gh. Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu.
\nSilistea nu arata, c\u00e2nd am vizitat-o cu Marin Preda (stiu exact c\u00e2nd: \u00een 1977, pentru ca tocmai atunci aparuse jurnalul meu parizian \u201eTimpul trairii, timpul marturisirii\u201c, unde este vorba si de el, Preda, la Paris si de scena cu cumpararea unei palarii), Silistea-Gumesti nu arata, zic, nici bine, nici rau: un sat obisnuit. Eu cautam satul morometian si am dat peste un sat oarecare de c\u00e2mpie… \u201eUnde-i gradina lui Ilie Moromete, unde-s caii, unde-i salc\u00e2mul, Domnule Preda?\u201c \u00eemi amintesc ca l-am \u00eentrebat eu… \u201eNu stiu, Domnule Eugen Simion, s-au micsorat toate, nu stiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat\u201c, mi-a raspuns el. G\u00e2ndul meu de atunci si g\u00e2ndul meu de azi este ca toate acestea (caii, gradina, salc\u00e2mul etc.) nu existasera dec\u00e2t \u00een imaginatia prozatorului Marin Preda… Taranca banuitoare avea dreptate… Ce at\u00e2ta zarva \u00een jurul unui scriitor care a scris despre un taran care se cearta cu copiii din prima casatorie?
\nPreda, nu vorbea aproape deloc despre copilaria sa. A scris-o si, daca a scris-o, ce rost mai are s-o povesteasca? At\u00e2ta doar: mi-a spus odata la Mogosoaia, pe c\u00e2nd ne plimbam, \u00eentr-o zi, la apusul soarelui: \u201ec\u00e2nd eram adolescent, stiam sa ghicesc dupa lumina soarelui \u00een apus cum va fi ziua de m\u00e2ine; am pierdut acest simt, din pacate…\u201c S-a uitat la mine cu o privire albita si mi s-a parut ca era foarte trist… Ne-am continuat plimbarea si, c\u00e2nd s-a terminat cararea asfaltata, n-a vrut sa mearga mai departe. \u201eNu-mi place, mon cher, sa merg pe pam\u00e2nt. Am mers prea mult pe el, \u00een copilarie, cu picioarele goale. \u00cemi ajunge. Hai sa ne \u00eentoarcem\u201c. Si a schimbat subiectul discutiei… Nu l-am auzit niciodata suspin\u00e2nd dupa Ozana cea frumos curgatoare…
\n*
\nN-am sa spun nimic despre \u201etaraniile\u201c lui, de multe ori jucate, prefacute, menite sa-i enerveze pe adversarii sai. Poate doar at\u00e2t: Preda \u00eei detesta pe poporanistii regimului totalitar, adica pe activistii veniti de la tara, inculti, agresivi, mitocani, laudarosi. Nu acestia erau \u201etaranii\u201c sai. El admira altceva, si anume valorile si morala traditionala a lumii taranesti. \u00cei placea Sadoveanu, dar \u00eel gasea prea \u201easiat\u201c, \u00eel admira pe Rebreanu, dar \u00eei reprosa faptul ca a simplificat enorm psihologia taranului rom\u00e2n, \u00een fine, modelul lui din literatura rom\u00e2na nu este Creanga, ci I.L. Caragiale… Cine-i citeste cu atentie nuvelele si romanele constata ca el a reabilitat, printr-o infuzie de realism psihologic, psihologia si tipologia lumii rurale si a voit sa aduca (prin \u201eMorometii\u201c, \u201eDelirul\u201c si alte scrieri) taranimea pe scena mare a istoriei. Din acest punct de vedere trebuie vazuta si judecata, cred, pasiunea lui Preda pentru lumea din care a iesit. Moromete este simbolul ei. Un senior, cum i-am zis c\u00e2ndva, al c\u00e2mpiei dunarene… Un personaj memorabil. N-am avut sentimentul, discut\u00e2nd cu Preda, ca el se purta \u00een viata de toate zilele ca personajul sau, ca avea o\u00a0 fibra morometiana. Cred mai degraba ca altii voiau sa vada \u00een el o natura morometiana (un atribut care nu mi se pare deloc descalificant).
\n*
\nAdversari? Dusmani? Contestatari ai operei sale? Numerosi si nu totdeauna cu justificari clare, rationale. Aproape deloc estetice. Nu le raspundea, dec\u00e2t foarte rar si sub forma mai ales parabolica. Amintiti-va de o scena din \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c: aceea \u00een care, \u00een luptele duse pe miriste de copiii din Silistea, unul iesea totdeauna \u00eenvingator, nu pentru ca era cel mai puternic, ci pentru ca dintr-un motiv secret ceilalti paraseau lupta cu el \u00eenainte de a se \u00eencheia. De ce? Pentru ca, explica naratorul, atunci c\u00e2nd era pe punctul de a fi dobor\u00e2t, \u201e\u00eenvingatorul\u201c slobozea din el gaze puturoase si rasunatoare… \u00cengretosati, intoxicati, adversarii acestui adolescent infect paraseau numaidec\u00e2t c\u00e2mpul de bataie… Morala fabulei este ca e inutil sa \u00eencerci o polemica (o lupta) cu un adversar de acest fel pentru ca vei fi victima indecentelor lui… Marin Preda, care era atunci tinta unor atacuri vehemente si permanente \u00een \u201eSaptam\u00e2na\u201c, raspundea \u00een acest fel dusmanilor sai… Din nefericire, alte generatii de publicisti continua sa slobozeasca insanitati \u00een jurul literaturii lui Preda si a omului Preda…
\n*
\nAvea mari nelinisti (ce scriitor autentic nu are mari anxietati, ce spirit profund nu se g\u00e2ndeste la moarte?), dar \u00een conversatiile obisnuite vorbea putin despre ele. Spaimele se vad \u00een naratiunile sale. De pilda \u00een \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c. Se temea, \u00een mod cert, de moarte, era obsedat de ideea ca va muri prea repede si n-o sa-si termine opera si, mai ales, o sa-i ram\u00e2na copiii pe drumuri… Preda era un spirit anxios si, c\u00e2nd parcurgi jurnalul sau intim din jurul anului 1960, observi ca doua teme se repeta: nevroza (o boala alba, o boala perfida) si despartirea de o femeie pe care o iubise mult. Pe cea dint\u00e2i \u00eencearca s-o \u00eenteleaga, s-o umanizeze, s-o controleze si s-o epicizeze. Reuseste \u00een jurnal si \u00een mai mare masura \u00een \u201eRisipitorii\u201c.
\n*
\nL-am \u00eent\u00e2lnit prima oara, cred, \u00een 1967. Poate putin mai \u00eenainte. Oricum, apropierea de acest prozator dificil \u00een relatiile cu confratii (cel putin asa se zicea) s-a petrecut dupa ce tinerii critici de la \u201eGazeta literara\u201c (Raicu, V. Cristea, Dimisianu si subsemnatul, poate si S. Damian, nu mai stiu exact!), la care s-a asociat seniorul ?erban Cioculescu, au luat apararea romanului \u201eMorometii\u201c II, atacat brutal de colaboratorii revistei \u201eLuceafarul\u201c, \u201ePrietenia\u201c cu Marin Preda n-a depasit niciodata pragul intimitatii, nici al complicitatii… O relatie corecta dintre un critic t\u00e2nar, cum eram atunci, si un mare scriitor obsedat de opera lui. Un prozator, repet, care respecta talentul celorlalti. Chiar talentul literar al adversarilor sai. Dupa \u00eentoarcerea mea din Franta (1973) \u201eprietenia\u201c – \u00een sensul dat mai sus – a devenit si mai coerenta. Veneam din aceeasi lumea si credeam, \u00een mod sigur, \u00een aceleasi valori morale. \u00cemi placea firea stabilizatoare a lui Preda si \u00eencrederea lui \u00een valorile clasice ale omului. L-am numit odata o natura, \u00een sensul pe care \u00eel da Goethe acestei notiuni. \u00cent\u00e2lnindu-l des (\u00eentre 1973-1980), am avut multe \u00eent\u00e2mplari cu el si am auzit de la el multe scene de viata. Pe doua dintre ele le-am notat \u00een cartile mele: a) \u00eent\u00e2lnirea lui Preda cu Noica (doi teleormaneni) \u00een apartamentul meu de pe Apolodor, 13-15 si b) vizita prozatorului \u00eentr-o seara din luna martie 1980, \u00een acelasi apartament, atunci c\u00e2nd a venit, fara sa ma anunte, pentru a citi \u00een manuscris cronica la \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c. Despre altele voi vorbi, poate, cu alt prilej.
\n\u00cen genere, \u00eent\u00e2lnirile cu Marin Preda nu erau niciodata banale. Aveau \u00eentotdeauna o nota de surpriza. Ram\u00e2neai mereu cu ceva \u00een minte: o observatie originala, caracterizarea facuta cuiva, o mica scena de viata (mi-a povestit odata, de pilda, discutia cu soferul care \u00eesi potoleste \u00eentr-un mod primitiv freudian soacra c\u00e2rtitoare; am regasit, apoi scena deocheata reprodusa \u00eentr-un roman), \u00een fine, pot spune ca \u00eent\u00e2lnirile cu Preda erau, \u00een felul lor, niste petreceri \u00een sensul vechi al termenului. Numai Nichita Stanescu, dintre scriitorii pe care-i frecventam, mai avea acest dar de a \u00eensufleti o discutie. Deosebirea \u00eentre ei este, totusi, mare: ca sa fie \u00een forma, Nichita Stanescu avea nevoie de public (patru-cinci amici sau admiratori si admiratoare, de preferinta cele din urma!), numai atunci verva lui se declansa; pe Preda publicul \u00eel inhiba, prefera sa taca sau, de era nevoit sa spuna ceva, spunea repede si fara stralucire. Nu era, vreau sa spun, un om al spectacolului, nu era deloc un bun orator, retorica lui era saraca si nesigura; ideile lui aveau nevoie de un cadru de intimitate. Spiritul lui Preda se reveleaza, integral, \u00een opera lui. Scriitura este arma lui si marea lui performanta. Aici petrecerea este, ca sa spun asa, \u00een toi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am mers de multe ori la Silistea, satul \u00een care s-a nascut prozatorul. Ce pot sa spun? Satul nu semana deloc cu satul Morometilor. Dovada ca cel din urma este \u00een esenta creatia lui Preda. Un sat imaginar, memorabil. As zice azi: Silistea reala a avut un mare noroc. Fara Preda, nimeni n-ar fi vorbit… Cite\u0219te mai mult »Raspuns lui Sorin Preda (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2010,2089,2088,2009],"class_list":["post-2558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nepotul-lui-marin-preda","tag-satul-morometilor","tag-silistea","tag-sorin-preda"],"views":3593,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2558"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2558\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}