Se \u00eemplinesc 115 ani de la moartea lui Jos\u00e9 Mart\u00ed, mare scriitor si erou legendar al Americii Latine. \u00cen Cuba, \u00eencep\u00e2nd de la Aeroportul international al Havanei \u2013 Aeropuerto Jos\u00e9 Mart\u00ed \u2013 te \u00eent\u00e2lnesti peste tot cu numele, cu figura si amintirea sa, \u00een diverse forme. Monumentul lui Jos\u00e9 Mart\u00ed si obeliscul alb \u2013 ca o nava spatiala, \u00een trepte, ce parca tocmai s-a desprins de sol, t\u00e2snind spre cerul tropical \u2013 din Piata Revolutiei de la Havana strajuiesc metropola si paradisiacul tar\u00e2m al celei mai mari insule din Antile cu tarmurile scaldate de apele Oceanului Atlantic, ale Marii Caraibelor si Golfului Mexic. Jos\u00e9 Mart\u00ed este aici o figura tutelara, asociata \u00een istoria si \u00een constiinta popoarelor Americii Latine cu cea a lui Sim\u00f3n Bol\u00edvar. \u00cen revista \u201eLa edad de oro\u201c (\u201eV\u00e2rsta de aur\u201c), o publicatie pentru copii, fondata chiar de Jos\u00e9 Mart\u00ed, exista o tulburatoare evocare:
\n\u201eSe povesteste ca un calator a sosit odata la Caracas, la caderea noptii. Si, fara sa-si scuture colbul de pe drum, nu a \u00eentrebat nici unde se putea m\u00e2nca, nici unde dormi, ci cum se ajunge la statuia lui Bolivar. Si se mai povesteste ca acel calator, singur cu arborii falnici si \u00eenmiresmati din Piata, pl\u00e2ngea \u00een fata statuii care parea ca se misca asemeni unui tata c\u00e2nd se apropie de el un fiu\u201c.
\nCalatorul acela din veacul al XIX-lea era nimeni altul dec\u00e2t Jos\u00e9 Mart\u00ed, un om care a trait si a faptuit \u00eentr-o viata scurta c\u00e2t altii \u00een zece.
\nDeopotriva ideolog si strateg, Mart\u00ed organizeaza Revolutia de eliberare, fapt pentru care este mereu urmarit de autoritati, deportat \u00een doua r\u00e2nduri \u00een Spania si de mai multe ori \u00eenchis. Fondeaza publicatii, scrie carti devenite clasice, desfasoara o intensa activitate publicistica la mari ziare din America, reprezinta interesele unor tari de pe fabulosul sau continent\u00a0 \u00een Statele Unite ale Americii, iubeste cultura franceza \u2013 calatoreste la Paris, ca orice scriitor si revolutionar iberoamerican\u00a0 care se respecta \u2013, este un educator al copiilor si un catalizator al constiintei civice si politice, \u00eentemeiaza Partidul Revolutionar si-i redacteaza manifestul-program, moare eroic, la numai 41 de ani, \u00een frumoasa luna mai a anului 1895, pe c\u00e2mpul de la Dos Rios.
\nPosteritatea l-a proiectat pe Jos\u00e9 Mart\u00ed \u00een mit. Un mit al Libertatii, al Revolutiei, al Independentei, unul dintre cele mai intangibile dintr-un continent magic, cu istoria si radacinile at\u00e2tea veacuri \u00eens\u00e2ngerate. Si sa nu uitam, e vorba de un spatiu si de o lume, \u00een care \u2013 asa cum observa un personaj dintr-un celebru roman \u2013 \u201eNimic nu circula at\u00e2t de mult ca miturile\u201c.
\nLa Havana, casa \u00een care a vazut lumina zilei Jos\u00e9 Mart\u00ed este muzeu memorial, iar Centrul de studii de aici ce-i poarta numele a editat seria de \u201eOpere complete\u201c ale prozatorului, poetului, publicistului si ideologului. Primul volum din amintita serie a aparut \u00een 1983.
\nDestinul sau s-a identificat pentru totdeauna cu cel al patriei lui \u2013 Cuba \u2013 care este, \u00een esenta, si tema dominanta a scriitorului Jos\u00e9 Mart\u00ed: \u201eEu doua patrii am: Cuba si Noaptea\u201c\/ Ori am\u00e2ndoua-s una? \u00cendata ce soarele\/ \u00cesi stinge lumina, \u00eenfasurata-n voaluri lungi,\/ Cu o garoafa-n m\u00e2na si tacuta, trec\u00e2nd,\/ Cuba \u00eemi pare o vaduva trista.\/ Eu stiu, s\u00e2ngerie. Ce-nseamna garoafa aceea\/ Pieptul, sf\u00e2siat \u00eemi este si-i pustiu\/ Acolo unde se afla inima. E timpul.\/ Pentru a \u00eencepe sa mori. Noaptea e buna\/ Pentru a spune adio. Lumina te tulbura.\/ Si te tulbura cuv\u00e2ntul omului. Universul\/ Vorbeste mai frumos dec\u00e2t omul\u201c.
\nCe \u00eenseamna Patria pentru Jos\u00e9 Mart\u00ed? Ea \u2013 \u201etrebuie sa reprezinte un altar pe care sa ne jertfim viata si nu o scara pe care sa ne cataram\u201c. Un deziderat mereu actual, rostit de cel ce a fost supranumit \u201eOmul Americii\u201c.
\n\u00centr-un poem de Nicol\u00e1s Guill\u00e9n, tradus \u00een rom\u00e2neste de Eugen Jebeleanu, Jos\u00e9 Mart\u00ed este vazut ca o lumina calauzitoare, o lumina alba, precum monumentul sau din inima Havanei:
\n\u201eO, sa nu va g\u00e2nditi ca glasul lui e un suspin,\/ Sa nu credeti ca are\/ m\u00e2inile de umbra si ca privirea lui\/ e picatura de luna tremur\u00e2nd de frig\/ deasupra unui trandafir.\/ Glasul lui sparge piatra, m\u00e2inile lui\/ fr\u00e2ng fierul. Ochii lui\/ \u00eesi duc focul p\u00e2na \u00een padurile\/ nocturne; negrele paduri.\/\/ Atingeti-l: veti vedea ca arde\/. Dati-i m\u00e2na: \u00eei veti vedea\/ deschisa m\u00e2na lui \u00een care \u00eencape\/ Cuba, precum o pasare\/ cu aripile ude\/ de furtuna. Priviti-l: veti vedea ca lumina lui va vorbeste.\/ Dar urmati-l \u00een noapte:\/ o, pe ce drumuri, si c\u00e2t de clare,\/ lumina lui va poate duce!\u201c.
\nContemporan cu Vasile Alecsandri si cu Mihai Eminescu, autor al unui antologic eseu intitilat \u201eElogiul poeziei\u201c, scriitor polivalent, Jos\u00e9 Mart\u00ed este \u201einitiatorul genial al orientarii care va domina c\u00e2teva decenii creatia literara a \u00eentregului continent latino-american: modernismul\u201c, asa cum aflu dintr-un text \u2013 se pare, al unei conferinte \u2013 datorat reputatului hispanist Andrei Ionescu. Distant\u00e2ndu-se de ceea ce s-a numit romantismul t\u00e2rziu, cubanezul \u201ere\u00eenvie bogata traditie hispanica a barocului s\u2026t, \u00eembogatindu-se cu experienta parnasiana si simbolista si cu poezia lui Whitman\u201c.
\nVoce inconfundabila a modernismului, Mart\u00ed este perceput \u00een posteritate \u2013 cu cuvintele Gabrielei Mistral \u2013 ca fiind \u201eomul cel mai pur al Americii\u201c. De altfel, exegetii au relevat faptul ca, \u00een opera sa, etica si estetica se \u00eempletesc indestructibil. \u00cen comentariul amintit, Andrei Ionescu consemneaza si alte opinii ale unor mari scriitori latino-americani. De pilda, cea a lui Rub\u00e9n Dar\u00edo: \u201e\u00cenainte de toate, Mart\u00ed ne-a dezvaluit secretul izvoarelor de lumina. Niciodata p\u00e2na la el limba noastra n-a avut mai multa culoare, usurinta si \u00eendrazneala. Si c\u00e2ta gratie, c\u00e2ta agilitate, c\u00e2ta forta naturala, sustinuta si magnifica\u201c.
\n\u00cen fine, Mart\u00ednez Estrada, vestitul autor al \u201eRadiografiei pampei\u201c nu ezita sa-l numeasca pe Mart\u00ed \u201eApostolul\u201c, consider\u00e2ndu-l un sf\u00e2nt, un martir, o figura cristica. C\u00e2t priveste crezul sau, acelasi hispanist si traducator stralucit (sa amintesc ca l-a talmacit \u00een limba noastra, \u00eentre altii, pe Borges) citeaza o poezie a carei versiune rom\u00e2neasca poarta marca unui alt mare traducator: Aurel Covaci:
\n\u201eCe-a fost nu stiu, de toate mai presus\/ Am pus oric\u00e2nd iubirea pentru oameni;\/ Azi \u00een pam\u00e2nt si-n toate simt nespus\/ Meschina dragoste a unor fameni.\/ Eu libertatea o ador si dreptul:\/ Nu sufar ura, patima meschina\/ Si-n platosa care-mi \u00eembraca pieptul\/ Aripi deschide-un vultur \u00een lumina.\/\/ Nu-mi pasa versul meu de foc de piere\/ Mut \u2013 sau patrunde-ntr-o umila casa.\/ Iubesc, muncesc: si r\u00e2ul, \u00een tacere,\/ Hraneste nestiut padurea deasa.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se \u00eemplinesc 115 ani de la moartea lui Jos\u00e9 Mart\u00ed, mare scriitor si erou legendar al Americii Latine. \u00cen Cuba, \u00eencep\u00e2nd de la Aeroportul international al Havanei \u2013 Aeropuerto Jos\u00e9 Mart\u00ed \u2013 te \u00eent\u00e2lnesti peste tot cu numele, cu figura si amintirea sa, \u00een diverse forme. Monumentul lui Jos\u00e9 Mart\u00ed si obeliscul alb \u2013 ca… Cite\u0219te mai mult »Poetul si mitul libertatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2087,2085,2086],"class_list":["post-2555","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cuba","tag-jose-marti","tag-revolutia-de-eliberare"],"views":2972,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2555","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2555"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2555\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2555"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2555"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2555"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}