Dupa ce-a zacut aproape o suta de ani ba uitata \u00een sertare, ba neluata \u00een seama (p\u00e2na la Aron Densusianu) la primele editii, \u201eTiganiada\u201c traieste acum o adevarata frenezie a rescrierii. N-a trecut multa vreme de c\u00e2nd au aparut \u201eTiganiadele\u201c lui Serban Codrin si Grigore Tugui si iata ca deja se pregateste aparitia celei de-a IV-a \u201eTiganiade\u201c, o repovestire de Traian Stef (\u201ePovestirea Tiganiadei, dupa Ioan Budai Deleanu\u201c).
\n\u00cen asteptarea postmodernismului
\nExista, cu siguranta, literaturi norocoase si literaturi ghinioniste. A noastra e, ne\u00eendoielnic, dintre ultimele. Caci nu poate fi alta dec\u00e2t ghinion din cele mai negre sa ai gata pe la 1800 si ceva o opera cum e \u201eTiganiada\u201c si sa-ti dai seama ca o ai abia peste o suta de ani. Nu poate fi vorba aici doar de simpla prostie receptoare, de \u00eent\u00e2rziere a publicului sau de orizont de asteptare eminent surclasat \u2013 lucruri, ce-i drept, de \u00eendata adevarate; necum de simple \u00eent\u00e2mplari nefavorabile, oric\u00e2t de mastere si de multe. Chiar daca acestea toate ar fi de-a valma adevarate, tot n-ar fi de ajuns. De buna seama ca trebuie sa fi fost la mijloc vraja rea, oarece blestem, ceva lucru facut \u201eprin gevolie\u201c. S-a putut vedea, de altfel,\u00a0 lucrarea diavoleasca \u00eenca de la inventarul facut de Papiu Ilarian, la 1870, c\u00e2nd era gata-gata sa uite a trece \u00een lista tocmai manuscrisul epopeii, desi Papiu era om scrupulos cu documentele. Devine, asadar, sub asa desc\u00e2ntec fatal (sau blestem al tiganilor), nu doar normal, ci aproape obligatoriu ca prima editie (aparuta \u00een \u201eBuciumul rom\u00e2n\u201c, \u00een 1875 si 1877) sa n-aiba nici un ecou si sa fie doar opera de pietate restitutiva. Abia \u201eCercetarile literare\u201c ale lui Aron Densusianu, din 1887, vor depl\u00e2nge \u2013 dar, ce-i drept, cu glas tare \u2013 \u201efapta trista si foarte curioasa\u201c \u201eca o opera \u00eensemnata, o adevarata muza, sa zaca ca cenusareasa dupa cuptori, neluata \u00een seama, despretuita\u201c. E drept ca dupa aia \u201eTiganiada\u201c a devenit opera de respect pentru toti istoricii literari, dar ce folos?! Raul cel mare fusese facut. Eram deja \u00een simbolism, bateam nerabdatori la portile modernismului si trecuse vremea pentru ceea ce ar fi putut face \u201eTiganiada\u201c pentru literatura noastra. Se vede treaba ca p\u00e2na si S\u00e2n Spiridon, macar ca at\u00e2t de laudat \u00een c\u00e2ntarea lui Deleanu, nu si-a luat seama la timp sau nu era tot at\u00e2t de tare \u00een pazirea esteticii pe c\u00e2t era \u00een pazirea moralei muntenesti. Nu-i, deci, cu totul de mirare ca nici promotorii de literatura din acele vremi n-au observat nu ce greseala comit, dar nici baremi ca sav\u00e2rsesc greseala. (Nu zic de ceilalti, dar cred, totusi, ca Maiorescu avea datorie sa presimta ce-i cu \u201eTiganiada\u201c. Poate si Eminescu, macar din simpatie eufonica si de ritm, daca nu din empatie \u2013 deseori vadita, anticipativ, de Budai Deleanu; cum e cazul cu aceste sonuri prevestitoare de \u201eScrisoarea III\u201c, dar nu singurele: \u201e\u00cen zadar Hamza osti \u00eemprastiate\/ Va sa-adune, razboiu sa-\u00eentrejasca,\/ \u00een zadar a le-\u00eendemna sa bate\/ Cu porunca tare-\u00eemparateasca,\/ Caci oastea-\u00een rasipa-acum pornita\/ Sa calca furis s’e neoprita\u201c). N-are, fireste, nici un rost, dar putem pune, totusi, ipoteza: cum ar fi aratat literatura noastra daca era obligata sa aiba ca reper \u201eTiganiada\u201c si nu \u201efabulele\u201c lui Tichindeal sau \u201eLeonatul\u201c lui Vasile Aaron ori Vacarestii de mai nainte?! Tot secolul XIX preeminescian ar fi fost, fara \u00eendoiala, altfel prelucrat. Asa, \u00eensa, pentru ca modernismul era exclusivist si pornit pe apriga v\u00e2natoare de originalitati, \u201eTiganiada\u201c, chiar adusa \u00een circulatie, a trebuit sa astepte vremurile postmoderniste pentru a-si arata functia catalitica; fireste, acum \u00een regim mai degraba gratuit dec\u00e2t eficace. Noroc, \u00eensa, cu principiul rescrierii postmoderne; noroc mai ales ca propozitia fundamentala a postmodernismului (nu mai scriem, ci doar rescriem) a devenit\u00a0 estetica obligatorie si folclor suveran. \u201eTiganiada\u201c, \u00een fine, \u00eesi ia meritatele revansa si rasplata sub directia euforiei si freneziei de intertextualizare. Asa a \u00eenceput, ca fabricat intertextual, asa sf\u00e2rseste, \u00een fabrici si procesari intertextuale. Numai ca si \u00een literatura, ca-n dragoste si-n altele, ocaziile pierdute nu se mai \u00eentorc; dec\u00e2t sub forma de pura gratuitate. Bine, totusi, ca si istoria literara e, \u00eentr-un fel, rotunda si revine mereu la \u00eenceputuri. Mai ales, fireste, la \u00eenceputurile ratate (\u00een sensul de nefructificate), la \u00eenceputurile neconsumate, la cele fata de care se simte vinovata. \u201eTiganiada\u201c lui Traian Stef e a treia rescriere \u00een decurs de numai c\u00e2tiva ani. Ce alt semn de vitalitate? Ce alt semn de actualitate a ghinionistei \u201eTiganiade\u201c?
\nRescrierea ca interpretare
\nTraian Stef nu lucreaza chiar cu metoda lui Pierre Menard si nici cu cea a familiei Lamb. El, de fapt, nu rescrie (literal), ci prelucreaza. Transpune \u00een proza sau traduce \u00een proza, cum s-a \u00eent\u00e2mplat, chiar si la noi, cu \u00eensesi epopeile homerice. Siretlicul lui de constructie vrea sa ne persuadeze ca acesta e \u201econceptul\u201c initial al \u201eTiganiadei\u201c, forma primara, \u00een proza, a viitoarei epopei. O ipostaza de verificare \u00eentr-un cenaclu oradean (ale carui r\u00e2nduri tot sporesc, de la capitol la capitol, vorbind alegoric de iradianta diacronica a operei). Fireste ca Stef face aici, pe jumatate, un abuz, caci \u00eei atribuie, implicit, lui Budai-Deleanu o conceptie pur \u201eclasica\u201c (sau clasicista) despre stil si scriitura. Pentru clasici, dupa cum a simplificat Barthes, poezia este \u201eproza + a + b + c\u201c, adica un \u201ediscurs minim\u201c la care se ataseaza c\u00e2teva \u201eatribute\u201c \u201einutile, dar decorative\u201c. Ecuatia lui Stef e, desigur, inversa; el scade \u201ea, b, c\u201c din \u201eTiganiada\u201c canonizata si ajunge la conspectul ei functional; o \u201eminimalizeaza\u201c pentru eficienta comunicativa. E o intentie declarata deschis. Abuzul de care vorbeam e, \u00eensa, \u00eendreptatit; fara \u00eendoiala ca Deleanu era, la examenul de estetica, un clasic (fara a mai pune la socoteala ca sunt probleme \u00een a trece \u201eTiganiada\u201c, scurt si numaidec\u00e2t, la \u201epoezie\u201c; lucrul e posibil doar daca definim poezia prin \u201econventia vers\u201c, dar asta era deja interzis de Aristotel; totusi, exista destule elemente \u201einutile, dar decorative\u201c care o opresc de a fi, scurt si numaidec\u00e2t, proza). Sunt \u00eensa destui comentatori care vorbesc de \u201eromantismul\u201c strecurat \u00een epopee, mai ales, fireste, pe partea \u201eeroica\u201c. Acest plan \u2013 disociabil, \u00een aceste viziuni interpretative \u2013 ameninta sa devina, cum zice Ioana Em. Petrescu, \u201eo epopee eroica exemplara\u201c, \u201eprefigurare a poemei nationale romantice\u201c. Nu-i de admis, la un scriitor at\u00e2t de constient de toate cele pe care le face, ca acest romantism (pre-romantic pentru noi) va fi fost unul at\u00e2t de spontan \u00eenc\u00e2t autorul l-a aplicat fara sa-si ia seama. (De altminteri, oric\u00e2t de rationalisti, oric\u00e2t de iluministi sau \u2013 \u00een cazul lui Deleanu \u2013 sceptici, ardelenii din Scoala traiau febre romantice, vibrau religios la patrie si neam si se exaltau mistic pentru origini; ar trebui sa li se recunoasca si literar aceasta partitura de febre). Aici survine partea de abuz a lui Traian Stef, caci daca scriitura romantica, oric\u00e2t de inconstie, contamineaza clasicismul, ecuatia lui \u00eencalca spiritul operei. Adica tocmai ceea ce vrea el mai tare sa repuna \u00een circulatie, valoriz\u00e2nd anume componentele de gravitate reflexiva (fie ea si ironica). E drept ca daca Deleanu, la scriere, \u00eesi putea \u00eengadui un amestec \u2013 ba ambiguu, ba eficient \u2013 de patos si umor, Stef, la rescriere (data fiind distanta implicita, oric\u00e2t s-ar fi straduit el sa participe la \u201einspiratia\u201c lui Deleanu), nu mai putea folosi patosul cu ingenuitate. O asemenea opreliste vine nu doar din spiritul vremii noastre, la care Stef vrea sa cupleze apriat \u201eTiganiada\u201c, dar si din constiinta intertextualitatii; o anume ironie ca distanta era obligatorie. \u00een aceste conditii, ar fi fost de asteptat ca Stef sa exalte mai degraba partea de spuma, componenta de umor, dec\u00e2t pe cea de gravitate. Or, \u00een transcrierea lui chiar \u00een acest moment survine \u2013 perturbator sau stimulator \u2013 interpretarea proprie data \u201eTiganiadei\u201c. Rescrierea\u00a0 e, de fapt, o interpretare. Dupa cum si zice, Stef a luat \u00een serios mesajul \u2013 nu doar forma, ca sa vorbim pe stil vechi \u2013 \u201eepopeii\u201c si a \u00eencercat sa-l potriveasca la codul receptiv al vremii noastre.
\nDaca \u201eTiganiada\u201c e condusa spre gravitate, daca devine decisiv fondul ei reflexiv (si nu partea de spectacol), se \u00eent\u00e2mpla numaidec\u00e2t o anamorfoza (orice interpretare e, macar \u00eentr-o masura, asa ceva). Trecerea \u00een proza, transparentizarea limbajului (desi nu prin aducerea lui neaparata la zi) si accentul de gravitate vor lovi, chiar daca nu letal, \u00een ceea ce mai toti comentatorii au considerat a fi primul merit al \u201eTiganiadei\u201c: fascinatia lingvistica. O observase deja Aron Densusianu si a consacrat-o definitiv
\nG. Calinescu atunci c\u00e2nd i-a atribuit lui Deleanu \u201eun adevarat geniu verbal\u201c, trec\u00e2ndu-l printre marii siluitori ai limbii, alaturi de Eminescu. Subtierea acestui strat de fascinatie nu e, desigur, fara consecinte, desi Traian Stef n-a facut dec\u00e2t sa \u00eenlesneasca cititorului de azi recompozitia arheologica a limbajului \u201eTiganiadei\u201c. Dar tocmai! Faptul ca lectura implica o arheologie de limba face specificul de lectura\u00a0 al \u201eTiganiadei\u201c. Ca \u201eTiganiada\u201c s-ar putea vorbi si neologic releva doar de potentialul de actualitate al operei, potential tradus mai degraba \u00een linie problematica. E drept \u00eensa ca Traian Stef nu sacrifica nici culoarea, nici savoarea limbii lui Deleanu, ci doar o aduce la o suplete contemporana, mai potrivita pentru expunerea \u201emesajului\u201c. E, aici, o operatie legitima, oric\u00e2t ar fi ea, inevitabil, si o suava violenta. Excesiva coloristica a limbii lui Deleanu a devenit, pentru cititorul de azi, un val de ermetizare sau o functie de deviere dinspre sensurile operei spre valorile ei strict estetice si gratuite, pur spectaculare. Pentru ca primele sa redevina functionale, valul acesta trebuia, c\u00e2t de c\u00e2t, desprafuit. E cam tot ce a facut, \u00een materie de limba, Traian Stef, altfel scrupulos \u00een fidelitatea fata de Budai-Deleanu.
\nRefunctionalizarea \u201ecomunicativa\u201c a limbii se atinge, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, si de stratul de spuma umoristica (si care e considerat, \u00eentr-o linie exegetica, adevarata substanta a operei). \u00een interpretarea-rescrierea lui Traian Stef \u201eTiganiada\u201c nu mai e o opera strict bufa, o \u201ecomedie a literaturii\u201c si a \u201eliteraturitatii\u201c, cum zice despre ea Nicolae Manolescu. Traian Stef o realoca printre operele cu gravitate, cu meditatie temeinica nu doar asupra literaturitatii, ci mai cu seama asupra \u201eontologiei\u201c si psihologiei rom\u00e2ne. Discret, dar ferm, el o tot \u00eempinge (inclusiv prin aparatul de note, devenit aici dezbatere de cenaclu integrata si fata de care Stef \u00eesi ia destule libertati, ba de abreviere, ba de suplimentare) spre o conditie exponentiala, dezvolt\u00e2ndu-i elementele care o leaga de mentalitatea taranului ardelean. Taran ardelean, dar \u201eom cu desav\u00e2rsire occidental\u201c, \u00eel facuse si G. Calinescu pe Deleanu. Si chiar asta, chiar aceasta \u201esinteza\u201c e valorificata si de Traian Stef. Ceea ce ne duce oarecum \u00eenapoi spre acea calitate a operei pe care Aron Densusianu n-o putea defini altfel dec\u00e2t prin barbarismul \u201epam\u00e2ntenie\u201c, ca o sublimare \u2013 si concretizare totodata \u2013 a spiritului locului. \u00een realitate \u2013 se vede treaba din multele opere ce abia acum se editeaza \u2013 Budai-Deleanu a fost unul dintre putinii rom\u00e2ni ce pot fi considerati \u201eoameni ai imperiului\u201c. Oric\u00e2t de \u201enationalist\u201c, viziunea lui culturala era \u201eimperiala\u201c, si \u00een baza ei a scris \u2013 sau a \u00eencercat sa scrie \u2013 istoria tuturor neamurilor din Ardeal. Lucrul razbate si \u00een \u201eTiganiada\u201c, \u00een atitudinile \u2013 de toleranta, de viziune pacifista, de convietuire, plus alte idei \u201efranceze\u201c \u2013 expuse ori de c\u00e2te ori Budai-Deleanu se opreste pentru o nacazanie.
\nOpera de educatie (ridendo castigat mores), \u201eTiganiada\u201c are, fara \u00eendoiala, c\u00e2teva straturi efervescente de permanenta actualitate. Nu neaparat de evidenta actualitatii caragialiene, dar nici prea departe de ea. Dezbaterile \u201econstitutionale\u201c o readuc periodic \u00eentr-o actualitate acuta (iar anul acesta poate fi, din nou, anul \u201eTiganiadei\u201c); dar \u00eentr-o actualitate de fond, constanta, o mentine parabola \u201e\u00eentemeierii\u201c si structurarii cetatii, cu toate peripetiile \u201eneasezarii\u201c si disolutiei; si mai pregnanta e conditia ei de actualitate prin componenta alegorica, acolo unde prin \u201etigani sa \u00eentaleg si altii\u201c. \u00een fine, faptul ca e rescrisa deja de trei ori vorbeste de la sine de o actualitate estetica, de o incitanta creativa mereu activa si de un potential \u00eenca neprocesat \u00een \u00eentregime; pe scurt, de o opera \u00eenca \u201eneconsumata\u201c, de o opera ce se \u00eendreapta vaz\u00e2nd cu ochii nu doar spre lectura infinita, ci si spre rescrierea infinita. Traian Stef a \u00eencercat sa propuna o lectura tot at\u00e2t de agreabila pe c\u00e2t a \u201eTiganiadei\u201c originale, dar mai permeabila. Angajarea lui (si mai ales libertatile de transpunere, inclusiv \u00een c\u00e2ntarile lui Parpangel sau Neanes) \u00een ritmurile lui Budai-Deleanu releva o empatie desav\u00e2rsita. Rescriere cu parfum de original, \u201eTiganiada\u201c lui Stef e \u201eopera\u201c \u00een regula; nu mai putin de sine statatoare dec\u00e2t depedenta de replica ei genetica. Meritul ei major n-ar fi \u00eensa acela de a lua locul \u201eTiganiadei\u201c lui Deleanu, ci acela de a fi un drum spre ea. Daca rescrierea lui Stef va scoate \u201eTiganiada\u201c din ghetoul strict al literatilor, \u00eenseamna ca \u201etraducatorul\u201c si-a facut mai mult dec\u00e2t treaba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa ce-a zacut aproape o suta de ani ba uitata \u00een sertare, ba neluata \u00een seama (p\u00e2na la Aron Densusianu) la primele editii, \u201eTiganiada\u201c traieste acum o adevarata frenezie a rescrierii. N-a trecut multa vreme de c\u00e2nd au aparut \u201eTiganiadele\u201c lui Serban Codrin si Grigore Tugui si iata ca deja se pregateste aparitia celei de-a… Cite\u0219te mai mult »A IV-a \u201eTiganiada\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2080,2081,2084,2083,2082],"class_list":["post-2552","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-tiganiada","tag-a-iv-a-tiganiada","tag-grigore-tugui","tag-serban-codrin","tag-traian-stef"],"views":6938,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2552","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2552"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2552\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2552"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2552"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2552"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}