Un anonim bine informat, corespondentul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c la Paris, ii tine la curent pe cititorii oficiosului Uniunii Scriitorilor cu int\u00e2mplarile literare din capitala imperiului francez a carui colonie culturala suntem de la Pompiliu Eliade incoace. Anonimul corespondent permanent scrie in nota sa ca J\u00e9r\u00f4me Garcin scrie in \u201eLe Nouvelle Observateur\u201c din 11-17 februarie: \u201e…Niciodata atacurile si replicile schimbate de scriitori n-au fost mai violente si mai crude ca astazi. Acuzat de \u00abfals\u00bb de catre Claude Lanzmann in revista \u00abMarianne\u00bb, Janick Haenel, autorul unui roman despre un erou polonez in anii razboiului, il trateaza, la r\u00e2ndul lui, pe autorul filmului \u00abShoah\u00bb de calau si scrie in \u00abLe Monde\u00bb: \u00abVrea moartea mea.\u00bb In acelasi timp, Marie Darrieussecq, careia Camille Laurens i-a reprosat furtul temei unui roman al sau, ii replica sec: \u00abC\u00e2nd vrei sa ucizi un scriitor, il acuzi de plagiat.\u00bb Si-l citeaza pe Paul Celan, care a fost impins la sinucidere de o astfel de suspiciune. Cuvintele nu par a mai tine de rivalitate, ci de criminalitate, si sunt teribile… Ele merg dincolo de cearta literara, in care, prin traditie gelozia se disputa cu vanitatea. Daca, de aici incolo, scriitorii vor ajunge sa vrea sa se elimine unii pe altii, cea pe care o vor ucide va fi literatura insasi.\u201c Corespondentul revistei precizase in paranteza ca Garcin se refera la Franta. \u201eDar oare in Rom\u00e2nia lucrurile stau altfel?\u201c se intreaba autorul notei din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nota intitulata \u201eSi polemica poate ucide\u201c. Nu, lucrurile nu stau altfel nici in Rom\u00e2nia care, \u201ecolonie\u201c devotata, isi imita cu s\u00e2rguinta remarcabila metropola transform\u00e2nd adesea cearta literara in polemica s\u00e2ngeroasa: de unde, \u201eSi polemica poate ucide\u201c. Dar noutatea nu consta in aceasta. Nu-i nimic nou sub soare: polemici \u201eucigase\u201c, dure si rasunatoare au fost si vor mai fi, fara ele nu se poate. Relativ nou si ingrijorator poate fi insa efectul secundar al certurilor literare duse cu \u201earma\u201c in m\u00e2na: uciderea literaturii. Vr\u00e2nd sa se elimine unii pe altii, scriitorii insisi vor ajunge sa ucida literatura pentru care se bat sub ochii din ce in ce mai plictisiti ai cititorilor. Cu efect pervers diversionist, certurile scriitorilor pot ucide interesul pentru literatura propriu-zisa: stimulat de violenta si agresivitatea certurilor literare, cititorul va fi tot mai mult curios de ceea ce fac si spun scriitorii dec\u00e2t de literatura pe care o scriu acesti scriitori. Ca sa nu ram\u00e2nem mai prejos de sora noastra majora, avem si noi polemicile noastre care pot ucide literatura si interesul pentru ea. O polemica din acestea, \u201es\u00e2ngeroasa\u201c, plina de atacuri, demascari si dezvaluiri fulminante duce \u201eContemporanul\u201c cu toti cei care au ceva de spus despre sau contra revistei si a directorului sau, prozatorul Nicolae Breban. Dna Aura Christi lanseaza atacuri virulente contra dlui Gheorghe Grigurcu, un critic care l-ar cita trunchiat pe dl Nicolae Breban si nascoceste, zice indignata dna Christi, idei, atitudini si pozitii ce nu apartin de fapt dlui Breban, ci imaginatiei rascolite de antipatie rautacioasa a dlui Grigurcu. In fine, dna Christi acuza cu vigoare, demasca rastalmacirile, condamna procedeele maloneste, descopera si combate o \u201ecaracatita\u201c, Cosa Nostra, din care ar face parte dl Grigurcu si ceilalti dati in poza (\u201eWanted!\u201c) de revista, cu totii porniti contra culturii si literaturii rom\u00e2ne si contra dlui Breban, un adevarat complot, o mare conspiratie… Partea proasta a chestiunii sta insa altundeva: omologata repede ca o actiune demolatoare la adresa culturii si literaturii nationale, campania de revizuiri de dupa 1989, inceputa sub semnul unor necesare clarificari si disocieri a nascut prin reactie primara armata avocatilor si aparatorilor din oficiu ai scriitorului rom\u00e2n nedreptatit. S-a conturat portretul robot al acestui scriitor ultragiat si s-a constituit imediat completul de aparatori ai imaginarului scriitor din nou si altfel persecutat. O salva de gloante de cauciuc trasa pripit si cam stupid contra poetului national i-a nascut peste noapte pe \u201eaparatorii\u201c lui Eminescu, la fel sau si mai prapastiosi dec\u00e2t atacatorii lui. Ricanarile si obiectiile dlui Gh. Grigurcu si ale altora la adresa poeziei lui Nichita Stanescu i-a nascut rapid si pe \u201eaparatorii\u201c acestuia, incolonati ca la ordin sa apere onoarea atinsa a marelui poet. Pentru a-si face datoria patriotica, \u201eaparatorii\u201c acestia si-au inventat si un \u201eGoebbels\u201c gasit in persoana unui eminent jurnalist si scriitor care indraznise sa se atinga de idol. Acum, dna Aura Christi care stie ca atacul e cea mai buna aparare, ataca, dezvaluie si demasca si \u201ecaracatita\u201c ca sa-l… apere pe dl Nicolae Breban, eminent prozator si eseist rom\u00e2n. Are insa nevoie Nicolae Breban sa fie \u201eaparat\u201c? Are marele prozator nevoie de avocati si aparatori? Eu unul n-o cred. Autorul \u201eAnimalelor bolnave\u201c e un scriitor in deplinatatea geniului sau creator si e prea solid si important si cu o detenta jurnalistica si filozofica prea de invidiat ca sa aiba nevoie de a fi \u201eaparat\u201c. Eminescu \u201eaparat\u201c? De ce si cine o poate face mai bine ca el?! Mi se pare ridicol. Orice ar spune polonezul Witold Gombrovicz, citat de dna Aura Christi, scriitorul ram\u00e2ne sa se apere si sa reziste singur: n-are nevoie de proptele, c\u00e2rje, garduri de aparare, perdele de protectie. Nici de campanii. Are nevoie de cititori intorsi la literatura. Rolul criticilor este enorm. Constat cu satisfactie ca Alex Stefanescu isi asuma un astfel de rol chiar in paginile \u201eContemporanului\u201c. Ii urez succes. Restul e cearta literara, polemica de idei sau atacuri de\/ la persoane. Specia aparatorilor autoinstaurati in coasta \u201eranita\u201c a marilor scriitori \u2013 mari vanitosi b\u00e2ntuiti de orgolii nemuritoare \u2013 e descrisa bine si definitiv in celebrele versuri ale \u201eScrisorii\u201c lui de at\u00e2t de \u201econtestatul\u201c Eminescu. Nu le mai reproduc. Ca si denigratorii, aparatorii se infrupta si se ingrasa din aceleasi moaste sfinte. Daca \u201epolemicele\u201c din \u201eContemporanul\u201c \u2013 o revista altminteri demna de respect, plina de semnaturi ilustre si de contributii meritorii \u2013 s-ar fi multumit, pentru ilustrarea zisei \u201ecaracatite\u201c, cu materialul clientului, destul de elocvent in autodenuntul lui, ar fi sav\u00e2rsit un ecarisaj necesar si suficient. Textele encomiastice ale intelectualilor din \u201ecaracatita\u201c, reproduse de \u201eContemporanul\u201c, vorbesc de la sine. Ramasi in urma, cu rezerva de admiratie si pretuire neepuizata inainte de ’89, acesti intelectuali ii dedica noului Conducator din 2009 omagiile cuvenite ce l-ar umple de invidie pe Ceausescu: \u201eReinvestirea presedintelui face parte din logica fundamentala a unui popor\u201c si reprezinta \u201evictoria spiritului cartezian de finete impotriva contorsionarilor spiritului patibular. Justitia imanenta si-a spus cuv\u00e2ntul, poporul aleg\u00e2nd un om intre oameni, \u00abdeschis catre valorile perene ale liberalismului, atlantist neobosit si autentic.\u00bb In fine, fur\u00e2nd din ramasitele limbii de lemn, unul din intelectualii imitati de Catavencu declara ca \u201esolidaritatea in jurul lui, omul providential al Rom\u00e2niei, a fost mai puternica…\u201c, iar alesul \u201eIncrezator in poporul care l-a sustinut, si-a pastrat calmul in mijlocul furtunii…\u201c. Compararea lui Ceausescu si a sfertului sau de secol, in cheie caragialiana, cu \u00abSecolul lui Pericle\u00bb ram\u00e2ne o floare la ureche pe l\u00e2nga sinceritatea omagiului noilor amatori de glorie prin delegatie… Iar pe scriitori sa-i lasam in pace: sa nu-i mai \u201eaparam\u201c c\u00e2nd se cearta, dar sa-i invitam pe cititori sa le citeasca operele. E cea mai frumoasa \u201eaparare\u201c a scriitorilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un anonim bine informat, corespondentul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c la Paris, ii tine la curent pe cititorii oficiosului Uniunii Scriitorilor cu int\u00e2mplarile literare din capitala imperiului francez a carui colonie culturala suntem de la Pompiliu Eliade incoace. Anonimul corespondent permanent scrie in nota sa ca J\u00e9r\u00f4me Garcin scrie in \u201eLe Nouvelle Observateur\u201c din 11-17 februarie: \u201e…Niciodata atacurile… Cite\u0219te mai mult »Nu-i mai aparati pe scriitori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2060,2059,2057,1463,218,2058,1588],"class_list":["post-2526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-atacuri-scriitori","tag-aura-christi","tag-corespondentul-romaniei-literare-la-paris","tag-gheorghe-grigurcu","tag-nicolae-breban","tag-revista-uniunii-scriitorilor","tag-scriitori-romani"],"views":2823,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}