Ar fi destul de neplacut sa descoperi ca avionul cu care zbori este condus de un echipaj format din oameni de nimic, lipsiti de experienta si responsabilitate. De douazeci de ani, Rom\u00e2nia toata, cu cei peste douazeci de mii de mii de pasageri ai ei, este condusa de asemenea oameni si, in conditiile in care isi schimba la int\u00e2mplare directia si pierde mereu din inaltime, se poate oric\u00e2nd prabusi. In ceea ce ma priveste, evit c\u00e2t mai mult posibil sa ma uit la televizor, fiindca simpla vedere a celor care ne conduc, vulgari, cinici, lipsiti de o minima pregatire intelectuala, ma demoralizeaza.\u00a0 Exista si politicieni competenti si bine intentionati, dar nu ei dau tonul.
\nParlamentul s-a remarcat de la inceput ca o colectie de figuri ilustr\u00e2nd momente din trecutul indepartat al evolutiei omului. Oamenii superiori ajunsi printr-un capriciu al loteriei vietii in Senat sau in Camera Deputatilor n-au reusit aproape niciodata sa se faca auziti, fiind bruiati cu huiduieli si cu tropaituri.
\nIn primii ani de dupa revolutie, traind un fel de a doua adolescenta, mergeam frenetic la mitinguri, scriam articole politice patetice, participam sufleteste la fiecare moment al vietii politice, risc\u00e2nd sa fac oric\u00e2nd un infarct sau o congestie cerebrala. Ma dezamagea cumplit sa vad ca Parlamentul, pe care mi-l imaginasem ca pe o adunare a inteleptilor tarii, era de fapt o Mare Adunare Nationala vag cosmetizata. Intr-un pamflet scris atunci, il parafrazam pe Eminescu: \u201eSi apoi in sfatul tarii se adun sa se admire\/\u00a0 Activisti cu ceafa groasa, securisti cu nas subtire.\u201c
\nVremea aceea a trecut. Acum n-as mai avea rabdare sa ma g\u00e2ndesc la biografia fiecarui om politic in parte si sa depl\u00e2ng indecenta revenirii la putere a nomenclaturii comuniste. In prezent, ceea ce mi se pare cu adevarat grav este nivelul intelectual lamentabil al multora dintre senatorii si deputatii nostri si chiar si al unora dintre cei care ne reprezinta in Parlamentul European.
\nNu fac caz de faptul ca unii parlamentari dorm sau rezolva integrame in timpul sedintelor, ca dau dovada de prost-gust in alegerea hainelor, ca sunt nepoliticosi etc. Avem de-a face cu oameni, nu cu zei. Dar nu pot sa ma impac cu ideea ca in rolul de intelepti ai tarii sunt distribuite persoane cu o g\u00e2ndire rudimentara si cu o retorica interjectionala, care nu ar reusi sa se faca respectati nici macar intr-un grup de muncitori necalificati de pe un santier.
\nRecitesc cele cinci volume de \u201eDiscursuri parlamentare\u201c, aparute acum sapte-opt ani la Editura Albatros din initiativa Getei Dimisianu (editie ingrijita, studiu introductiv, note si comentarii de Constantin Schifirnet). Lectura acestor volume ar trebui interzisa parlamentarilor din vremea noastra. Ei n-ar trebui sa le citeasca nici macar cu acordul parintilor. De ce? Pentru ca s-ar rusina si ar face, poate, o cadere psihica inteleg\u00e2nd ce uriasa diferenta de tinuta intelectuala exista intre ei si Titu Maiorescu, intre superficialitatea lor voioasa si seriozitatea, competenta, sentimentul raspunderii ale unui om politic din a doua jumatate a secolului nouasprezece.
\nPutini dintre ei stiu ca Titu Maiorescu nu a fost numai primul nostru mare critic literar, care a contribuit la modernizarea literaturii si l-a remarcat pe Mihai Eminescu, ci si un influent om politic, fiind succesiv ministru al Instructiunii publice si cultelor, ministru de Externe si prim-ministru. Si ca in Parlament s-a aflat inca de la v\u00e2rsta de 31 de ani, ca reprezentant al conservatorilor, dupa ce, la numai 23 de ani, fusese rector al Universitatii din Iasi.
\nIntelectual eminent si multilateral, cu studii stralucite facute in Germania, Titu Maiorescu a renuntat in mod deliberat la ocazia de a ram\u00e2ne in strainatate, unde ar fi putut beneficia de o civilizatie creata de altii, si a preferat sa se intoarca in Rom\u00e2nia si sa se angajeze in reformarea societatii rom\u00e2nesti.<\/p>\n
Discursurile lui parlamentare (interventii propriu-zise in cadrul sedintelor Camerei, dar si raspunsuri la interpelari) sunt modele de rigoare logica, de ierarhizare inteligenta a informatiilor, de folosire eleganta a limbii rom\u00e2ne. Nu int\u00e2mplator, mentorul \u201eJunimii\u201c era frecvent aplaudat in Camera nu numai de tovarasii lui de idei, ci si de adversarii politici! Titu Maiorescu stia sa fie si ironic, dar ironia lui, fina si taioasa, reprezinta cu totul si cu totul altceva dec\u00e2t mistocareala care se practica azi in Parlament.
\nCitind discursurile (125 la numar, rostite in perioada 1871-1899),\u00a0 aflam, mai bine dec\u00e2t dintr-o carte de istorie, cum se traia in Rom\u00e2nia cu o suta si mai bine de ani in urma, cum se constituiau si functionau guvernele, ce rol avea opozitia in Parlament, cum se faceau interpelarile si cum li se raspundea. Surprinzator este sa constatam ca problemele erau in linii mari cele care ne preocupa si azi. Se vorbea de tranzitie, pentru ca Unirea Principatelor din 1859 si instaurarea monarhiei, in 1866, impuneau constituirea unui nou stil de viata. Se vorbea de reformarea invatam\u00e2ntului si a asistentei medicale, de combaterea coruptiei, de descentralizare, de necesitatea respectarii stricte a Constitutiei (numita pe atunci Constitutiune), de situatia materiala precara a personalitatilor din domeniul stiintei si culturii, de libertatea presei, de ineficienta agriculturii. Ar fi o greseala sa credem ca aceste probleme au ramas nerezolvate de peste un secol. Ele au fost rezolvate, in mare masura, la timpul potrivit, dar ocupatia sovietica si regimul comunist au dat timpul nostru istoric inapoi, astfel inc\u00e2t acum trebuie sa le rezolvam inca o data.
\nDiscursurile lui Titu Maiorescu au \u2013 o repet, au mai spus-o si altii \u2013 nu numai o valoare documentara, ci si una literara. Ele il captiveaza pe cititor si acum, ca o lupta de idei eternizata artistic, chiar daca pasiunile politice de altadata s-au stins. Se remarca, inainte de toate, geometria simpla si clara a ideilor, la distanta de ani lumina de confuzia din mintea majoritatii vorbitorilor de azi din Parlament:
\n\u201eAstazi sadica in ziua de 25 decembrie 1895, c\u00e2nd Titu Maiorescu ia cuv\u00e2ntul in Senat atac\u00e2ndu-i pe liberali, care erau majoritari si abuzivit se incearca un atentat in contra presei la Focsani, se mai incearca la Galati. Curios aceasta, c\u00e2nd sunt liberalii la putere!
\nApoi, d-lor, libertate nu inseamna ca sa fii tu liber sa faci ce vrei, aceasta o vrea si orcare despot. Libertatea se arata c\u00e2nd lasi tu adversarul tau liber sa faca ce vrea, numai sa ram\u00e2ie in limitele legilor. Nu esti tu liberal c\u00e2nd faci ce-ti place tie; esti liberal c\u00e2nd lasi pe celalalt sa faca ce-i place in marginile legii.\u201c
\nImi aduc aminte ce uimiti si ce inc\u00e2ntati erau multi parlamentari c\u00e2nd Stefan Cazimir le citea c\u00e2te un scurt fragment din Anton Pann. In mod evident, de existenta lui Anton Pann aflau abia atunci si se bucurau ca niste copii.
\nDe existenta lui Titu Maiorescu, totusi, n-ar fi bine sa afle, cel putin deocamdata. Compar\u00e2ndu-se cu el, am mai explicat, ar putea trai un soc si ar ram\u00e2ne traumatizati toata viata. In afara de asta, insa, ar fi prea brusca trecerea insasi de la pitorescul popular al lui Anton Pann la finetea g\u00e2ndirii rationaliste a lui Titu Maiorescu. Mult mai corect, din punct de vedere pedagogic, este sa-i lasam int\u00e2i, timp de c\u00e2tiva ani, sa-l inteleaga deplin pe Anton Pann si abia apoi sa mergem mai departe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ar fi destul de neplacut sa descoperi ca avionul cu care zbori este condus de un echipaj format din oameni de nimic, lipsiti de experienta si responsabilitate. De douazeci de ani, Rom\u00e2nia toata, cu cei peste douazeci de mii de mii de pasageri ai ei, este condusa de asemenea oameni si, in conditiile in care… Cite\u0219te mai mult »Parlament, ce m\u00e2ndru sun\u0103 acest cuv\u00e2nt!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[2056,14953,4,262,366,2055],"class_list":["post-2521","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-camera-deputatilor","tag-politica","tag-editorial","tag-parlament","tag-politicieni","tag-senat"],"views":2888,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2521"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2521\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}